Greutatea păcatelor

Trecând prin sat, un preot s-a întâlnit cu un ţăran care nu prea venea la biserică. Oprindu-l, i-a spus:

– Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujbă? Ai avut vreun necaz, pot te ajut cu ceva?

– Părinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta şi…

– Vai, fiule, nu se poate să nu-ţi faci timp să vii în biserică, să aprinzi lumânare şi să spui o rugăciune Citeste tot articolul

Adevăratele minuni

Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:

– Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!

– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?

– Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!

– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Citeste tot articolul

„La ortodocși este chiar credința adevărată!”

Simona B., din județul Suceava, s-a născut într-o familie de penticostali. De mică, ea s-a simțit, totuși, atrasă spre Ortodoxie. În cele din urmă, s-a botezat în dreapta credință, iar la scurt timp a primit și Taina Cununiei. Acum este mama a cinci copii frumoși. Doamna Simona a acceptat să ne prezinte câteva episoade din istoria convertirii sale.

De la ce vârstă ați simțit o atracție față de credința ortodoxă?

De când eram în școala generală. Îmi plăcea cum preda profesorul de religie de la ortodocși și mergeam la el, la ore. Când venea preotul cu Iordanul pe la vecini, fugeam de acasă și voiam să mă stropească și pe mine cu agheasmă. Aveam și eu acasă mere sau pere, dar voiam să mănânc fructe stropite cu apă sfințită. La înmormântări, nu mai vorbesc. Mă scăpau părinții de acasă și fugeam pe la babe, pe la moși, pe la vecini. Când mă întorceam, de multe ori părinții mă băteau, dar eu tot plecam. Când mergeam la ortodocși, simțeam o mare pace în suflet Citeste tot articolul

Dreapta educaţie

Într-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţi cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului.

Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:

– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.

– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne Citeste tot articolul

Învață-mă, Doamne, să Te iubesc cu simplitate

Învață-mă, Doamne, să Te iubesc cu simplitate, să-mi iubesc aproapele pentru a fi mereu cu Tine, să-mi găsesc mereu pacea în Tine!

Dă-mi, Doamne, să nu cad în păcat prin răutate, trufie, invidie, iubire de arginți, lăcomie, gânduri desfrânate, deznădejde, minciună, prin niciun alt păcat.

Fă-mă să fiu mereu al Tău! Amin!

Învaţă-mă, Doamne, să te iubesc cu simplitate..

Învaţă-mă, Doamne, să te iubesc cu simplitate…

 

În iad nu sunt creştini

Se spune că diavolul a stat odată de vorbă cu bătrân pustnic. Avva l-a întrebat dacă sunt mulţi creştini în iad.

– Creştini?! Nu sunt, răspunse diavolul.

– Cum aşa?, se miră avva, doar creştini nevrednici au fost şi sunt încă.

– Nu-i nici un creştin acolo, spuse din nou diavolul.

– Poate că sunt şi nu-i ştii tu, stărui avva.

– Pe toţi îi ştiu, căci pe toţi îi am pe „inventar”, nu poate fi vreunul despre care să nu fiu auzit!

Focul iadului - să ne ferească Bunul Dumnezeu de aşa ceva

Focul iadului – să ne ferească Bunul Dumnezeu de aşa ceva

Avva se tot mira şi se minuna.

– Aha! strigă deodată diavolul, ştiu la ce te gândeşti Citeste tot articolul

Rugăciunea simplă este cea mai primită de către Bunul Dumnezeu

Cât de primită este rugăciunea simplă, pe care omul o spune potrivit necazului lui sau care nu este scrisă în cărțile de rugăciuni?

Sfântul Macarie Egipteanul ne spune cât e de primită. E cea mai primită. Sfântul Macarie spune: „nu înmulți cuvintele, Dumnezeu știe cele de care ai nevoie înainte ca tu să le spui”.

Rugăciunea ta să fie:
„Doamne, iartă-mă! Doamne, ajută-mă!
Mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Doamne!”

Rugăciune

Rugăciune

Ăsta e Macarie Egipteanul și cu așa o rugăciune ne putem mântui, dacă este adâncă Citeste tot articolul

Nimic nu este întâmplător în viață şi nici un ac nu cade dintr-un brad dacă nu vrea Dumnezeu – Supărările din familie şi ce poate ieși bun din ele

Odată, pentru a-i îndrepta unui frate multele sale cusururi, Bătrânul, folosind exemple din natură şi din viaţă, i-a zis:

‒ Să ştii, copilul meu, că nimic nu este întâmplător în această viaţă. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un ac nu cade dintr-un brad, dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhneşti, orice ţi s-ar întâmpla. Aşa ne sfinţim!

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

Uite, acum tu te mâhneşti din cauza casnicilor tăi, dar ei te ajută, de fapt, să atingi înălţimi duhovniceşti. Dacă n-ar fi ei, n-ai mai spori deloc. Dumnezeu ţi i-a dat Citeste tot articolul

Ce înseamnă cuvintele „Ţie, Doamne” şi cum pot fi aplicate în multe împrejurări din viaţa noastră

La sfârşitul fiecărei ectenii din timpul Sfintelor Slujbe, preotul cheamă poporul să se dea în chip deplin Domnului Hristos, zicând: „Pe noi înşine, şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!” La care poporul răspunde: „Ţie, Doamne!”

Acestea sunt nişte cuvinte foarte importante, şi pot fi aplicate în multe împrejurări din viaţa noastră omenească.

Binecuvintează pe Dumnezeu!

Binecuvintează pe Dumnezeu!

Când ai sănătate şi spor la treabă, înalţă-ţi inima şi zi: „Ţie, Doamne!”

Când oamenii te cinstesc şi te laudă, spune-ţi în sinea ta: „Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci – Ţie, Doamne! Citeste tot articolul

În biserică nu sunt oameni drepți ori păcătoși, ci oameni care vor mântuirea!

A sta de-a dreapta sau de-a stânga lui Dumnezeu stă în mâna noastră. Pentru că, dacă îndreptăm viaţa noastră, avem această putere să stăm de-a dreapta şi de-a stânga lui Dumnezeu, unde vrem noi. Dar cum? Vrând!

Am spus mereu că în biserici nu sunt oameni drepţi şi oameni păcătoşi, ci sunt oameni care vor; pentru că drepţi şi păcătoşi numai Dumnezeu ştie care suntem şi care nu suntem.

Lumea nu se împarte în drepţi şi păcătoşi, în buni şi răi, în ştiutori şi neştiutori, în bogaţi şi săraci; lumea se împarte în oameni care vor şi oameni care nu vor.

La Biserică venim, Domnului să-i mulţumim...

La Biserică venim, Domnului să-i mulţumim…

Dumneavoastră, în biserică stând, vreţi! Că sunteţi drepţi, că sunteţi păcătoşi, nu ştiu; dar dumneavoastră sunteţi oameni care vreţi.

Ce vreţi? Vreţi mântuirea sufletului. Poate nu vreţi cum trebuie, poate nu vreţi de-ajuns, dar vreţi Citeste tot articolul