Dare de seama la poarta raiului – rasplata pentru sotul care-i spunea sotiei sale: „Lasa ca te rogi tu si pentru mine”

Dare de seamă la poarta raiului – răsplata pentru soţul care-i spunea soţiei sale: „Lasă că te rogi tu şi pentru mine”

Era o familie destul de necăjită, care trăia undeva la țară. Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică – nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre în ROST.

Soțul era om bun și darnic, nu era violent, dar bea aproape toți banii și copii se chinuiau văzând acestea. Soția îi spunea mereu:

– „Petrică! Roagă-te și tu un pic la Dumnezeu să-ți ia patima asta a beției, roagă-te și tu măcar pentru tine, dacă nu și pentru noi!”

Iar el mereu îi spunea asa:
– „Lasă că te rogi tu și pentru mine!”

Soția mereu îi repeta:
– „Mergi măi bărbate și tu la biserică în duminici și sărbători!”

Iar el răspundea ca întotdeauna cu aceeași replică:
– „Lasă fă Filofteio, că mergi tu și pentru mine!”

Și tot așa la fiecare îndemn al soției bărbatul spunea: „Lasă că faci tu și pentru mine!”

Dare de seama la poarta raiului - rasplata pentru sotul care-i spunea sotiei sale: "Lasa ca te rogi tu si pentru mine" * www.credinta-ortodoxa.com

Dare de seama la poarta raiului – rasplata pentru sotul care-i spunea sotiei sale: „Lasa ca te rogi tu si pentru mine” * www.credinta-ortodoxa.com

Într-o bună zi Petrică se îmbolnăvi și făcu febră mare, soția era la biserică cu copii și se rugau și pentru el. În starea în care era a adormit sub înfluența bolii și a febrei puternice și a avut un coșmar teribil de înfricoșător, căci parcă era aievea.

Se făcea că Petrică ajunsese cu familia lui la poarta raiului și toți erau fericiți de frumusețile de nedescris care se întrezăreau acolo. Un înger înfricoșător de frumos i-a invitat în rai unul câte unul. Bucuria era de nedescris, numai că atunci când ajunse Petrică să intre, îngerul îi făcu semn cu asprime să iasă afară. Atunci el întristat până la lacrimi strigă îngerului cu glas mare:

– „De ce nu mă lași îngere să intru și eu cu soția mea?”

Iar îngerul cu voce gravă îi spuse:

– „Lasă că intră ea și în locul tău! Toată viața s-a rugat în locul tău, a mers la biserică în locul tău, a avut grijă de copii în locul tău, a muncit în locul tău, s-a spovedit în locul tău, s-a îndreptat în locul tău! Deci acum fără tăgadă, se cuvine să intre în rai și în locul tău!”   Citeste tot articolul

Viaţa de dincolo de… pântece!

Viaţa de dincolo de… pântece!

Se spune că doi copilaşi în burta mamei vorbeau unul cu celălalt:

– Tu crezi în viaţa de după naştere?

– Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.

– Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?

– Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură…

– Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

– Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit noi aici.

– Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.

– Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

– Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?

Viaţa de dincolo de... pântece! * www.credinta-ortodoxa.com

Viaţa de dincolo de… pântece! * www.credinta-ortodoxa.com

– Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.

– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există!

– Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo Citeste tot articolul

Rugaciuni pentru nasterea de prunci si pentru sotii care nu pot avea copii

Rugaciuni pentru nasterea de prunci si pentru sotii care nu pot avea copii

Rugaciunea I:

„Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc.

Tu ai zis: „Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui”. Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe femeia mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste de a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!”, s-a rugat Tie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvantare si i-ai daruit copii ca raspuns la cererile sale.

Doamne, pustii sunt casele fara copii, si triste inimile sotilor care nu au urmasi. Chiar daca nu avem credinta dreptilor, care pentru rugaciunile lor s-au invrednicit sa aiba copii, pentru mila Ta cea nemasurata nu ne lasa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi intareste-ne ca sa ii crestem pe ei cu dragoste si intelepciune in dreapta credinta, spre slava Numelui Tau si a Sfintei Tale Biserici. Amin !”

