Meditaţie la ŞIRUL VIEŢII…

Dragi prieteni, din păcate, după cum ştim cu toţii, în fiecare minut cineva părăseşte lumea. Nu e nici o vârstă prestabilită care să facă diferenţa. Stăm cu toţii într-un şir aşteptându-ne rândul şi totuşi nu vrem să recunoaştem aceasta, fiindu-ne de multe ori aproape imposibil de înţeles…

Nu ştim câţi oameni sunt în faţa noastră, nu putem da buzna în acest şir, nu putem lăsa pe nimeni în faţa noastră şi nu putem ieşi din el sau să ne mutăm la sfârşitul lui… şi nu putem evita șirul în care am fost introduşi…

ŞIRUL VIEŢII

ŞIRUL VIEŢII

Atâta timp cât suntem în acest șir al vieţii, sunt multe lucruri importante pe care le putem face pentru a deveni mai buni și pentru a oferi bunătate celor din jurul nostru:

• Bucură-te de fiecare moment din viaţa ta, aşa cum este ea;
• Fă o diferență între lucrurile utile și inutile;
• Stabilește priorități;
• Fă-ți timp pentru tine şi pentru cei dragi ţie;
• Zâmbește şi fă pe cineva să zâmbească;
• Încearcă să alungi conflictele din viaţa ta cât mai mult posibil;
• Cauta pacea chiar şi atunci când când pare că este foarte dificil;
• Spune-le celor de care îți pasă cât de mult îi iubeşti;

Șirul se mişcă mereu şi niciunul dintre noi nu ştim unde stăm… Să luăm aminte dragii mei, căci puţin timp mai avem…!

O zi binecuvântată, prieteni din lumea toată!

Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot…

Un ţăran şi fiul său mergeau într-o dimineaţă la câmp. La un moment dat, tatăl se opri, stătu câteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

– Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi !

– Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată, răspunse băiatul.

– Ascultă mai bine. În afară de asta, mai auzi ceva?

Băiatul se concentră şi zise:

– Da, parcă aud zgomotul unei căruţe.

– Aşa este, aprobă tatăl, mai mult decât atât, este o căruţă goală!

Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot...

Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot…

– Cum de ştii asta fără sa o vezi?, se arătă mirat feciorul.

– Este foarte ușor, răspunse tatăl Citeste tot articolul

Cuvânt de folos şi de suflet al Părintelui Vasile Florin Reuţ – cea mai profundă pildă auzită vreodată…

Doamne ajută dragi prieteni. Ascultaţi acest cuvânt de folos şi de suflet al Părintelui Vasile Florin Reuţ de la Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Straubing, poate cea mai profundă pildă auzită vreodată… Distribuiţi vă rugăm!

Un membru al unei biserici, care anterior mergea cu regularitate la Sfintele Slujbe, datorită unor ispite nu s-a mai dus. După câteva săptămâni, preotul a decis să-l viziteze acasă, așa că a plecat în căutarea lui.

L-a găsit pe om acasă în fața șemineului unde ardea focul. Bărbatul și-a dat seama de scopul vizitei, așa că l-a invitat pe preot să ia loc și i-a adus un scaun. Preotul s-a făcut comod, dar nu a spus nimic. După câteva minute de tăcere, preotul a luat cleștele de foc și a cules cu grijă din jăratec un cărbune aprins și l-a pus deoparte. Apoi s-a lăsat pe spate în scaun, încă tăcut.

Gazda a urmărit toate acestea curios să afle continuarea, însă după ce intensitatea flăcării din cărbunele singuratic s-a diminuat, a existat o strălucire de moment și apoi focul nu mai era… Nici un cuvânt nu au rostit de la salutul initial, ci doar au urmărit amândoi întreaga scenă.

Când preotul se pregătea să plece, a luat cărbunele mort și după ce l-a pus din nou în mijlocul focului, acesta din urmă a început să strălucească din nou cu lumină și căldură de la ceilalţi cărbuni aprinși.

Cuvânt de folos şi de suflet al Părintelui Vasile Florin Reuţ – cea mai profundă pildă auzită vreodată...

Cuvânt de folos şi de suflet al Părintelui Vasile Florin Reuţ – cea mai profundă pildă auzită vreodată…

Când preotul a ajuns la ușă să plece, gazda lui a spus doar atât: „Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră, dar mai ales pentru predică. Voi fi din nou în biserică la slujba viitoare.”

