Cum se face spovedania adevarata…

O femeie oarecare a mers sa se spovedeasca si a inceput sa o cleveteasca pe nora ei. Parintele a oprit-o si, cu un ton aspru, i-a zis:

– Las-o pe nora ta ! Spune-mi pacatele tale !

Femeia insa, ca si cum nu auzise, a continuat clevetirea fara sa se opreasca. In cele din urma a terminat. Atunci parintele se scoala si-i spune:

– Sa ii spui nurorii tale sa vina sa-i citesc rugaciunea de dezlegare !

Femeie l-a intrebat insa  cu nedumerire:

– Dar mie ?

– Tie ti-o voi citi cand iti vei marturisi propriile tale pacate…

(Intamplare din viata Parintelui Epifanie Teodoropulos)

Despre pocăinţă şi rugăciune – dupa Sfantul Ioan Gura de Aur

Păstorii duc des oile acolo unde văd că iarba e mai mare şi nu le mută până ce oile nu pasc toată iarba. Voi face şi eu ca şi păstorii. Iată, azi e a patra zi de când pasc turma aceasta pe imaşul pocăinţei şi nici astăzi nu mă pregătesc să-mi duc în altă parte turma.

Mai văd încă belşug de iarbă pe imaş şi multă desfătare şi folos. Frunzişul copacilor – acoperiş şi odihnă oilor în nămiaza zilei – nu le dă o umbră atât de plăcută şi de folositoare şi nu le face odihna atât de dulce, cât de întăritoare şi de odihnitoare este citirea dumnezeieştilor Scripturi pentru sufletele cuprinse de tristeţe.

Citirea dumnezeieştilor Scripturi alungă din sufletul nostru tăria şi fierbinţeala durerii şi ne mângâie mai dulce şi mai plăcut ca umbra; ne dă mare mângâiere nu numai când avem pagubă de bani, nici numai când ne mor copiii, nici în alte necazuri asemănătoare, ci şi când păcătuim.

Când un om cade, fiind cuprins şi doborât de păcat, când îl mustră conştiinţa, amintindu-şi necontenit păcatul, când este sufocat de tăria tristeţii, când arde în fiecare zi şi nu găseşte nici o mângâiere, deşi îl mângâie mulţi, atunci, dacă intră în biserică, pe nesimţite se mângâie şi pleacă liniştit, auzind că mulţi sfinţi au căzut şi s-au ridicat şi au ajuns din nou la cinstea de mai înainte.

Ne ruşinăm de multe ori să spunem oamenilor păcatele noastre; dar chiar dacă le-am spune, mângâierea lor nu ne e de mare folos; dar când ne mângâie Dumnezeu şi ne atinge inima, atunci e izgonită iute toată tristeţea adusă de satana. De aceea ne-au fost lăsate în scris căderile drepţilor, ca să câştige din ele şi cei ce fac fapte bune, şi cei ce săvârşesc păcate.    Citeste tot articolul

Rugaciune la timp de boala

Preaputernice si slavite Doamne, Iisuse Hristoase!

Tu, Care ai venit in lume sa tamaduiesti neputintele oamenilor, Care nu ai venit sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, si ai primit moarte pe cruce pentru mantuirea noastra! Din adancul inimii Te rog sa primesti smerita mea nevointa si aceasta mica rugaciune a mea pentru cel incercat de boala!

Mantuieste-l, Doamne, precum stii, ca un bun si iubitor de oameni, si randuieste Tu toate spre folosul sau. Ca noi neputinciosi suntem si nu il putem ajuta daca nu ne vei lumina cu harul Tau. De e voia Ta, il poti pedepsi precum se cade pentru pacatele sale, tamaduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.

Dar cazand inaintea Ta Te rog, indura-Te de robul Tau, potoleste-i fierbinteala, alina-i suferinta, ridica-l din patul durerii Citeste tot articolul

14 Septembrie: Inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului

In pragul anului nou bisericesc, adica in luna septembrie, la scurt timp dupa Nasterea Maicii Domnului (la 8 septembrie), praznuim inaltarea Sfintei Cruci (la 14 septembrie), doua praznice ce sunt ca doua izvoare de putere duhovniceasca in evlavia Bisericii noastre ortodoxe.

Dar, pe masura ce ne apropiem de praznicul Crucii ne dam seama ca, Crucea pe care o sarbatorim este de fapt lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost rastignit, pentru mantuirea noastra. Marturisim, cu alte cuvinte, ca mantuirea noastra s-a infaptuit prin patimirea cea grozava a Domnului nostru Iisus Hristos pe lemnul Crucii.

