SINGURUL LOC UNDE NU AM GĂSIT NICI UN ATEU: SECŢIA DE TERAPIE INTENSIVĂ…

Dragi prieteni, iată că v-am descoperit şi acest secret dur, trist şi cutremurător… Într-adevăr, de multă vreme cercetez bolnavi aflaţi în situaţii critice, dificile, dar acest loc, la Terapie Intensivă, are ceva aparte… Aici sunt cazurile foarte grave, care trebuie monitorizate permanent…

Aici nu mai este loc de bârfe, nimeni nu mai judecă, nimeni nu mai vrea avere, pe nimeni nu mai interesează ce se va întâmpla „mâine”, toate grijile nu mai au nici o valoare, pentru că în fiecare minut se poate întâmpla ca omul să piardă lupta cu boala… 😢

Aici chiar şi cei care în viaţa normală s-au declarat atei convinşi, rostesc o rugăciune: „Doamne, dacă exişti, ajută-mă să scap de suferinţa asta…” Aici nu există necredinţă, nu există mofturi… Dar ne întrebăm: de ce ar trebui să ajungă omul aici, ca să-şi dea seama că există Dumnezeu?

SINGURUL LOC UNDE NU AM GĂSIT NICI UN ATEU: SECŢIA DE TERAPIE INTENSIVĂ...

SINGURUL LOC UNDE NU AM GĂSIT NICI UN
ATEU: SECŢIA DE TERAPIE INTENSIVĂ…

La intrarea în Secţia de Terapie Intensivă lucrurile sunt foarte clare: forța oamenilor este suspendată de ideea simplă, dar copleșitoare, că din moment ce persoana pe care tu o iubești intră în această secție, nu ceea ce face omul, medici și asistente, contează în ultimă instanță, ci ceea ce voiește Dumnezeu, prin ei și pentru oameni.

De fiecare dată când îmi termin vizita în această secție, mi se luminează și mai clar sensul realității că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și că Dumnezeu, Cel ce veghează fără opreliști toate Secţiile de terapie Intensivă de pe pământ, știute și neștiute, văzute sau ascunse în inimile bolnave, la limita dintre viață și moarte, este Cel care ne așteaptă cu un nou dar de viață, la ieșirea din această teribilă secție.

În fotografie sunt alături de sora Aurica, o mamă îndurerată care suferă enorm pentru pruncul ei, fratele Constantin, care se află internat în stare foarte gravă la secţia de Terapie Intensivă. Pentru mine a fost o situaţie cu atât mai grea şi tristă, deoarece, datorită bolii pe care o are, nu am putut să îl împărtăşesc cu Sfintele Taine. Imobilizat la pat, fratele Constantin este hrănit artificial, nu poate nici măcar o picătură de apă să bea singur. Îţi frânge inima să-l vezi şi să nu poţi face nimic, decât să te rogi bunului Dumnezeu pentru el…😢 şi pentru cei care suferă împreună cu el.

Dragii mei, să fim cu luare aminte… viaţa se poate schimba foarte repede, în mai puţin de un minut, iar cei care suntem mari şi tari, ne putem trezi imobilizaţi în patul durerii şi al suferinţei, fără posibilitatea de a mai putea face ceva. De fiecare dată, atunci când nu ne mai ajunge nimic şi suntem mereu nemulţumiţi, să ne gândim că acolo, poate cineva se luptă pentru fiecare minut de viaţă… 🙁

Oricât de grea ar fi viaţa aceasta cu toate grijile ei şi oricâte probleme am avea, să nu uităm că, de fapt, cei nenorociţi şi necăjiţi sunt pacienţii internaţi în această secţie… Noi poate suntem necăjiţi, obosiţi, întristaţi… dar mergem acasă, ne întâlnim cu cei dragi ai noştri, vom discuta, ne vom bucura, etc… pe când ei, cei mai mulţi, nu mai au posibilitatea aceasta, cel puţin deocamdată…

Vă rog, pomeniţi-l în rugăciuni pe fratele Constantin, aflat în ceas de mare cumpănă, să-l rugăm pe milostivul Dumnezeu să se îndure de el şi de familia lui şi să-l ridice din patul durerii şi al suferinţei, spre slava lui Dumnezeu.

Să fim conştienţi, dragi prieteni, de marele dar al sănătăţii şi libertăţii pe care îl avem, să folosim timpul şi să mergem cât mai des la Sfânta Biserică, în Casa Domnului, pentru a ne ruga atât pentru noi, cât şi pentru mulţi din cei precum fratele Constantin, care ar vrea să vină la Sfânta Biserică, dar nu mai pot să o facă, datorită bolii şi suferinţei.😢

Vă rog de asemenea să aveţi înţelegere că, din motive de confidenţialitate, am ascuns numele şi numărul secţiei şi bineînţeles că nu am făcut nici o fotografie cu acest om bolnav sau cu alţii, în interiorul Sectiei de Terapie Intensivă.

„Îndurate Doamne, ai milă de fratele Constantin, de toţi părinţii care suferă alături de copii lor bolnavi şi la urmă îndură-te Sfinte Doamne şi de noi, păcătoşii! Amin.”

Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, dragi prieteni de pretutindeni… ❤️❤️❤️ Părintele Reuţ vă iubeşte şi vă binecuvintează pe toţi ❤️❤️❤️.

One comment on “SINGURUL LOC UNDE NU AM GĂSIT NICI UN ATEU: SECŢIA DE TERAPIE INTENSIVĂ…

  1. BLAGOSLOVITI ,
    preacucernice parinte Vasile , va multumesc din toata inima pentru cuvintul de mingiiere, pentru rivna , grija duhovniceasca si pentru ca ne pomeniti in sfintitele rugaciuni din Sfinta Liturghie , pentru toate cele bune cite le faceti , cu dragoste si jertfelnicie , pentru noi toti !
    Bunul nostru Dumnezeu , Cel in Preasfinta Deofiinta si Nedespartita Treime slavit si inchinat , pentru rugaciunile Sfintilor Trei Ierarhi sa va daruiasca sanatate , spor in cele placute Lui si multi si mintuitori ani ,alaturi de cei dragi si de toata parohia !
    iertati-ma si ma pomeniti ,
    sarut Dreapta ;
    Doamne,ajuta !

Comments are closed.