Rugaciuni pentru nasterea de prunci si pentru sotii care nu pot avea copii * www.credinta-ortodoxa.com

Rugaciuni pentru nasterea de prunci si pentru sotii care nu pot avea copii * www.credinta-ortodoxa.com

Rugaciunea a 2-a:

„Auzi-ne pe noi, Milostive și Atotputernice Dumnezeule, și trimite-ne harul Tău. Pleacă-Te, Doamne, spre ruga noastră, adu-Ţi aminte de legea ta pentru înmulţirea neamului omenesc și fii Acoperitor Milostiv, ca să se păzească așezământul de lege pe care l-ai lăsat Tu.

Cu puterea Ta cea stăpânitoare ai făcut toate din nimic și ai pus început la tot ce este în lume: l-ai făcut și pe om după chipul Tău și cu taină înaltă ai sfinţit legătura căsătoriei ca preînchipuire a unirii dintre Hristos și Biserica Ta.

Caută, Milosârde, spre robii Tăi aceștia (numele), care sunt uniţi prin însoţirea căsătoriei și se roagă să primească ajutor de la Tine, ca să fie asupra lor mila Ta, și să vadă pe fiii fiilor lor până la al treilea și la al patrulea neam, și să trăiască până la adânci bătrâneţi, și să intre în împărăţia cerurilor prin Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.”

Nota: Deși formatul rugăciunii cere să fie făcută de un preot, se poate face și acasă de către fiecare, cu modificările de rigoare. De mare folos este si Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana.

Duhovnicul era Hristos!

Duhovnicul era Hristos!

Când monahul acela a venit în locul unde se fac mărturisirile, s-a uitat la duhovnic, un bătrân cu părul alb, și a văzut că fața lui era tânără ca a unui băiat și strălucea cu totul și era asemenea lui Hristos.

În Postul Mare, în timpul vecerniei, la Vechiul Russikon, Domnul i-a dat unui monah să vadă pe ieromonahul Avraamie în chipul lui Hristos. Bătrânul duhovnic luase epitrahilul și se pregătea să-l mărturisească.

Când monahul acela a venit în locul unde se fac mărturisirile, s-a uitat la duhovnic, un bătrân cu părul alb, și a văzut că fața lui era tânără ca a unui băiat și strălucea cu totul și era asemenea lui Hristos.

Atunci monahul a înțeles că duhovnicul stă (își săvârșește slujirea sa) în Duhul Sfânt și că prin Duhul Sfânt îi sunt iertate păcatele celui ce se pocăiește.

Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujește preotul, atunci la această vedere ar cădea la pământ; și dacă preotul însuși s-ar vedea în ce slavă cerească stă (își săvârșește slujirea sa), ar deveni un mare nevoitor (ascet) ca să nu întristeze cu nimic harul Duhului Sfânt care viază în el.

Duhovnicul era Hristos! * www.credinta-ortodoxa.com

Duhovnicul era Hristos! * www.credinta-ortodoxa.com

Sursa: doxologia.ro, Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis

Să folosim spre bine ceea ce avem – despre pacatul timpului pierdut, pacatul curiozitatii si trandaviei fiecaruia dintre noi

Să folosim spre bine ceea ce avem – despre pacatul timpului pierdut, pacatul curiozitatii si trandaviei fiecaruia dintre noi

Despre pacatul timpului pierdut, pacatul curiozitatii si trandaviei fiecaruia dintre noi

Daca am avea in fata ochilor o clepsidra de nisip care curge mereu pana sa se termine, si ne-am gandi ca acesta este timpul vietii noastre pe pamant, atunci s-ar putea sa folosim mai bine timpul dintr-o zi,vazand cat de putin mai avem din viata noastra.

Spun asta, deoarece unii dintre noi traim de parca nu am mai muri niciodata, si chiar sunt si oameni batrani care se agata cu disperare de viata aceasta, de parca aici ar fi raiul promis. In viata de zi cu zi, timpul parca este tot mai scurt, si daca nu luam seama bine, s-ar putea sa treaca ziua fara sa facem nimic.

Facand parte dintr-o generatie tot mai slabanogita si epuizata fizic, invatata cu confortul si minciuna, incercam sa taiem prin jungla noilor descoperiri si conceptii, si ne tocim creierii sa intelegem ce este bine si ce este rau. Cel mai important mijloc de „educatie” al generatiei actuale este televizorul.

