Mortii, dragii mei, doar atunci sunt morti, cand uitam de ei… Despre Parastase si folosul lor:
Sfantul Nectarie al Eghinei în lucrarea sa „Studiu despre nemurirea sufletului si despre Sfintele Parastase”, editia Vasile Rigopoulos, 1973, Tesalonic, p. 202, scrie ca o concluzie a celor pe care le-a dezvoltat din marturiile Sfintilor Parinti:
„Din toate acestea se arata ca sufletului dupa moarte îi este cu neputinta sa mai facă vreo lucrare mantuitoare sau sa se slobozeasca din legaturile nedezlegate ale iadului, si ca numai Sfintele Liturghii, rugaciunile rudelor si ale dreptilor facute pentru ei, precum si milosteniile se fac pricina de mantuire si de slobozire din legaturile iadului”.
Isi vin intru simtiri si cer ajutor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Toţi cei care se afla in iad numai un singur lucru si-ar dori de la Hristos: sa traiasca cinci minute pentru a se pocai.
Mortii, dragii mei, doar atunci sunt morti… cand uitam de ei… * Parintele Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing * www.credinta-ortodoxa.com
Noi, cei care traim, avem posibilităţi de pocainta, in timp ce sarmanii raposati, nu-si mai pot imbunatati ei singuri starea lor, ci asteapta ajutor de la noi. De aceea suntem datori sa-i ajutam cu rugaciunea noastra.
Asa cum îi usuram pe cei intemnitati sau bolnavi cu sucuri racoritoare, etc., pe care le ducem atunci cand îi cercetam, tot astfel si pe morti îi usuram prin rugaciunile si milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor.
Rugaciunile credinciosilor pentru cei adormiţi si parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o da Dumnezeu celor raposaţi pentru a fi ajutati inainte de a se face Judecata de Apoi. Dupa ea nu vor mai putea fi ajutati cu nimic Citeste tot articolul
