Lacrimile lui Hristos

Un tânăr monah era tare mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu.

El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.

A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a cerut o slujbă unui cârciumar.

Mantuitorul Iisus Hristos

Mantuitorul Iisus Hristos

Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii când era monah Citeste tot articolul

Oare iubirea ce ne uneşte pe pământ, rămâne şi dincolo de mormânt?

Oare cei ce au trecut deja la veşnicele locaşuri, ne mai iubesc ei încă pe noi, care locuim pe pământ? Dacă iubirea există şi în lumea de dincolo mormânt, prin ce se manifestă, cum străbate ea din lumea nevăzută până la noi pe pământ? Care sunt mărturisirile de simpatie între persoanele despărţite prin moarte şi ce datorie au cei vii pentru a purta grijă de cei morţi?

Duhul nemuritor insuflat de Dumnezeu, – „Şi a făcut Dumnezeu pe om, ţărână luând din pământ și a suflat şi s-a făcut omul cu suflet viu” (Facerea 2,7) – însufleţind firea omenească -, sufletul şi trupul, – umple sufletul de însuşirile sale nemuritoare, din care cele dintâi sunt iubirea, compasiunea şi cele asemenea.

Iubirea, compasiunea şi toate celelalte însuşiri ale sufletului nu-l părăsesc în noua sa viaţă dincolo de mormânt; altfel, nici n-ar mai fi suflet! Prin urmare, repausaţii îi iubesc pe cei vii şi iau parte la soarta lor Citeste tot articolul

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,
după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?
Mai am să-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc
şi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei
cum mă priveai ‘nainte cu-ncredere şi dor? Citeste tot articolul

Nu putem să mergem la Dumnezeu pe ocolite

Nu mergerea la anumite biserici, aducerea unor anumite daruri, sau aprinderea unui anumit număr de lumânări, așezate într-un anumit fel, este ceea ce ne ajută si ne salvează.

Dacă noi evităm a ne aduce pe noi înșine dar lui Dumnezeu, prin schimbarea vieții noastre în bine, toate celelalte daruri ale noastre sunt respinse și toate sunt numite de Mântuitorul „urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt”.

Trebuie să fim convinşi că nu putem să mergem la Dumnezeu pe ocolite, şi să-l silim a ne împini cererile noastre nedrepte şi vătămătoare sufletului Citeste tot articolul

14 Octombrie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

Tropar:

„Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel ne­muritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim.

Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne!

Citeste tot articolul

Munca în zi de sărbătoare atrage sărăcia în viața omului

Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi mergeau bine. Celălalt nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi nu putea să se conducă nici pe sine.

De aceea, invidiindu-l pe fratele său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine, şi cu toate acestea am sărăcit”.

Sfaturi Duhovnicesti: Sfantul Ciprian al Cartaginei

Sfaturi Duhovnicesti: Sfantul Ciprian al Cartaginei

Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la biserică, i-a zis: „Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând, aflu aur aruncat pe cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit Citeste tot articolul

Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei

Zice Solomon: „Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor!”. Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie să preţuiţi foarte mult femeia. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară.

Vă daţi seama ce puteri are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă? Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Este o mare taină că sunt nişte bucurii care se imprimă în sufletele amândurora.

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: "Femeile sunt ca florile..."

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: „Femeile sunt ca florile…”

Relaţia sexuală rămâne un lucru neînsemnat în comparaţie cu aceste bucurii Citeste tot articolul

De ce vorbeşti despre mine dacă nu mă cunoşti?!

„Totul e limpede. Ce am simţit o să ştiu doar eu şi Dumnezeu. De ce vorbeşti despre mine dacă nu mă cunoşti?! Ai mâncat pâine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo să vezi tot ce am văzut. Nu ai fost acolo să simţi tot ce am simţit. Nu ai fost acolo să vezi tot ce am făcut. Nu ai fost acolo să treci prin tot ce am trecut. Tu îţi toceşti gura, iar eu îmi trăiesc viaţa, a mea nu a ta. Învăţ să iubesc până la cer şi înapoi. Se uită toţi, dar nu mă vede nimeni. Tu, Doamne, mă ştii cel mai bine şi înţelegi slăbiciunile mele! Ziua de astăzi o înveşmântez în sărbătoare şi trag cerul peste mine. Restul e poveste…”

Îmbrăţişăm viaţa aşa cum este. O luăm de mână şi pornim la plimbare. Când obosim ne mai aşezăm pe o bancă sau chiar pe iarbă. Privim în zări. Tragem aer în piept. Sunt şi dăţi în care mai scrâşnim din dinţi. Facem o cruce mare. Ne ridicăm şi mergem mai departe. Nu descurajăm. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa noastră, nu este pe nici un loc.

Părintele Arhimandrit Sofronie Saharov

Părintele Arhimandrit Sofronie Saharov

Duioşie şi cinism. Câtă bucurie ai avut de astăzi dimineaţă? Dar câtă bucurie? Cum arată iadul tău? Dar raiul tău ? În mine e iadul, în mine e raiul; lumina şi întunericul, binele şi răul, bucuria şi durerea, isihia şi haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaiţul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei… Val de duioşie.

Nu învinovăţi pe Dumnezeu, pe oameni, viaţa, pentru alegerile făcute cândva şi pentru ce iese din tine, urât sau frumos Citeste tot articolul

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată!

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii

Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă Citeste tot articolul