Acolo avem profesori diversi: femei care ne invata anatomia corpului, politicieni care au facut ca cei de la circ si de la divertisment sa dea faliment, si oameni certati cu legea, care ajung actori fara sa mai fi avut nevoie de nicio pregatire. In fata acestora, oamenii invata despre actualitatea cotidiana si in fata acestora, oamenii isi petrec sau mai bine zis isi pierd timpul.

Cu timpul apare si dependenta, si nu prea mai sunt sanse de schimbare. Subtil si pe nesimtite, lumea este introdusa in sfera violentei si a sexualitatii. Parintii isi pun mainile in cap [din cauza] comportamentului copiilor lor, insa totul este in zadar, caci asa trebuie sa fie oamenii viitorului; dupa educatia primita si raspunsul este unul pe masura, si nimeni nu va putea sa aiba o mai mare influenta in educatia copiilor decat, televizorul.

Oamenii cauta senzationalul, iar mandria merge de mana cu prostia: ai vazut, cel mai mare, cel mai tare, cel mai nu stiu cum si ce s-a mai intamplat? „Lenesul zice: Pe drum trece un leu, un leu pe ulite” (cf. Pilde 26,13), si cu totii navalim sa vedem. La televizor insa, tot timpul trec lei pe drum, ba si elefanti si tot ce vrei, numai sa schimbi canalele. Ceva de genul: „Ai auzit, vecino?” si deja trecem la alt mod de a pierde timpul: cel al indelungii vorbiri. „Cel ce inmulteste cuvintele se face urat tuturor” (cf. Intelepciunea lui Isus Sirah). Oamenii vorbareti insa, isi cauta unul asemenea lor, si iarasi si iarasi vorbesc, ca de, daca nu au posibilitatea sa fie ascultati de mai multi, este bine ca macar un om sa-i asculte. Dar si atunci este vorba de ascultare reciproca, adica fiecare vrea sa spuna ce are de spus, desi celalalt nu a facut decat sa astepte sa-i vina randul.

Să folosim spre bine ceea ce avem – despre pacatul timpului pierdut, pacatul curiozitatii si trandaviei fiecaruia dintre noi * www.credinta-ortodoxa.com * Biserica Ortodoxa Romana "Sfintii Imparati Constantin si Elena" Straubing

Să folosim spre bine ceea ce avem – despre pacatul timpului pierdut, pacatul curiozitatii si trandaviei fiecaruia dintre noi * www.credinta-ortodoxa.com * Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing

Sigur, ca sunt multe feluri de a pierde timpul, lenea si curiozitatea fiind principalii vinovati, insa in momentul in care omul isi vine in fire, cauta sa rascumpere timpul pierdut printr-un mod de a petrece viata folositor pentru suflet. Sa ne venim in fire, si sa avem curajul de a renunta la obiceiurile nefolositoare.

Să folosim spre bine ceea ce avem

Sunt multe lucruri si aspecte in viata noastra peste care trecem cu nebagare de seama, si astfel riscam sa nu ne folosim cum trebuie de ele Citeste tot articolul

Invatatura despre Sfanta Biserica – Sfantul Ioan Gura de Aur

Invatatura despre Sfanta Biserica – Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur defineste Biserica drept „trupul lui Hristos”, al carei Cap este Iisus Hristos insusi. Ea este un trup organic ale carei membre, care sunt credinciosii, trebuie sa stea intr-o armonie perfecta. Biserica isi are temelia chiar in intruparea lui Iisus Hristos. Ea este prelungirea intruparii lui Iisus Hristos de-a lungul veacurilor. Ca aspect invizibil, Biserica este formata din elementul divino-uman.

Biserica cuprinde multi membri. Dar daca ea pierde un singur membru, aceasta se resimte in saracirea spi­rituala a celorlalti. De aceea in Biserica nu se permite nici un fel de dispretuire a unora fata de ceilalti. Deci, Biserica desi este compusa dintr-un mare numar de oameni, unii mai vrednici si altii mai putin vrednici, totusi cand unul dintre ei este bolnav si sufera, toate celelalte membre sufera impreuna cu el. Aceasta, deoarece membrele sunt unite prin credinta in Iisus Hristos. Apostolii si dupa ei urmasii lor : episcopii, preotii si diaconii impreuna formeaza cu credinciosii adevarati Biserica lui Hristos.

