Descoperirea Sfintei Liturghii şi Minunile care se petrec in timpul Sfintei Liturghii – O istorie foarte folositoare

Istorie foarte folositoare: ce a văzut împăratul păgân Amfilog în timpul SFINTEI LITURGHII

E mult de atunci. Sunt peste 900 de ani de cand stapanea in Babilon imparatul Amurat, iar in Arabia, Amfilog. In imparatia lor patrunsese de mult samanta crestina. Predicau cu zel episcopi, preoti, calugari, dar mai pe ascuns, caci imparatii nu priveau cu ochi buni intinderea Bisericii, vazand parasite capistile idolesti. Mai bine o duceau schimnicii, care stau sa umple deserturile acelor locuri.

In vremea aceea crestinii din Ierusalim si din Iudeea aveau adeseori neintelegeri cu evreii cei necredinciosi, din pricina credintei lor in Invierea si Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos. Casa buna nu duceau ei impreuna de multe sute de ani, dar acum lucrurile mergeau din ce in ce mai rau. De aceea evreii din Ierusalim, vazand ca numarul crestinilor creste si ca acestia se intaresc in credinta lor cea de Dumnezeu descoperita, s-au hotarat sa ceara ajutor strain ca sa scape de dansii. Au strans daruri multe si bogate si au ales cativa dintre dansii ca sa mearga la Babilon.

„Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi. Amin!"

„Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi. Amin!”

Acestia au plecat si cu inchinaciuni adanci s-au infatisat imparatului Amurat, dandu-i si daruri, pe care le-au insotit de multe pari asupra crestinilor: ca sunt tare nesupusi, ca necurmat razvratesc pe oameni impotriva stapanirii, ca au de gand sa se ridice cu oaste mare asupra lui, ca sa-i darame stapanirea si sa-si ridice ei, crestinii, imparatia lor, in Ierusalim.

Strasnic s-a maniat Amurat imparatul, auzind acestea. Si cum la mania lui se adaugau mereu parile, din ce in ce mai multe si mai grele, ale evreilor, a poruncit ca oastea sa-i fie gata de razboi. Apoi a trimis veste – ca unui mai-mare si mai tare imparat – si lui Amfilog al Arabiei, ca fara zabava sa-si ridice ostile si impreuna cu ale lui, sa distruga Ierusalimul, sa spulbere din temelii Biserica si sa stearga orice urma de crestin.

In veac sa nu se mai pomeneasca numele lui Hristos. Amfilog n-a zabovit. Si-a strans in graba oastea, a unit-o cu cea trimisa de Amurat, prietenul si stapanul sau, si a pornit asupra sfintei cetati ca s-o darame si sa risipeasca Biserica.

Dar Domnul Dumnezeul nostru, care toate le stie, toate le vede si pe noi toti ne pazeste, n-a voit sa se implineasca gandul navalitorilor pagani si a aparat locul sfintei patimiri a Fiului Sau de urgia vrajmasilor. Domnul a aparat si Si-a intarit Biserica, chiar prin mana imparatului care venise cu gand de nimicire Citeste tot articolul

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!” – Cum se sting sfinţii noştri

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!” este invitaţia la sfinţenie din miezul dumnezeieştii Liturghii. Un text, o formulă liturgică, un mesaj, o chemare de aproape două milenii…

Printre primele descrieri ale Liturghiei din punct de vedere istoric, Didahia celor Doisprezece Apostoli subliniază că, cel mai important moment al adunării creştine este reprezentat de momentul în care preotul rosteşte către creştini: „De este cineva sfânt să vie, să se apropie, iar de nu este, să se pocăiască!” Astăzi, aceste cuvinte nu mai au sensul de întrebare, ci au devenit o simplă afirmaţie. Dar, până la urmă, cui se adresează? Cine sunt sfinţii?…

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!”

„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!”

Este adevărat că mistica liturgică a dat o interpretare simbolică acestei formule euharistice. Dumnezeiasca Liturghie a fost privită ca fiind împreunarea cerului şi a pământului, a îngerilor, a sfinţilor şi a oamenilor, într-o mulţumire comună adusă lui Dumnezeu. Este adevărat că şi Sfinţii participă nevăzut la dumnezeiasca Jertfă, dar „Sfintele Sfinţilor” nu fac referire la ei, ci la noi, oamenii din lut şi carne. Nouă, celor care ne-am pregătit de marea întâlnire cu Însuşi Mântuitorul prezent în Sfânta Euharistie.

Deci, „Sfinţii” sunt creştini ai zilelor noastre, contemporani, oameni cu probleme şi greutăţi asemenea nouă. Nu au nimic în plus şi nimic în minus, nu le vedem aura pe timpul nopţii şi nici nu se ridică de la pământ, atunci când se roagă! Trecem pe lângă ei zilnic, de multe ori desconsiderându-i: „un cerşetor”, „o bătrână senilă” ori „o femeie de la ţară”…
Citeste tot articolul

Invidia celor de lângă tine – IPS Bartolomeu Anania

Mă găseam într-o adunare, destul de numeroasă. Era o masa festivă şi a avut loc un schimb de replici în versuri, un fel de epigrame, între mine şi de către cineva care ma provocase la acest schimb. Săgeţile încrucişate unul asupra celuilalt. Şi, s-a întâmplat ca eu sa recoltez un succes mai mare, şi să am mai multe aplauze din partea auditoriului.

