De vreme ce unii, crezand in vise, au ratacit de la calea cea dreapta, pentru aceasta, dar, va aducem aminte ca nu se cuvine a crede in vise, ca ele trec ca vantul si nu sunt adevarate, ci niste ganduri ratacite, de cele mai multe ori, asemanari si naluciri ale vicleanului diavol, spre inselarea noastra. Drept aceea, si spre caderi ii duc pe oameni.

Pentru acestia a si zis mai inainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: „Oamenii acestia vad vise si prin ele isi pangaresc si trupul lor si nesocotesc orice stapanire” (Iuda, 1, 8).

Iar Ecleziastul zice: „Sa nu crezi in vis, ca sa nu se manie Domnul asupra ta, pentru ca visele inseala pe cei fara de minte. Ca precum este cel ce goneste vantul, ori vrea sa-si prinda umbra sa, asa este si cel ce crede in vise. Ca ce adevar este in minciuna? Si de la diavolul ce poti scoate curat?” (Isus Sirah, 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preainalt, ca sa te cerceteze, sa nu dai inima ta pe ele. Ca pe multi i-au inselat visele si au cazut cei ce au crezut in ele.

Sfântul Antioh

Chiar de s-ar arata cuiva, ca lumina sau ca foc, nicidecum sa nu crezi, ca diavolul cu acelea inseala. Ca zice Pavel: „Si ca inger al luminii se inchipuie el.” Deci, bine este ca, mai inainte de somn, sa ne rugam spre gonirea vrajmasului.

Inca sunt si alte vise, precum zice Iov: „Intai, adica, graieste Domnul, dar omul nu ia aminte si atunci El vorbeste in vis, in vedeniile noptii, si-l cutremura cu aratarile sale.” (Iov, 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine sa le credem, macar si aratare dumnezeiasca de ni se va trimite noua, pentru ca, in loc de soare, sa primim fum, ca mare este primejdia inselarii.

Sunt si multe povestiri, despre cei ce s-au inselat cu visele si cumplit au pierit, ci numai una aici o spun, spre intarirea cititorilor:

Era un oarecare mare sihastru si traia in pustie si se inchisese intr-o pestera, care, cu multa lui infranare, cu postul si cu privegherea intru rugaciuni si cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si covarsea pe multi. Dar, nepazindu-se si socotind inselaciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrajmasul si in cumplita alunecare a cazut. Ca, amagindu-l, vrajmasul ii arata lui in vis, feluri de feluri de vedenii si aratari si cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut de-a binelea in vise.

Si, dupa ce s-a increzut el bine, intr-o noapte, i-a aratat lui diavolul in vis, ca tot neamul si soborul crestinesc, cu Apostolii si cu Mucenicii se afla la un loc intunecat si de osanda si lipsit de orice bine, plin de toata rusinea si murdaria si de aceea toti erau mahniti si scarbiti. Iar in fata lor, neamul evreiesc cu Moise si proorocii, se afla intr-un loc luminat, linistit, plin de frumusete si de toata mangaierea, desfatarea si veselia.

Si-l sfatuia pe el inselatorul, zicand: „Iata, acum, vezi si neamul vostru crestinesc, in ce loc si in ce chip se afla, si vezi si neamul evreiesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit fericirii neamului evreiesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea-imprejur si legea si credinta evreiasca.”

Iar el, fiind foarte intarit in visele sale, a facut asa cum l-a sfatuit vrajmasul in vis. Si, iesind din pestera, lasand pustia si viata sihastreasca, a iesit in lume; si se implinisera saizeci de ani de cand nu iesise din pustie.

Si, mergand la scoala si soborul evreiesc, le-a spus lor cum a vazut el, in vis, neamul crestinesc, la loc intunecat si de osanda, iar neamul evreiesc, la loc minunat, plin de frumusete si de bucurie. Si s-au bucurat mult toti evreii, auzind acestea, si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el, cu mare bucurie, a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor; si asa l-a biruit vrajmasul.

Aceasta i s-a intamplat lui, ca n-a castigat dreapta socoteala si s-a deprins, din tineretile lui, numai voii si sfatului gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a cercat.

Drept aceea, fratilor, sa nu credem in vise, nici in naluciri, pentru ca zice Domnul: „Privegheati ca nu stiti in ce ceas va veni furul. De ar fi stiut stapanul casei ceasul venirii, ar fi privegheat si n-ar fi lasat sa-i sape casa lui.”

Sa ne rugam, dar, Stapanului Hristos, Dumnezeului nostru, sa ne izbaveasca pe noi de duhurile cele potrivnice.

Sursa: Sfantul Antioh, Proloagele