Crestinii trebuie sa-si duca viata in asa fel incat, desi traiesc pe pamant, sa se comporte ca si cand ar trai in cer, avand ca temelie si model viata pe care a dus-o Iisus Hristos ca om.

Sfantul Ioan Gura de Aur, facand o paralela intre Vechiul si Noul Testament sub raportul perfectiunii morale, spune ca Adam este izvorul vietii naturale-trupesti, Iisus Hristos este izvorul vietii spirituale, iar Sfantul Duh este cel care ne ajuta sa desavarsim aceasta viata.

Invatatura despre Sfanta Biserica * www.credinta-ortodoxa.com

Invatatura despre Sfanta Biserica * www.credinta-ortodoxa.com

Sfantul Ioan Gura de Aur se straduieste sa intareasca in mod practic legatura intre credinciosii timpului sau pe cale liturgica. El spune in acest scop ca daca Biserica slabeste sub acest aspect (liturgic – euharistic), unitatea crestinilor slabeste si ea. In aceasta straduinta el aduce ca exemplu modul de viata dus de comunitatile epocii primare, unde Sfanta Euharistie intarea unitatea intre crestini ca membre ale Bisericii. El spune ca Biserica lui Hristos este vie si puternica in masura in care ea se hraneste cu trupul si cu sangele dumnezeiescului ei intemeietor, caci fara comuniunea dintre Hristos si crestini nu poate fi vorba de o Biserica Citeste tot articolul

Sunt crestin si cred… insa in felul meu

Sunt crestin si cred… insa in felul meu

Exista o categorie de crestini botezati in credinta ortodoxa care, in mod mai mult sau mai putin constient, nu se diferentiaza de protestanti in ceea ce priveste modul de a se raporta la relatia dintre credinta si fapte in perspectiva mantuirii. Acestia cred ca se pot mantui numai prin credinta, fara a participa constant la viata Bisericii. Ei afirma cu tarie ca poarta credinta in suflet dar nu prea merg la biserica deoarece nu se incred in aceasta institutie si nici in cler.

Cu alte convinte, asistam la o relativizare a credintei la nivel personal. Aceasta inselare pe care diavolul ne-o strecoara in suflete constituie o mare primejdie, promovand o credinta inidividualista si nu una soborniceasca. Acesta constituie, in acelasi timp, primul pas pe care il facem spre acceptarea unor false invataturi de credinta.

Prin aceasta atitundine ne rupem de Sfanta Traditie deoarece crezul nostru nu se mai intemeiaza pe “ceea ce s-a crezut dintotdeauna, pretutindeni si de catre toti” (Vincentiu de Lerin).

Viata crestina se cere a fi dreapta vietuire, altfel spus, viata in Hristos. Mantuitorul ne spune: „Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.” (Ioan 15, 5) Cum sa ducem rod, cum sa lucram faptele mantuirii, daca nu participam insa la harul sfintitor pe care il primim prin Tainele si slujbele Bisericii?

Viata crestinului inseamna mai intai de toate participare la Jertfa si Invierea lui Hristos. Ori, nu putem participa la acestea din afara Bisericii.

Viata crestinului inseamna mai intai de toate participare la Jertfa si Invierea lui Hristos. Ori, nu putem participa la acestea din afara Bisericii * www.credinta-ortodoxa.com

Viata crestinului inseamna mai intai de toate participare la Jertfa si Invierea lui Hristos. Ori, nu putem participa la acestea din afara Bisericii * www.credinta-ortodoxa.com

Inaltpreasfititul Bartolomeu Anania in lucrarea „Cartea deschisa a Imparatiei – o insotire liturgica pentru preoti si mireni”, vorbeste despre „Corabia Bisericii”, pornind de la o reprezentare iconografica ce evidentiaza legatura profunda dintre Liturghie si Biserica: „In Manastirea Hurezi, si anume in pridvorul bisericii-bolnita, poate fi vazuta urmatoarea scena, zugravita pe la inceputul secolului XVIII: pe apa unui fluviu pluteste o corabie cu vasle. In spate, la carma, Iisus Hristos. In fata, la prora, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Pe laturi, tragand la lopeti, cuviosi parinti. Pe mal, Citeste tot articolul

Invitatie la Sfanta Liturghie Ortodoxa

Invitatie la Sfanta Liturghie Ortodoxa

Ortodoxia reprezinta urmarea lui Hristos in chip vazut si nevazut! Să participăm fiecare evlavios la aceasta măreață sărbătoare! Cine este asemenea lui Dumnezeu?

