Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Zilele trecute am fost chemat la căpătâiul unui tânăr de 23 de ani spitalizat la clinica universitară din Regensburg, Nicolae Cosmin Păunescu, un student care anul acesta ar fi trebuit să-şi susţină lucrarea de dizertaţie la Facultatea de Medicină, dar pe care boala l-a ţintuit la pat.

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă...

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Singur, trist… şi foarte bolnav. Nu are pe nimeni cunoscut în Regensburg. S-a bucurat foarte mult să mă vadă, mai ales că, de fiecare dată când am mers la el, l-am împărtăşit cu Sfintele Taine şi ne-am rugat împreună.

Am povestit, atat cât a putut să vorbească, despre vrute şi nevrute. Când l-am întrebat ce-şi doreşte cel mai mult, mi-a răspuns: „Să mă fac bine şi să merg acasă”…

Oricine doreşte, poate să meargă în vizită la el (pentru detalii, vă rugăm să ne contactaţi). O vorbă bună, un cuvânt de mângâiere face mult pentru un om suferind. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului: „…bolnav am fost şi M-aţi cercetat…” (Matei 25, 36).

Pomeniţi-l şi frăţiile voastre în rugăciuni pe fratele Nicolae Cosmin, de asta are cel mai mult nevoie.

O zi binecuvântată tuturor!

Citeste tot articolul

Copilul şi preotul

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
– Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
– Că este un englez, a răspuns băieţelul.
– Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
– Ar fi un spaniol, desigur.
– Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare Citeste tot articolul

Taina Sfântului Botez

Într-o zi, un sectant, om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
– Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
– Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
– Da, îi răspunse omul.
– De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? – îl mai întrebă preotul pe om.
– Fiindcă nu vroiam să se îmbolnăvească şi ştiam că e bine pentru ei.
– E, vezi, tot aşa şi noi ştim că Sfântul Botez este bun pentru copii şi nu avem de ce aştepta Citeste tot articolul

Sfânta Biserică

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
– Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
– Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate, însă priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor” (Sfântul Nicodim)

Înţelepciunea călugărului

Odată, un domnitor renumit pentru mintea sa luminată, a aflat că, departe, într-o mănăstire retrasă, trăieşte un călugăr bătrân, om de o rară înţelepciune, şi, dorind să vadă el însuşi cât de adevărată este această veste, se duse neîntârziat în acel sfânt lăcaş şi ceru să-l vadă pe călugăr.
Când acesta veni supus şi smerit, domnitorul, vrând să-l încerce într-o situaţie mai puţin obişnuită, îi spuse:
– Părinte, pot să te întreb ceva?
– Desigur, Măria-ta, întreabă-mă! Citeste tot articolul

O bucăţică de lemn

La ora de religie, Hannes avea o întrebare care îl frământa foarte tare: `De ce au familiile creştine o cruce în locuinţele lor?` `Un semn al învierii ar fi mai bine`, era de părere un altul. Atunci m-am aşezat lângă băieţii mei şi le-am povestit o istorioară.

Bunicul şi Mihael au mers împreună la plimbare. Era într-o după-amiază de iarnă aprigă. Mihael se bucura de gheaţă şi zăpadă, ţopăia şi umbla greu prin zăpadă.

Sfânta Cruce - Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare!

Sfânta Cruce – Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare!

Bunicul, cu zâmbetul pe buze, îl urma anevoios. Era bolnav de inimă, chiar foarte bolnav. Mihael voia să meargă la iaz. Acesta era acoperit cu un strat de gheaţă. `Trebuie să fie splendid pentru patinaj, strigă Mihael. Voi încerca cel puţin să mă dau puţin pe gheaţă!`. Bunicul îl avertiză. Când Mihael îşi puse picioarele pe gheaţă, bunicul îi spuse insistent: `Vino, Mihael, la mine. Nu te du pe gheaţă!`.

Dar cuvintele bătrânului au venit prea târziu. Gheaţa se sparse, Mihael căzu în apă şi acum se ţinea de marginea unei bucăţi de gheaţă. Tremurând, bunicul îşi întinse numaidecât bastonul către nepoţel. Depuse tot efortul să nu alunece şi să nu scape bastonul din mâini.

În cele din urmă reuşi să-l salveze pe băiat. Îl luă în braţe şi-l duse repede acasă. Copilului i-a fost de ajuns o baie caldă, ca să-şi revină, dar pentru bătrân această întâmplare a fost prea mult, prea obositor. Un atac de inimă îi puse capăt vieţii. Şi durerea celor dragi a fost mare.

