Părinţi! Cât nu e prea târziu, salvaţi-vă copiii!… şi în felul acesta salvaţi-vă pe voi înşivă!
Înduioşătoare, scena sărutului de pe obrazul copilului somnoros , seara, la culcare…
Dar, după această secvenţă tandră, urmează de multe ori, în numele libertăţii de exprimare, al intimităţii, al mentalităţii moderne şi, nu în ultimul rând, al căsniciei, perversiunile din dormitorul părinţilor…
Dimineaţa, copilul e dus la cămin sau grădiniţă, de un părinte grăbit să nu întârzie la serviciu… Alt sărut, „să fii cuminte…”, „să n-o superi pe doamna…” prin uşa întredeschisă care estompează cuvintele şi parfumul atât de familiar…. Şi părinţii merg la locurile lor de muncă, unde, într-un fel sau altul, fură, înşeală, mint, bârfesc, pregătesc adultere, trag sfori, sapă colegi, calcă pe cadavrele care pavează, obligatoriu, orice carieră sau ascensiune publică…
După amiază îşi iau copiii din instituţiile publice şi-i aduc acasă, unde, în genere îi abandonează în braţele televizorului… Pentru a continua, într-un fel sau altul, în familie, ce-au început la serviciu…
Aşa că, în cea mai mare parte din timpul activ al unei zile, locul copilului, cel din sânul părinţilor, este luat de demoni: demonii bârfei, ai iubirii de arginţi, ai curviei, lăcomiei pântecelui şi pizmei, ai lenei şi mândriei… Pe ei îi hrănesc şi-i cresc, întreaga zi, toate gândurile, faptele şi vorbele acestor părinţi, justificate, desigur, în mintea lor, tocmai de dragostea pentru copil, de grija pentru siguranţa, bunăstarea şi viitorul lui…
Iar când se întorc acasă, aceşti demoni bine hrăniţi coboară de la pieptul lor şi intră, nevăzuţi, în camera copilului…
Până la înduioşătorul sărut de seară, demonii zapează împreună cu copilul, învăţându-l să caute, posturile interzise minorilor ori măcelăresc, umăr la umăr, fiinţe deocamdată virtuale, pe calculator…. După ce se stinge lumina, îl învaţă sub pătură „să-şi descopere corpul” şi-i dă vise de pe MTV… Ori îl trezeşte să audă cum scârţie patul în camera părinţilor….
Bineînţeles că deodată, pe neaşteptate, părinţii descoperă în odraslele lor, cu uimire, un caracter demonic…
Se trezesc părinţi de alcoolici, drogaţi sau infractori…Sau cel mai tragic, de sinucigaşi… Atunci dau vina pe oricine şi pe orice, chiar şi pe Dumnezeu, Cel Care în fiecare seară, când se întorceau din camera copilului în propriul dormitor (ori dimineaţa înainte de a pleca la serviciu) îi săruta tainic pe frunte şi le spunea şi El să fie cuminţi şi să nu-L supere…
Părinţii de azi îşi avorteză copiii, trupeşte în timpul sarcinii sau sufleteşte, după ce-i nasc, neştiind că astfel înfiază demoni… Iar, cu toate „eforturile” lor îi hrănesc pe aceştia din urmă, care l-a rândul lor, le ucid fiii legitimi…
Conform statisticilor peste 50% din tinerii acestei ţări sunt înregistraţi medical ca depresivi… E o adevărată explozie de nebunie, în diferite faze… Astfel, de fapt, viitorul pentru care se zbat părinţii de azi e demenţa naţională…
Singura scăpare este Sf. Biserică, unde prin spovedanie, rugăciune şi post, prin ascultarea de un duhovnic trăitor al Ortodoxiei, lepădându-se de păcate şi patimi, Îl vor lăsa pe HRISTOS să scoată demonii din viaţa şi familiile lor şi să le salveze copiii!
Căci numai HRISTOS poate „întoarce inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor” aşa cum spune Sf. Evanghelie. ( LUCA 1, 17)
Părinţi! Cât nu e prea târziu, salvaţi-vă copiii!… şi în felul acesta salvaţi-vă pe voi înşivă!
Sursa: oameni-si-demoni.blogspot.com