Măreția sa o trăim zilnic din clipa care am deschis ochii, și mărturii vii sunt Creația Sa Văzută și Nevăzută. Binele îl simțim că se contemplează armonios în natură, în munții, apele și cerul nemărginit. Ochii sufletului simt căldura Sa și puterea Sa nemărginită când participă prin rugăciune curată la Sfânta Liturghie de Duminică, atunci Puterile Cerești săvârșesc alături de noi, tainele Sfintei Liturghii în Sfânta zi de Duminică, ziua de odihnă și slăvire a Domnului. Inima omului devine astfel altar viu, unde Domnul își face sălaș umil precum a fost și la Nașterea Sa în Iesle, și devine astfel omul, având model pe Însuși Hristos Dumnezeu, prin dreaptă trăire precum cedrii Libanului!

Dreapta Credință Ortodoxa este scară către cer, și poarta Raiului ce trebuie să devină și Poarta Inimii Noastre! Cel ce caută Poarta Raiului, o poate deschide să intre în Ea, in Sfanta Biserica Ortodoxa! În fiecare Duminică fiecare din noi participând evlavios și în chip rugător la Sfânta Liturghie Dumnezeiască se revarsă Harul Domnului asupra noastră prin Sfânta Treime, prin slujitorii sfințiți ai Bisericii Ortodoxe și Puterile Cerești ce slujesc în chip minunat alături de oameni, întru Slava Lui Dumnezeu!

Iubiti credinciosi, va prezentam o serie de invitatii la Sfanta Liturghie, menite sa inmoaie inima catre Bunul Dumnezeu, pe care va rugam sa le transmiteti mai departe prietenilor si cunoscutilor fratiilor voastre:

Invitatie la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie * www.credinta-ortodoxa.com

Invitatie la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie * www.credinta-ortodoxa.com

Sursa foto: sufletbun.wordpress.com

Postul Mare si folosul sau – răstimp de primenire şi nevoinţă

Postul Mare şi folosul său – răstimp de primenire şi nevoinţă

Postul Mare este unul din cele mai frumoase răstimpuri liturgice ale anului bisericesc, în care suntem chemaţi la pocăinţă şi postire intensă, adică la primenire sufletească (mărturisirea păcatelor în Spovedanie, precum şi întărirea gândului de a ne îndrepta viaţa) şi la nevoinţă trupească şi sufletească (abstinenţă de la alimente de origine animală – carne, ouă şi lactate – , dar şi de la păcat şi de la răutate; înmulţirea rugăciunii şi a faptelor bune).

Pentru a folosi o metaforă, am putea spune că Biserica, prin slujbele specifice acestei perioade (Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul), ne invită să ne facem o „revizie, inspecţie tehnică“ riguroasă asupra vieţii noastre. Este un fel de „răsucire“ înspre noi înşine, concretizată în asumarea propriei noastre interiorităţi, care ne va ajuta să avem o imagine mai justă despre noi înşine.

Sfanta Proscomidie * www.credinta-ortodoxa.com

Sfanta Proscomidie * www.credinta-ortodoxa.com

Desigur, toate acestea devin realizabile, dacă vom ţine cont de rostul esenţial al postirii: schimbarea conţinutului păcătos al vieţii noastre în tânjire perpetuă de a-L cuceri pe Dumnezeu să vină în inima noastră. Dacă energia postului nu ne schimbă sau nu ne virează existenţa de la păcat la virtute, de la cele pământeşti la cele cereşti, de la cele trecătoare la cele veşnice, de la diavol la Dumnezeu, atunci rămâne o simplă dietă alimentară, fără putinţa de a ne determina să dorim cât mai mult săvârşirea binelui. Nu postirea în sine este importantă, ci bucuria inimii de a-L avea pe Dumnezeu ca pe Mirele cel mai de preţ al vieţii noastre.