Păstrează strălucirea din viața ta, dragă frate şi soră întru Domnul! Vino la Sfânta Biserică, în Casa Domnului cât de des poți Citeste tot articolul

O poveste frumoasă despre puterea Iubirii

La marginea unui câmp Iubirea și Despărțirea admirau un tânăr cuplu. Despărțirea îi spune Iubirii: „Pun pariu că-i despart.” Iubirea îi răspunde: „Așteaptă puțin, lasă-mă să mă apropii de ei, apoi poți face orice.”

Iubirea s-a apropiat de tineri, i-a privit, i-a atins și a văzut în ochii lor o sclipire inexplicabilă. „Acum e rândul tău.” – zise Iubirea Despărțirii.

„Nu pot face nimic acum, ești în inimile lor, voi veni mai târziu.” – spuse Despărțirea.

Iubire adevărată

Iubire adevărată

Timpul a trecut. Într-una din zile, Despărțirea privește în casa tinerilor și văzu o mamă și un tată cu al lor copil. Se gândise că iubirea trecuse, dar Citeste tot articolul

Descoperirea Sfintei Liturghii şi Minunile care se petrec in timpul Sfintei Liturghii – O istorie foarte folositoare

Istorie foarte folositoare: ce a văzut împăratul păgân Amfilog în timpul SFINTEI LITURGHII

E mult de atunci. Sunt peste 900 de ani de cand stapanea in Babilon imparatul Amurat, iar in Arabia, Amfilog. In imparatia lor patrunsese de mult samanta crestina. Predicau cu zel episcopi, preoti, calugari, dar mai pe ascuns, caci imparatii nu priveau cu ochi buni intinderea Bisericii, vazand parasite capistile idolesti. Mai bine o duceau schimnicii, care stau sa umple deserturile acelor locuri.

In vremea aceea crestinii din Ierusalim si din Iudeea aveau adeseori neintelegeri cu evreii cei necredinciosi, din pricina credintei lor in Invierea si Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos. Casa buna nu duceau ei impreuna de multe sute de ani, dar acum lucrurile mergeau din ce in ce mai rau. De aceea evreii din Ierusalim, vazand ca numarul crestinilor creste si ca acestia se intaresc in credinta lor cea de Dumnezeu descoperita, s-au hotarat sa ceara ajutor strain ca sa scape de dansii. Au strans daruri multe si bogate si au ales cativa dintre dansii ca sa mearga la Babilon.

„Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi. Amin!"

„Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi. Amin!”

Acestia au plecat si cu inchinaciuni adanci s-au infatisat imparatului Amurat, dandu-i si daruri, pe care le-au insotit de multe pari asupra crestinilor: ca sunt tare nesupusi, ca necurmat razvratesc pe oameni impotriva stapanirii, ca au de gand sa se ridice cu oaste mare asupra lui, ca sa-i darame stapanirea si sa-si ridice ei, crestinii, imparatia lor, in Ierusalim.

Strasnic s-a maniat Amurat imparatul, auzind acestea. Si cum la mania lui se adaugau mereu parile, din ce in ce mai multe si mai grele, ale evreilor, a poruncit ca oastea sa-i fie gata de razboi. Apoi a trimis veste – ca unui mai-mare si mai tare imparat – si lui Amfilog al Arabiei, ca fara zabava sa-si ridice ostile si impreuna cu ale lui, sa distruga Ierusalimul, sa spulbere din temelii Biserica si sa stearga orice urma de crestin.

In veac sa nu se mai pomeneasca numele lui Hristos. Amfilog n-a zabovit. Si-a strans in graba oastea, a unit-o cu cea trimisa de Amurat, prietenul si stapanul sau, si a pornit asupra sfintei cetati ca s-o darame si sa risipeasca Biserica.

Dar Domnul Dumnezeul nostru, care toate le stie, toate le vede si pe noi toti ne pazeste, n-a voit sa se implineasca gandul navalitorilor pagani si a aparat locul sfintei patimiri a Fiului Sau de urgia vrajmasilor. Domnul a aparat si Si-a intarit Biserica, chiar prin mana imparatului care venise cu gand de nimicire Citeste tot articolul

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!” – Cum se sting sfinţii noştri

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!” este invitaţia la sfinţenie din miezul dumnezeieştii Liturghii. Un text, o formulă liturgică, un mesaj, o chemare de aproape două milenii…

Printre primele descrieri ale Liturghiei din punct de vedere istoric, Didahia celor Doisprezece Apostoli subliniază că, cel mai important moment al adunării creştine este reprezentat de momentul în care preotul rosteşte către creştini: „De este cineva sfânt să vie, să se apropie, iar de nu este, să se pocăiască!” Astăzi, aceste cuvinte nu mai au sensul de întrebare, ci au devenit o simplă afirmaţie. Dar, până la urmă, cui se adresează? Cine sunt sfinţii?…

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!”

