De vreme ce unii, crezand in vise, au ratacit de la calea cea dreapta, pentru aceasta, dar, va aducem aminte ca nu se cuvine a crede in vise, ca ele trec ca vantul si nu sunt adevarate, ci niste ganduri ratacite, de cele mai multe ori, asemanari si naluciri ale vicleanului diavol, spre inselarea noastra. Drept aceea, si spre caderi ii duc pe oameni.

Pentru acestia a si zis mai inainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: „Oamenii acestia vad vise si prin ele isi pangaresc si trupul lor si nesocotesc orice stapanire” (Iuda, 1, 8).

Iar Ecleziastul zice: „Sa nu crezi in vis, ca sa nu se manie Domnul asupra ta, pentru ca visele inseala pe cei fara de minte. Ca precum este cel ce goneste vantul, ori vrea sa-si prinda umbra sa, asa este si cel ce crede in vise. Ca ce adevar este in minciuna? Si de la diavolul ce poti scoate curat?” (Isus Sirah, 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preainalt, ca sa te cerceteze, sa nu dai inima ta pe ele. Ca pe multi i-au inselat visele si au cazut cei ce au crezut in ele.

Sfântul Antioh

Chiar de s-ar arata cuiva, ca lumina sau ca foc, nicidecum sa nu crezi, ca diavolul cu acelea inseala. Ca zice Pavel: „Si ca inger al luminii se inchipuie el.” Citeste tot articolul →

Problema împărtăşirii din Sfintele Taine cu (ne)vrednicie este una de permanentă actualitate, duhovnicii legând sau dezlegând la spovedanie, funcţie de modul în care se raportează la ea. Din Sfânta Scriptură, reperul cel mai des folosit este cuvântul pe care-l adresează Sfântul Apostol Pavel corintenilor: „Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea” (I Corinteni 11, 28-32).

Sfântul Zosima împărtăşind pe Sfânta Maria Egipteanca dupa 47 de ani de pocăinţă

Din modul în care îi ceartă apostolul neamurilor, înţelegem că nici creştinii acelor timpuri, care se împărtăşeau foarte des, nu erau lipsiţi de păcate. Ce li se reproşează este că nu-şi vedeau, nu-şi cercetau şi nu-şi mărturiseau aceste păcate, că stricau rânduiala de atunci şi nu mai mâncau la comun masa de dinainte de frângerea pâinii, precum era la început, că se făceau vinovaţi, astfel, şi de ruperea comuniunii, de împărţirea în „bisericuţe”: „Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Citeste tot articolul →

Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviinţă, dacă vrea să-i folosească sfânta biserică. Dacă nu le împlineşte, se duce la biserică spre osândă.

Am să vă spun regulile de bună cuviinţă pentru un creştin care merge la sfânta biserică.

Dacă vreţi să fiţi fii cu adevărat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare, care ne naşte pe noi prin apă şi prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, în Biserica lui Hristos, care este stâlp şi întărire a adevărului, să ştiţi regulile de mergere la biserică, după cum urmează :

1. Prima condiţie canonică pentru a merge la Sfânta Biserică este să te ierţi cu toţi. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: ”Iertaţi-mă, măi băieţi ! Iartă-mă, soţie!”

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie

2. A doua condiţie canonică. Când mergi la Biserică să duci un mic dar din casa ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuţ, o prescură, un pahar de vin, ce poţi. Că prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvintează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.

3. A treia condiţie canonică. La biserică este bine să mergi mai de dimineaţă, ca să poţi apuca Evanghelia Învierii de dimineaţă şi Citeste tot articolul →