Tatăl nostru

Un om avea mai mulţi copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau: ei, purtându-se cu răutate.

Azi aşa, mâine aşa… într-un cuvânt, între flăcăi era mereu neînţelegere.

Multă durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace şi înţelegere.

Vreţi să vă spun cine sunt fraţii aceştia atât de cruzi unii cu ceilalţi? Suntem noi, oamenii.

Nu suntem noi toţi oamenii, fiii aceluiaşi tată, Dumnezeu? Ne înţelegem noi, unii cu ceilalţi? Ne iubim aproapele aşa cum ar trebui să o facem? Citeste tot articolul

Musca şi albina

Daca intrebi o musca: „Sunt flori in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si iti va insira toate murdariile pe care a stat.

Dar daca vei intreba o albina: „Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila…

Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca Citeste tot articolul

Bogaţii şi săracii

Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept.

Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase.

Nu-şi putea crede ochilor … Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea.

Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul.

Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el Citeste tot articolul

S-a făcut singur!

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.

Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor prea frumos.

A întrebat atunci pe vecin:

– „Cine a făcut covorul acesta?”

Gazda îi răspunse liniştit:

– „Nimeni”.

– „Cum aşa nimeni?” Citeste tot articolul

Cred în înviere

Un oarecare om îl întrebă odată pe marele fizician Isaak Newton:

„Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf şi cenuşă, poate să învie din morţi?”.

Fizicianul îi răspunse: „Cred, cum să nu cred”.

Omul îl întrebă mai departe:

„Poţi să-mi dovedeşti lucrul acesta?”

Newton îi răspunse: „Da, voi încerca” Citeste tot articolul

Deodată vezi totul altfel

Un mare scriitor spaniol, Lope de Vega, se afla pe patul de moarte. Viaţa i se derulă înaintea ochilor ca un film.

A avut multe succese şi întreaga sa viaţă a fost copleşită de multe aplauze. I-a entuziasmat şi încântat pe oameni cu cele peste o mie de piese de teatru.

Trăise doar pentru succes. N-ar fi trebui să fie mulţumit acum la sfârşitul unei vieţi aşa de rodnice?

Când se apropie ceasul din urmă, privi deodată lucrurile invers Citeste tot articolul

Ce este un sfânt?

Nicușor a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare Biserică Ortodoxă. Nicușor o privi şi spuse:

„Mămică, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare”.

Mămica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în Biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.

Atunci, Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi. Şi printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.

Nicușor întrebă: „Mămică, cine este acesta?” Citeste tot articolul

Mulţumesc

Markus merse într-un magazin pentru a cumpăra pâine.

„Mulţumesc pentru pâine”, spuse Markus vânzătoarei.

„Nu-mi mulţumi mie, spuse vânzătoarea, ci celui care mi-a livrat-o. Eu o păstrez aici până va fi vândută”.

De aceea, Markus mulţumi livrantului.

„Nu-mi mulţumi mie, spuse livrantul, ci aceluia care a copt-o” Citeste tot articolul

Povestea inimii

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi.

Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era, într-adevăr, perfectă. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nicio fisură. Da, toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea.

Când, deodată, de multime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

Povestea inimii

Povestea inimii

– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele Citeste tot articolul

Izvorul şi fântâna

Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat.

Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite şi pe arşiţa soarelui, apă în casele lor.

Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor şi bucuriilor lor şi cereau sfaturi una de la alta.

Într-o bună zi au primit bani de la o organizaţie de binefacere. Atunci bărbaţii au decis să se facă o fântână în sat pentru a le uşura viaţa femeilor Citeste tot articolul