Mortii, dragii mei, doar atunci sunt morti, cand uitam de ei… Despre Parastase si folosul lor:

Sfantul Nectarie al Eghinei în lucrarea sa „Studiu despre nemurirea sufletului si despre Sfintele Parastase”, editia Vasile Rigopoulos, 1973, Tesalonic, p. 202, scrie ca o concluzie a celor pe care le-a dezvoltat din marturiile Sfintilor Parinti:

„Din toate acestea se arata ca sufletului dupa moarte îi este cu neputinta sa mai facă vreo lucrare mantuitoare sau sa se slobozeasca din legaturile nedezlegate ale iadului, si ca numai Sfintele Liturghii, rugaciunile rudelor si ale dreptilor facute pentru ei, precum si milosteniile se fac pricina de mantuire si de slobozire din legaturile iadului”.

Isi vin intru simtiri si cer ajutor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Toţi cei care se afla in iad numai un singur lucru si-ar dori de la Hristos: sa traiasca cinci minute pentru a se pocai.

Noi, cei care traim, avem posibilităţi de pocainta, in timp ce sarmanii raposati, nu-si mai pot imbunatati ei singuri starea lor, ci asteapta ajutor de la noi. De aceea suntem datori sa-i ajutam cu rugaciunea noastra.

Asa cum îi usuram pe cei intemnitati sau bolnavi cu sucuri racoritoare, etc., pe care le ducem atunci cand îi cercetam, tot astfel si pe morti îi usuram prin rugaciu­nile si milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor.

Rugaciunile credinciosilor pentru cei adormiţi si parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o da Dumnezeu celor raposaţi pentru a fi ajutati inainte de a se face Judecata de Apoi. Dupa ea nu vor mai putea fi ajutati cu nimic.

Dumnezeu vrea sa-i ajute pe cei adormiti, deoarece sufera pentru pierzania lor, dar nu o face pentru ca are noblete. Nu vrea sa-i dea diavolului dreptul sa-i spuna: „Cum îl mantuiesti pe acesta de vreme ce nu s-a oste­nit?”, insă atunci când noi ne rugam pentru cei ador­miti, îi dam dreptul lui Dumnezeu sa intervina.

El se înduiosează mai mult atunci când facem rugaciune pentru cei raposati decat pentru cei vii. De aceea si Biserica noastra Ortodoxa are randuiala paras­taselor. Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiti. Au puterea sa scoata un suflet chiar si din iad.

Tradiţii şi obiceiuri

La Parastas tradiţia spune că, pentru pomenire sunt necesare, mai ales: coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânări. După posibilităţi, fiecare credincios poate să mai ducă la biserică, spre pomenire, şi alte bucate preferate în viaţa pământeană de cei pe care-i comemorează.. Graul are semnifi­catia lui, caci spune Sfanta Scriptura: „Se seamana intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune”.

Foarte important este insa si faptul de a fi pomeniti la Sfanta Proscomidie prin acel binecunoscut pomelnic pe care fiecare dintre fratiile voastre il aduce la biserica.

Pomelnicul: De ce este atat de important?

Ce este de fapt pomelnicul? Pomelnicul (numit si locul unde cei vii si cei morti stau impreuna) este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti. Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc. Cel care face un pomelnic, marturiseste ca cei dragi sunt vii in el.

Scopul scrierii pomelnicului este în primul rând unul educativ pentru noi creştinii. Acea foaie mică de hârtie îţi arată că nu eşti singur pe drumul mântuirii, că eşti dator să le dai o mână de ajutor, că ar trebuie şi tu seara să faci acelaşi lucru care-l face preotul: să stai în faţa lui Hristos şi al Maicii Domnului şi să le ceri ajutorul pentru familia şi prietenii tăi.

Nu uitaţi niciodată când participaţi la Sfânta Liturghie să daţi un pomelnic cu cei vii şi unul cu cei adormiţi, chiar dacă n-aţi venit de la începutul slujbei, chiar dacă aţi ajuns la sfârşit. Cei care nu merg la Biserică au nevoie de ajutorul nostru.

Foarte important este pomenirea celor adormiţi, care înfăţişează credinţa noastră în Invierea Domnului Hristos, în a doua venire a Lui, şi în judecata finală. Îi pomenim pe cei trecuţi la Domnul ca să li se ierte lor păcatele, bine ştiind că rugăciunile Bisericii (oamenii, episcopi, preoţi şi diaconi) pot scoate sufletele din iad.