Nevoinţa postirii – o realitate actuală, pentru că actuală este şi libertatea spirituală

S-ar putea cineva întreba: de ce e nevoie să postim? Nu cumva este total inactual? De ce postul presupune în dubla lui dimensiune – sufletesc (de la păcate şi răutate) şi trupesc (abstinenţă de la anumite alimente) – o luptă împotriva a tot ceea ce este rău în noi înşine? De ce trebuie să postim şi trupeşte pentru a stârni în noi dorul după Dumnezeu?  Citeste tot articolul

Biserica noastra: Un ideal al romanilor ortodocsi din Straubing si imprejurimi

Dragi români, a sosit momentul în care, mai mult şi mai concret decât până acum, este nevoie de jertfă. Efortul fiecăruia este necesar pentru ca rezultatul să fie cel dorit.

FIŢI CTITORI! Sprijiniţi efortul de a construi o Biserică Ortodoxă Românească in Straubing!

„Însuţi, Doamne, Care ai întemeiat cu negrăită înţelepciune Biserica Ta, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta şi în orice zi Te vom chema; priveşte cu milostivire asupra noastră, a celor ce cu umilinţă şi cu stăruinţă ne închinăm Ţie şi binecuvintează dorinţa noastră sfântă de a avea, spre slava Ta şi spre mântuirea noastră, propria noastră biserică, al cărei prag trecându-l, împreună cu toţi semenii noştri, să Te lăudăm pe Tine, Doamne. Trimite peste noi harul întru tot Sfântului Tău Duh, izgoneşte dintre noi duhul viclean, înşelător şi pricinuitor de dezbinare, uneşte-ne într-o inimă şi într-un cuget, binecuvintează-ne întru toate, dăruieşte-ne putere şi tărie, îmbărbătare şi bună sporire întru împlinirea gândului nostru.” (Din Rugăciunea pentru Înălţarea unei Biserici)

Iubiti credinciosi si credincioase, dragi frati si surori intru Domnul,

„Ce este Biserica? Si de ce mergem noi la Biserica? Pentru ca acolo, ne intampina Domnul cel putin in fiecare duminica, desigur, pe masura ravnei cu care noi il cautam.”

Mai mult sau mai putin „umblati pe la Biserica” in Romania, aici, la mii de kilometri departare de locul natal, ne este mai usor sa ne traim atat romanitatea, dar mai ales Ortodoxia.

In decursul catorva ani, Parohia noastra s-a inchegat ca o mica familie, ai carei membri se bucura de timpul petrecut impreuna, in rugaciune si nu numai, uniti prin lucrarea Sfantului Duh. Si cum orice familie la un moment dat nazuieste la propria casa, a venit momentul sa ne punem la incercare unitatea in duh prin aceasta initiativa.

In mijlocul comunitatii ortodoxe romanesti din Straubing, inca de la infiintarea acestei parohii in luna iulie 2010, s-a nutrit dorinta de a avea o biserica proprie, unde fiecare suflet crestin ortodox sa-l slaveasca pe Dumnezeu dupa traditia parinteasca. Anii au trecut si dorinta de a avea o biserica ortodoxa romaneasca s-a aprins si mai tare, ne incalzeste inimile si ne ascute constiinta slujirii pe care o avem astazi, aici si acum.

Fiecare generatie isi construieste propria biserica, in care si prin care sa-si dobandeasca, la nivel personal si comunitar, sensul, implinirea si mantuirea. Pentru ca, dragii mei, fiecare biserica este „tinda raiului, poarta cerului, casa lui Dumnezeu si locul implinirilor” – asa cum spunea marele duhovnic Teofil Paraian.

Biserica noastra: Un ideal al romanilor ortodocsi * www.credinta-ortodoxa.com

Biserica noastra: Un ideal al romanilor ortodocsi * www.credinta-ortodoxa.com

Din pretuire pentru neamul nostru si pentru toate eforturile inaintasilor nostri de a lasa in urma marturii de care sa fim mandri si din dorinta de a ne bucura noi si urmasii nostri de un sfant locas ortodox, atentia si eforturile noastre se indreapta spre necesitatea realizarii acestui frumos ideal.