Către sfârşitul mesei, bătrânul şi înţeleptul Mitropolit Tit Simedrea, fost ierarh al Bucovinei pe vremuri, m-a luat de-o parte şi mi-a spus confidenţial: „Observ că ai început să străluceşti. Te-aş sfătui ca în viaţă să te fereşti de strălucire, pentru că altfel îţi vei face mulţi duşmani”.

Invidia celor de lângă tine - IPS Bartolomeu Anania

Invidia celor de lângă tine – IPS Bartolomeu Anania

Şi, n-am ştiut ce înseamna treaba acesta, dar a trebuit să-mi dau seama mai târziu, pentru ca Dumnezeu mi-a dat pe seama şi foarte multe suferinţe, foarte multe nenorociri, foarte multe necazuri, prigoane şi ani de închisoare, dar foarte rar s-a întâmplat ca să găsesc pe cineva care sî mă compătimească sau să-mi plânga de milă Citeste tot articolul

Despărțirea DEFINITIVĂ de acest loc…

Dragii mei prieteni , anunț despărțirea mea DEFINITIVĂ de acest loc… Mulțumesc mult pentru aprecieri, chiar și celor care au fost contra mea, în special în momentele critice și ironice… Nu am intenția de a continua și nici a mai intra pe viitor… Din fericire nu am nimic cu nimeni sau cu cineva în special ..în particular… Vreau doar să nu mă mai căutați, ptr că nu o să mă găsiți, doar apropiații vor ști unde sunt… Vreau să vă spun clar că apropierea, prezența și prietenia voastră ar fi fost de dorit să continue, de aceea vreau să mă iertați! Mă retrag ptr simplul motiv că nu aparțin acestui loc…
Aveți grija de voi, să fiți fericiți…
Vă doresc toate cele bune!
Citeste tot articolul

Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Un prieten al dumneavoastră vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu există Dumnezeul Cel viu şi atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul dumnezeu atotputernic. Atunci toate făpturile vii din lume sunt jucării în ghearele morţii atotputernice, ca un şoricel în ghearele unei pisici flămânde Citeste tot articolul

Cât de importantă este Iubirea…

Se spune că a fost odată demult, o insulă. Și pe această îndepărtată insulă trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea și Iubirea.

Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insulă era pe cale să se scufunde și își pregătiră navele și plecară. Doar Iubirea rămase până în ultimul moment. Când insula a fost pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceară ajutor.

Bogăția a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
– Bogăție, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine Citeste tot articolul

“Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie” – Sfaturi pentru bărbaţi de la Părintele Iosif Vatopedinul

1. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii.

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită.

Părintele Iosif Vatopedinul

Părintele Iosif Vatopedinul

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei Citeste tot articolul

Trebuie să ne îndepărtăm de cei care ne vatămă, chiar de ne sunt prieteni, ori de am avea mare nevoie de dânșii!

1. Din Pateric

A zis Avva Agathon: „Dacă cineva îmi este nespus de iubit, dar îmi dau seama că mă pogoară în greşeală, îl înlătur de la mine”.

*

A zis un Bătrân: „Se cuvine să fugim de toţi cei care lucrează fărăde­legea, chiar de ne sunt prieteni ori rude, chiar de au rang preoţesc sau împără­tesc. Fiindcă lepădarea de cei care lucrează fărădelegea ne dăruieşte prietenie cu Dumnezeu şi îndrăzneală [înaintea Lui]”.

*

Corabia lui Hristos - Sfânta Biserică Ortodoxă

Corabia lui Hristos – Sfânta Biserică Ortodoxă

Acelaşi a zis: „Nu ne este de folos să ne lipim de călcătorii de lege, nici în biserică, nici în piaţă, nici în sfat şi nici în vreun alt lucru, ci se cuvine să ne depărtăm cu totul de părtăşia cu aceştia. Fiindcă tot călcătorul de lege e vrednic să fie lepădat şi va avea parte de osândă veşnică” Citeste tot articolul

Să fii iubită… prea frumos ca să nu transmit mai departe

Să fii iubită…

Nu pentru ochii tăi. Pentru că într-o zi îţi vor fi, poate, trişti şi plânşi, încercănaţi, ridaţi, acoperiţi de ochelari…

Nu pentru frumuseţea trupului tău… pentru că în orice zi poate apărea o femeie mai frumoasă, iar tu vei fi aruncată la coşul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul în care te îngrijeşti, te îmbraci şi ştii să te pui în valoare, pentru că într-o zi te poţi trezi pe un pat de spital, după o anestezie generală… şi nu va fi nimeni să te ţină de mână…

Nu pentru frumuseţea părului tău, pentru că într-o zi vei fi poate nevoită să faci chimioterapie…

Nu pentru statutul tău, nu pentru poziţia ta, pentru familia ta sau pentru câţi bani ai… pentru că poţi pierde totul peste noapte. Pentru că, într-o clipă, poţi să nu mai fii nimeni. Şi te vei trezi, dintr-odată, a nimănui Citeste tot articolul

Mărturia femeii care a murit şi a înviat

Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă. În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis: Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.

Focul iadului - să ne ferească Bunul Dumnezeu de aşa ceva

Focul iadului – să ne ferească Bunul Dumnezeu de aşa ceva

Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: „Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! „Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două Citeste tot articolul