Nu peste mult timp, rudele voiau să arunce sau să dăruiască săracilor toate lucrurile care aparţinuseră bunicului. Mihael privea cu durere. `Nu, strigă el deodată, nu aruncaţi bastonul. Îl voi lua eu! Cu acest baston bunicul a salvat viaţa mea, în timp ce pe a sa a pierdut-o. Atât cât voi trăi, vreau să am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale faţă de mine!

N-a mai trebuit să vorbesc mai departe. Copiii au înţeles. Şi Hannes a continuat: `Acum înţeleg ce poate să însemne o bucată de lemn pentru cineva…; înţeleg ce înseamnă pentru creştini semnul crucii.

Pe cruce, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost răstignit. Pe cruce, El şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. Crucea este sfântă!

Nu mai am vreme…

Am măsurat anii mei și am conștientizat că-mi lipsește mai puțin timp de viață decât am trăit până acum…

Mă simt precum copilașul care a primit o pungă cu bomboane: pe primele le-a înghițit cu lăcomie, dar când a observat că i-au mai rămas puține, a început să le guste cu o prelungită savurare.

Nu mai am vreme pentru întruniri interminabile, unde se discută în mod reglementar, norme, proceduri și regulamente, știind că nimeni nu va ajunge la nimic.

Nu mai am vreme pentru a răbda oameni iraționali, care în ciuda vârstei lor, nu s-au maturizat.

Nu mai am vreme ca să port dispute cu mediocritățile Citeste tot articolul

Clinica lui Dumnezeu

Am fost la Clinica lui Dumnezeu pentru un control de rutină, întrucât am constatat că sănătatea mea e şubredă.

Când Dumnezeu mi-a luat tensiunea, am văzut că umilința mea era foarte mică. La măsurarea temperaturii, termometrul a înregistrat 40 de grade de neliniște. Dumnezeu mi-a facut EKG şi mi-a diagnosticat o anumită lipsă de iubire pentru că arterele mele erau obturate de orgoliu.

Domnul nostru Iisus Hristos

Domnul nostru Iisus Hristos

Am trecut apoi la secția de ortopedie pentru că am observat că nu reușeam să merg braț la braț cu frații mei, nici să ofer o îmbrătisare frățească deoarece aveam fracturi cauzate de ranchiună. Pe lângă aceasta, mi -a descoperit un anumit grad de miopie, dat fiind faptul că nu reușeam să văd dincolo de greselile celorlalți Citeste tot articolul

Te obligă doctorul.. de Dumnezeu n-ai vrut să asculți

Unii vor ca la tinerețe să se distreze și abia la bătrânețe să se întoarcă la Dumnezeu, să se căiască și să se îngrijească de suflet. Puterea tinereții o epuizează în desfătări, lăcomii și plăceri, iar bătrânețea ofilită caută să o dea lui Dumnezeu. Dar la bătrânețe de mai ajungi, vei vrea să te întorci la El dar nu mai ai puterile întregi.

Vei vrea atunci să mergi la biserică, dar nu vei putea din cauza bolii care te ține legat la pat. Vei vrea să zici și tu o rugăciune, dar gura ți-e încleștată, ochii nu mai văd bine, memoria te-a lăsat. Vei vrea să postești și tu atunci, dar stomacul tău îmbuibat cu cărnuri și băuturi în zilele oprite, nu te mai ține. Ții în schimb regimuri peste regimuri chiar de nu vrei, dar te obligă doctorul; de Dumnezeu n-ai vrut să asculți Citeste tot articolul

01 Iunie 2017 – mesaj pentru copiii mei şi pentru toţi copiii din lume:

„La Mulţi Ani dragii mei! Ziua în care aţi intrat în viaţa noastră a fost cea mai frumoasă! Păstraţi-vă mereu zâmbetul cald, sufletul pur şi lumina curată în privire. Să creşteţi mari, sănătoşi şi fericiţi alături de părinţii voştri care vă iubesc foarte mult. Vă îmbrăţişăm cu mult drag!

Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie,
E pasărea ce-alunecă în zare,
Şi-un gând pribeag de-o veşnicie;
Copilăria-i o suavă floare.

Mântuitorul Iisus Hristos: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu." (Marcu 10, 14)

Mântuitorul Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 10, 14)

Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţa. Sa ne bucuram de ea. La mulţi ani tuturor copiilor! Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă păzească pe toţi, împreună cu toţi cei dragi ai voştri, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni în veci. Amin!”

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
Parintele Vasile Florin Reuţ Citeste tot articolul