In acest sens, vom face demersuri pentru obtinerea unui teren pentru constructia viitoarei biserici ortodoxe romane din Straubing, apeland la toate institutiile posibile si la toti cei care vor fi dispusi sa ne ajute in acest sens.

Insa, ca de fiecare data, fundamentul tuturor eforturilor nu-l reprezinta sprijinul extern, ci solidaritatea noastra, a credinciosilor, care este totodata si expresia dorintei noastre de a-l slavi pe Dumnezeu intr-un locas de cult propriu, in contrast cu traditia iconografica si arhitecturala a Bisericii Ortodoxe.

Chiar si cei mai putin obisnuiti sa vina des la Sfanta Biserica sunt invitati si chiar rugati sa ni se alature si pe cat posibil sa ne sprijine, caci pentru fiecare lucru exista un inceput, iar „Credinta fara fapte este moarta”. Sa nu uitam ca o fapta buna nu ramane nerasplatita, caci Dumnezeu nu ramane nimanui dator, niciodata.

Tocmai de aceea, nimic nu poate convinge mai mult de faptul ca ne dorim cu adevarat o biserica a noastra, a romanilor din Straubing, decat bucuria de a face tot ce ne va sta in putiinta pentru atingerea acestui ideal.

Prin urmare, vor fi de mare ajutor atat donatiile sporadice, cat si contributiile lunate programate (Dauerauftrag sau Einzugsermächtigung). Pe langa contributiile directe, puteti sustine proiectul vorbind despre el cunoscutilor, incercand sa castigati si alti potentiali sustinatori, persoane private sau juridice (firme).

In acest sens, va rugam sa trimiteti jertfa fratiilor voastre in contul deschis special pentru viitoarea Biserica Ortodoxa romaneasca din Straubing:

Bankverbindung (Contul nostru):

Rumänisch-Orthodoxe Kirchengemeinde “Heiligen Konstantin und Helena” Straubing e. V.
(prescurtat: Rum.-Orth. Kirchengem. SR. e. V.)
Liga Bank EG Regensburg,
IBAN: DE17750903000101366467
BIC (SWIFT): GENODEF1M05

Verwendungszweck (specificatia): „Für Kirchenbau” sau „Pentru constructia bisericii”

De asemenea puteti sa donati si prin PayPal la adresa:
https://www.paypal.com/cgi-bin/webscr?cmd=_s-xclick&hosted_button_id=VYYUCY7MS27X2




Nadajduim ca ne veti sustine nu doar financiar, ci ne veti insoti si cu rugaciunea catre Dumnezeu si Maica Domnului, ca sa binecuvinteze gandul si dorinta noastra si sa le faca realitate spre slava Preasfintei Treimi si spre bucuria tuturor inimilor care isi gasesc mangaierea in sanul parintesc al Sfintei Biserici in care ne-am nascut a doua oara.

Va indemnam sa Va rugati cu staruinta Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfintilor Imparati Constantin si Elena si tuturor sfintilor pentru inaltarea fara impiedicare a Sfintei noastre Biserici. Si cum, pana acum nu ni s-a promis sprijin financiar din nici o alta sursa, trebuie sa ne rezumam la ceea ce putem face noi si anume: „Sa ne rugam si sa ne jertfim”.

In pofida tuturor piedicilor, nadejdea noastra ramane la Bunul Dumnezeu, pe care nu incetam a-L ruga sa ne arate o cale spre „implinirea gandului nostru”, asa cum frumos spune si Rugaciunea pentru Inaltarea unei Biserici. Rugaciunea puternica a fiecaruia dintre noi, la fel ca si jertfa concreta, sunt necesare acum mai mult decat oricand. Sa Ii multumim Bunului Dumnezeu ca ne cere sa Ii facem casa si sa ne supunem cu bucurie Voii Lui celei sfinte!

Va multumim tuturor pentru intelegere si sprijin. Bunul Dumnezeu sa rasplateasca tuturor cu alesele Sale daruri: cu pace, spor, ajutor si binecuvantare in familiile fratiilor voastre si mai ales cu mantuire sufleteasca!

Cu toata dragostea si binecuvantare,
Parintele Vasile Florin Reut