Este vremea sa iertam si sa cerem iertare – incepe Sfantul Post al Nasterii Domnului!

Este vremea sa iertam si sa cerem iertare – incepe Sfantul Post al Nasterii Domnului!

Dragii mei, ca la inceputul oricarui Sfânt Post, este vremea să iertăm şi să cerem iertare, dacă vrem şi noi la rândul nostru să primim iertare pentru păcatele noastre de la Bunul Dumnezeu! Iertaţi-mă iubiţi fraţi şi surori întru Domnul şi Bunul Dumnezeu să vă ierte şi pe frăţiile voastre! Amin!

Si pentru ca incepe acest frumos Post al Nasterii Domnului, sa si spunem ceva despre el:

Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea

Postul Crăciunului a fost rânduit de Biserică pentru pregătirea credincioşilor în vederea întâmpinării marelui Praznic al Naşterii Domnului. El ne aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament şi de postul de 40 de zile al lui Moise, pe Muntele Sinai, înainte de a primi Legea Decalogului (Cele 10 porunci), scrisă de Dumnezeu pe table de piatră.

“Dacă vreţi să simţiţi bucuria Naşterii Lui Iisus Hristos, bucurie pe care au avut‐o păstorii şi îngerii la Naşterea Domnului, postiţi, rugaţi‐vă, păziţi curăţenia, faceţi milostenie, spovediţi‐vă cu sinceritate, şi cei cărora vă vor da voie duhovnicii, aceia împărtăşiţi‐vă cu curăţenie, iar atunci veţi simţi, pe de‐a‐ntregul şi cu adevărat, ce înseamnă Naşterea lui Iisus Hristos”, îndemna părintele arhimandrit Cleopa într‐una din predici.

Cum să postim ne‐a învăţat Mântuitorul Iisus Hristos, iar Cuvântul Sfânt a fost consemnat în Sfânta Scriptură: “Când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor, Tu însă, când posteşti, unge‐ţi capul şi spală‐ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare”. (Matei, 6, 16-18).

Este vremea sa iertam si sa cerem iertare * www.credinta-ortodoxa.com

Este vremea sa iertam si sa cerem iertare * www.credinta-ortodoxa.com

„Să postim cu bucurie”

Părintele Sofian Boghiu ne îndemna să postim cu bucurie, spre a culege toate roadele bune: “Postul trebuie să fie luminat, consimţit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post cu ciudă sau ţinut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinţă, iar mintea culege numai mătrăgună şi numai răutăţi.

Dumnezeu nu vrea un astfel de post.

Este un post netrebnic, cu adevărat, atunci când posteşte această aparatură fizică, iar sufletul se revoltă. Nu aşa! Dumnezeu vrea ca totul să fie global, armonios; să postească şi trupul, dar să postească şi sufletul, şi atunci e postul cu adevărat binefăcător.”

Pe de altă parte, părintele Ieromonah Arsenie Boca ne‐a lăsat preţioase sfaturi privitoare la post şi rugăciune, spunându‐ne că “postul începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s‐au apropiat de Dumnezeu şi‐au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu‐I trebuia, fiind nepătimaş. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez.

Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor, se sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simţiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în mrejele sale. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea.”

Sfaturi pentru post

Sfântul Vasile cel Mare foarte frumoase sfaturi ne‐a dat pentru post. Şi prima grijă este aceea de a nu posti doar de la mâncare.

“Postul e un dar din bătrâni. Nu s‐a învechit, nici n‐a îmbătrânit. E totdeauna nou, e veşnic în floare. Legea postului a fost dată în paradis. Adam a primit întâia oară porunca de a posti: «Nu mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi răului». Cuvântul «nu mâncaţi» este o lege a postului şi a înfrânării. Ne‐am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă.

N‐am postit şi am fost alungaţi din rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis/ Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou ca sfătuitor pe şarpe, care ne sfătuieşte să mâncăm, ca să ne cruţăm trupul! Nu‐ţi găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune! Nu‐mi spune mie scuzele! Spune‐le Lui Dumnezeu, Care ştie totul!

Postul naşte profeţi, întăreşte pe cei puternici. Postul înţelepţeşte pe legiuitori. Postul este bun talisman al sufletului, tovarăş credincios al trupului, armă pentru luptători, loc de exerciţiu pentru atleţii credinţei. Postul îndepărtează ispitele, postul îndeamnă spre evlavie.

Postul este tovarăş al înfrânării, creator al castităţii. În timp de război face eroi, iar în timp de pace propovăduieşte liniştea. Pe credincios îl sfinţeşte, iar pe preot îl desăvârşeşte.

Dar nu mărgini folosul postului numai la îndepărtarea de mâncare! Adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate. Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care‐şi curăţă sufletul cu post.

În fiecare biserică îngerii scriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri pe care ţi‐o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind
dinaintea celui care înrolează ostaşi. E mai mică primejdia când un ostaş aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.(…) Îndură, dar, toate suferinţele, ca un bun ostaş! Luptă‐te după toate regulile luptei, ca să fii încununat, ştiind bine cuvintele apostolului: Tot cel ce se luptă, se înfrânează la toate.” (C.A.)

Sfântul Siluan – “Despre cât trebuie să mâncăm”

“Trupul poate fi veştejit repede prin post, dar nu e deloc uşor ca sufletul să se smerească aşa ca el să rămână mereu smerit, şi nu e cu putinţă degrabă.

Sfânta Maria Egipteanca a luptat 17 ani cu patimile ca şi nişte fiare sălbatice şi abia după aceea a găsit odihnă, măcar că îşi uscase repede trupul, fiindcă în pustie n‐avea nimic cu ce
să se hrănească.

Socotesc că trebuie să mâncăm atât, încât, după ce am mâncat, să mai vrem să ne rugăm; încât duhul să fie întotdeauna aprins şi să năzuiască nesăturat spre Dumnezeu ziua şi noaptea.”

sursa: jurnalul.ro