Crucea este, adica, partea cea mai adanca din taina mantuirii fiecaruia din noi, partea cea mai adanca din taina mantuirii lumii intregi. Este ca si cum fiecare in parte, dimpreuna cu toata lumea, am marturisi cu recunostinta si am zice catre Hristos cel rastignit: Te-ai gandit pe Crucea ta si la mine, Doamne, si o picatura din sangele Tau ai varsat-o si pentru mine, in ceasul patimirii Tale, pe lemnul cel grozav al Crucii. Invata-ne sa nu uitam dragostea aceasta a Ta niciodata si ca-Ti suntem datori cu un raspuns, ca dragostea cu dragoste se plateste.   Citeste tot articolul

Rugaciunea pentru cei adormiti – o datorie crestina si o dovada de iubire

Rugăciunea pentru cei adormiţi este dovada de iubire, este credinţă în nemurirea sufletului şi nădejde întru Înviere, este înţelegere a morţii nu ca sfărşit ci ca trecere întru veşnicie.

Moartea nu are puterea de a opri iubirea pentru aproapele, pentru că şi după plecarea vremelnică a celui drag, inima continuă să-i ducă dorul, iar ochii să verse lacrimi.

De ce? Pentru că a fost şi este şi va fi cel drag sufletului nostru!

După sfârşitul pământesc al omului, sufletul său merge înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat. Aceasta este judecata particulară şi se deosebeşte de cea universală care se va face cu toţi oamenii odata, la sfârsitul lumii si dupa învierea trupurilor.

Locul unde sunt duşi cei buni se numeste : sanul lui Avraam (Luca 16,22), sau rai (Luca 23,43), iar locul unde merg cei răi se numeşte iad (Luca 16,23).

Timpul judecaţii particulare este imediat dupa moarte : „…astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43), Citeste tot articolul

Slujba de punere a numelui: Cand trebuie sa punem numele copilului?

Cel nascut devine persoana identificabila in momentul in care i se pune un nume. Nu putem intra in relatie cu cineva fara a avea un nume. Nu putem fi persoana fara nume. Astfel, ne intrebam cand trebuie sa se puna numele pruncului?

Punerea numelui se face la opt zile dupa nasterea copilului. Aceasta se face in amintirea zilei a opta, cand Hristos, nascut din Sfanta Fecioara Maria, a fost adus la templu si taiat-imprejur, punandu-I-se numele Iisus, potrivit Legii (Lev., 12, 3), nume dat de inger (Luca, 2, 21).

In Molitfelnic exista o rugaciune speciala la punerea numelui copilului, in a opta zi dupa nastere:

Rugaciunea la insemnarea pruncului, cand i se pune numele

Se cuvine a şti că în a opta zi după naştere, înainte de botezul pruncului, preotul face începutul, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia….

Apoi troparul zilei sau al sfântului al cărui hram este; şi preotul, însemnând pe prunc la frunte, la gură, la piept şi, binecuvântându‑l, zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici îi pune numele) şi să se însemneze Crucea Unuia‑Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui, ca să fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana uneltire a vrăjmaşului şi să urmeze poruncile Tale. Citeste tot articolul

Despre Lacrimi si… lacrimi

Cine poate spune că nu a lăcrimat măcar o dată în viaţa lui?

Nimeni! …De ce? Pentru că ochii tuturor, într-un moment sau altul , dintr-o pricină sau alta, au pogorât peste obraz lacrimi din destul.

Lacrimile au fost şi vor fi pe feţele tuturor oamenilor. Sunt atât de multe şi atât de diferite …

Unele Bune şi altele rele, unele Curăţitoare şi altele întinătoare, unele Mântuitoare şi altele pierzătoare.

Lacrimi Bune:
– un om sărman plânge după ce în mâna lui întinsă cineva a aşezat o bucată de pâine = Lacrimi de recunoştinţă
– o mamă lăcrimează când îşi ia în braţe pruncul nou născut = Lacrimi de Bucurie
– altul plânge pentru durerea aproapelui său = Lacrimi de compasiune    Citeste tot articolul

Rugaciune de pocainta (a regelui Manase)

Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob si al semintiei lor celei drepte, Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel temut si slavit, inaintea Caruia toate se tem si tremura din pricina atotputerniciei Tale,-pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi.

Nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale, caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, Caruia ii pare rau de rautatile oamenilor. Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor, spre mantuire.

Asadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacob, care nu Ti-au gresit Tie, ci ai pus pocainta mie, pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii Citeste tot articolul