De ce nu pot să-L văd pe Dumnezeu? Cum să cred în El dacă nu Îl văd?

Într-o zi, un tânăr se plimba agale pe drum, încercând să găsească un răspuns la întrebarea care îl măcina de foarte mulţi ani. Tot plimbându-se în jos şi în sus, observă, la un moment dat, un bătrân care se odihnea pe o băncuţă din apropiere.

Maica Domnului cu Pruncul Iisus

Maica Domnului cu Pruncul Iisus

– Poate dânsul mă va ajuta să elucidez misterul acestei întrebări chinuitoare… pare un om înţelept. Îşi zise tânărul, îndreptându-se încet spre bătrânul blând.

Privirea bunicului, aşa cum îl va numi tânărul, emana blândeţe şi bunătate împletite cu darul înţelepciunii.

Sfios, tânărul nu ştia cum să înceapă dialogul, aşa că renunţă la ideea sa, întorcându-se, dar vocea bătrânului îl opreşte.

– Băiete, te văd nedumerit. Vino aici şi spune-ţi oful, iar dacă este cu putinţă, te voi ajuta.

Bucuros de ceea ce auzise, tânărul se aşează cuminte în dreptul interlocutorului său.

– Bunicule, de câţiva ani în mintea mea se învârte o întrebare fără răspuns care nu mă lasă nici să dorm, nici să fiu util ziua.

– Spune dragul meu băiat!

– Bunicule, de ce nu pot să-L văd pe Dumnezeu? Cum să cred în El dacă nu Îl văd?

Zâmbindu-i blând, bătrânul îi răspunde Citeste tot articolul

O Lecţie de Viaţă şi de Morală Usturătoare!

Extras din predica părintelui Calistrat Chifan – un cuvânt foarte folositor pentru toţi creştinii.

O Lecţie de Viaţă şi Morală Usturătoare!

Citeste tot articolul

Nu poți fugi de crucea ta decât dacă iei o cruce mai grea

Un bărbat veni la duhovnicul său să se plângă:

– Părinte, nu o mai suport. Îi merge gura toată ziua. Că aia nu-i bine, că aia nu-i bine. Că de ce nu câştig mai mulţi bani. Că nu de ce nu fac aşa, că de ce nu fac pe dincolo. Reproşuri peste reproşuri. Vreau să divorţăm şi să îmi iau o altă femeie.

Nu poți fugi de crucea ta decât dacă iei o cruce mai grea

Nu poți fugi de crucea ta decât dacă iei o cruce mai grea

– De ce te-ai căsătorit cu ea?

– Pentru că o iubeam. O mai iubesc si acum, dar îmi e foarte greu.

– Cu ea te-ai unit în faţa lui Dumnezeu, ea este crucea ta Citeste tot articolul

Oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade

Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i:

– „Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?”

Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori.

– „Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule – oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii – caci asemeni pomului cu roade esti.”

De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor.

Despre dreapta socotință pentru mântuirea sufletului

Sfântul Antonie fiind cu ucenicii, îi întrebă:

– Ce este mai important pentru mântuire?

Ucenicii îi răspund:

– Rugăciunea.

– Nu, răspunde Sfântul Antonie.

Apoi ucenicii continuă să înşire faptele pe care le considerau mai importante: Postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, primirea de străini, milostenia, dragostea faţă de om, la care ei au primit răspunsul:

– Nu este adevărat Citeste tot articolul

O primire meritată

Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:

– Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă şi vom vedea cum o fi şi acolo …

Azi aşa, mâine aşa, până când, omul nostru a visat într-o noapte ceva nemaipomenit: se făcea că murise şi ajunsese la Poarta Raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunaţi să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-şi creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creştin. Oricum, era fericit că urma să intre în rai, nici n-ar fi sperat şi la o asemenea primire.

Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de ţăranul nostru şi îi spuse:

– Omule, nu poţi intra pe aici, du-te ceva mai încolo şi vei găsi o portiţă mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo şi, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale Raiului.

– Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? – a mai întrebat omul mirat Citeste tot articolul

Tatăl nostru

Un om avea mai mulţi copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau: ei, purtându-se cu răutate.

Azi aşa, mâine aşa… într-un cuvânt, între flăcăi era mereu neînţelegere.

Multă durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace şi înţelegere.

Vreţi să vă spun cine sunt fraţii aceştia atât de cruzi unii cu ceilalţi? Suntem noi, oamenii.

Nu suntem noi toţi oamenii, fiii aceluiaşi tată, Dumnezeu? Ne înţelegem noi, unii cu ceilalţi? Ne iubim aproapele aşa cum ar trebui să o facem? Citeste tot articolul

Musca şi albina

Daca intrebi o musca: „Sunt flori in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si iti va insira toate murdariile pe care a stat.

Dar daca vei intreba o albina: „Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila…

Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca Citeste tot articolul

Bogaţii şi săracii

Cu mult, cu sute de ani în urmă, a trăit un rege puternic şi înţelept.

Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului său, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncă să fie deschise porţile şi a ieşit să vadă ce se întâmplase.

Nu-şi putea crede ochilor … Dacă în palatul său toţi oamenii erau mulţumiţi şi aveau de toate, acum vedea însă că la porţi erau adunaţi nevoiaşi, ce întindeau mâna pentru o bucată de pâine. Chiar lângă zid, era un copil ce plângea.

Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a răspuns că părinţii săi sunt bolnavi şi el nu are bani nici de hrană şi nici de doctorii, în timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulţime de oameni nevoiaşi, unul mai amărât decât celălalt, fiecare încercând să-şi spună păsul.

Mâniat de această situaţie pe care sfetnicii i-o ascunseseră, regele s-a întors în palat şi i-a chemat pe toţi bogătaşii la el Citeste tot articolul

S-a făcut singur!

Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.

Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor prea frumos.

A întrebat atunci pe vecin:

– „Cine a făcut covorul acesta?”

Gazda îi răspunse liniştit:

– „Nimeni”.

– „Cum aşa nimeni?” Citeste tot articolul