Iată cum se face un pomelnic:

La Liturghie, Parastas, sau Acatist se scriu două pomelnice separate, unul pentru cei VII şi altul pentru cei ADORMIŢI (MORTI). Pe pomelnic se scriu doar numele persoanelor şi nu problemele cu care se confruntă, bine ştiind că Dumnezeu cunoaşte viaţa şi suferinţele tuturor, şi-i va ajuta aşa cum trebuie. Pomelnicele poartă doar gândurile cele bune către Domnul, orice rugăciune care-i cere lui Dumnezeu răul celorlalţi nu va fi luată în considerare de El, ba dimpotrivă poate să atragă şi o pedeapsă.

Ordinea în care se trec persoanele pe pomelnic este următoare:

1. Părintele care m-a botezat
2. Părintele care m-a cununat (dacă e cazul)
3. Părintele duhovnic
4. Naşii de botez
5. Naşii de cununie (dacă e cazul)
6. Părinţii şi fraţii mei
7. Părinţii soţului (soţiei) şi fraţii
8. Eu, soţul (şoţia) şi copiii
9. Finii de cununie
10. Finii de botez
11. Bunici, unchi, mătuşe, verişori, etc.
12. Prieteni

Această aşezare nu este una strictă, ci ea acordă o anumită importanţă persoanelor prin care Dumnezeu ne-a făcut fii ai Lui şi ai Bisericii prin har: părinţi, naşi, preoţi, duhovnici etc.

In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet – partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu. Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos.

De aceea in cazul celor adormiţi, nu pot fi trecuţi în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorându-se, au refuzat darul vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului. Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii avortaţi, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, când sunt pomeniţi cei vii şi cei adormiţi, preotul scoate câte o părticică (miridă) pentru fiecare şi o aşază pe Sfântul Disc, acolo unde sunt aşezate: Sfântul Agneţ, care se va preface în Sfântul Trup al lui Hristos, miridele pentru Maica Domnului şi cele pentru sfinţi.

Când, după prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului, părticelele sunt puse în Sfântul Potir, acestea se unesc cu Sfângele Lui. Dacă persoana pomenită este în stare potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de pocăinţă), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir, preotul rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi“; dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce pomelnicul, cât şi din partea preotului.

Parintele Cleopa spunea: „Deci in clipa in care particelele tale s-au adapat in Sfantul Potir, in clipa aceea tu te-ai impartasit cu Iisus Hristos si cu toata Sfanta Treime. Acesta este rolul sfintelor particele la Sfanta Liturghie. Iata de ce trebuie sa veniti cat mai regulat la biserica. Dar va rog, cand puneti pomelnic la Sfanta Liturghie, daca stiti ca unii traiesc necununati, daca s-au luat neamuri de aproape, daca, Doamne fereste, cineva este sectar, daca huleste pe Dumnezeu sau injura, nu-l puneti la slujbe, ca-i faceti mare rau. Noi vrem sa-l unim cu Iisus Hristos si el Il injura ? Al cui glas asculta Dumnezeu ? Ia ganditi-va !“

În acelaşi timp, trebuie avut grijă ca nu cumva, oprindu-ne la respectarea exterioară a rânduielilor bisericeşti, să devenim justiţiari necruţători faţă de semenii noştri: să uităm adică de propriile păcate şi să le judecăm numai pe ale acestora – poate pentru simplul fapt că ale noastre sunt ascunse, în vreme ce ale semenilor sunt cunoscute lumii. Împlinirea rânduielilor bisericeşti se cade a fi făcută în duhul dragostei.

Va asteptam pe toti cu drag.

Adresa noastra din Straubing este:
Die Friedhofskapelle der St. Michaelsfriedhof, Friedhofstraße 32, 94315 Straubing:

Va doresc toate cele bune, multa sanatate, pace, liniste, binecuvantare si o saptamana binecuvantata si plina de impliniri duhovnicesti atat dumneavoastra cat si tuturor membrilor familiilor dumneavoastra.

Al vostru, de tot binele voitor si pururea Rugator catre Domnul,
Parintele Vasile Florin Reut

Cititi mai multe despre Slujba Parastasului: http://www.credinta-ortodoxa.com/mosii-de-iarna-pomelnicele-si-pomenirea-mortilor-pe-perioada-postului-mare/