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!”

Este adevărat că mistica liturgică a dat o interpretare simbolică acestei formule euharistice. Dumnezeiasca Liturghie a fost privită ca fiind împreunarea cerului şi a pământului, a îngerilor, a sfinţilor şi a oamenilor, într-o mulţumire comună adusă lui Dumnezeu. Este adevărat că şi Sfinţii participă nevăzut la dumnezeiasca Jertfă, dar „Sfintele Sfinţilor” nu fac referire la ei, ci la noi, oamenii din lut şi carne. Nouă, celor care ne-am pregătit de marea întâlnire cu Însuşi Mântuitorul prezent în Sfânta Euharistie.

Deci, „Sfinţii” sunt creştini ai zilelor noastre, contemporani, oameni cu probleme şi greutăţi asemenea nouă. Nu au nimic în plus şi nimic în minus, nu le vedem aura pe timpul nopţii şi nici nu se ridică de la pământ, atunci când se roagă! Trecem pe lângă ei zilnic, de multe ori desconsiderându-i: „un cerşetor”, „o bătrână senilă” ori „o femeie de la ţară”…
Citeste tot articolul

Invidia celor de lângă tine – IPS Bartolomeu Anania

Mă găseam într-o adunare, destul de numeroasă. Era o masa festivă şi a avut loc un schimb de replici în versuri, un fel de epigrame, între mine şi de către cineva care ma provocase la acest schimb. Săgeţile încrucişate unul asupra celuilalt. Şi, s-a întâmplat ca eu sa recoltez un succes mai mare, şi să am mai multe aplauze din partea auditoriului.

Către sfârşitul mesei, bătrânul şi înţeleptul Mitropolit Tit Simedrea, fost ierarh al Bucovinei pe vremuri, m-a luat de-o parte şi mi-a spus confidenţial: „Observ că ai început să străluceşti. Te-aş sfătui ca în viaţă să te fereşti de strălucire, pentru că altfel îţi vei face mulţi duşmani”.

Invidia celor de lângă tine - IPS Bartolomeu Anania

Invidia celor de lângă tine – IPS Bartolomeu Anania

Şi, n-am ştiut ce înseamna treaba acesta, dar a trebuit să-mi dau seama mai târziu, pentru ca Dumnezeu mi-a dat pe seama şi foarte multe suferinţe, foarte multe nenorociri, foarte multe necazuri, prigoane şi ani de închisoare, dar foarte rar s-a întâmplat ca să găsesc pe cineva care sî mă compătimească sau să-mi plânga de milă Citeste tot articolul

Despărțirea DEFINITIVĂ de acest loc…

Dragii mei prieteni , anunț despărțirea mea DEFINITIVĂ de acest loc… Mulțumesc mult pentru aprecieri, chiar și celor care au fost contra mea, în special în momentele critice și ironice… Nu am intenția de a continua și nici a mai intra pe viitor… Din fericire nu am nimic cu nimeni sau cu cineva în special ..în particular… Vreau doar să nu mă mai căutați, ptr că nu o să mă găsiți, doar apropiații vor ști unde sunt… Vreau să vă spun clar că apropierea, prezența și prietenia voastră ar fi fost de dorit să continue, de aceea vreau să mă iertați! Mă retrag ptr simplul motiv că nu aparțin acestui loc…
Aveți grija de voi, să fiți fericiți…
Vă doresc toate cele bune!
Citeste tot articolul

Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Un prieten al dumneavoastră vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu există Dumnezeul Cel viu şi atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul dumnezeu atotputernic. Atunci toate făpturile vii din lume sunt jucării în ghearele morţii atotputernice, ca un şoricel în ghearele unei pisici flămânde Citeste tot articolul

Cât de importantă este Iubirea…

Se spune că a fost odată demult, o insulă. Și pe această îndepărtată insulă trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea și Iubirea.

Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insulă era pe cale să se scufunde și își pregătiră navele și plecară. Doar Iubirea rămase până în ultimul moment. Când insula a fost pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceară ajutor.

Bogăția a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
– Bogăție, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine Citeste tot articolul