Cel nascut devine persoana identificabila in momentul in care i se pune un nume. Nu putem intra in relatie cu cineva fara a avea un nume. Nu putem fi persoana fara nume. Astfel, ne intrebam cand trebuie sa se puna numele pruncului?
Punerea numelui se face la opt zile dupa nasterea copilului. Aceasta se face in amintirea zilei a opta, cand Hristos, nascut din Sfanta Fecioara Maria, a fost adus la templu si taiat-imprejur, punandu-I-se numele Iisus, potrivit Legii (Lev., 12, 3), nume dat de inger (Luca, 2, 21).
In Molitfelnic exista o rugaciune speciala la punerea numelui copilului, in a opta zi dupa nastere:
„Rugaciunea la insemnarea pruncului, cand i se pune numele
„Se cuvine a şti că în a opta zi după naştere, înainte de botezul pruncului, preotul face începutul, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia….
Apoi troparul zilei sau al sfântului al cărui hram este; şi preotul, însemnând pe prunc la frunte, la gură, la piept şi, binecuvântându‑l, zice rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici îi pune numele) şi să se însemneze Crucea Unuia‑Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui, ca să fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana uneltire a vrăjmaşului şi să urmeze poruncile Tale. Şi dă, Doamne, ca numele Tău cel sfânt să rămână nelepădat de dânsul, când se va uni, la vremea cuvenită, cu Biserica Ta cea sfântă, desăvârşindu‑se prin înfricoşătoarele Taine ale Hristosului Tău; ca, după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea nestricată, să dobândească fericirea celor aleşi în împărăţia Ta. Cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi luând pruncul în mâini, stă înaintea icoanei Maicii Domnului şi face chipul crucii, zicând acest
Tropar, glasul 1:
Bucură‑te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, căci din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte‑te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Care ne‑a dăruit nouă şi învierea.
Condac, glasul 1:
Cel ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta şi ai binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cuvenea, întâmpinând şi acum, mântuieşte‑ne pe noi, Hristoase Dumnezeule; împacă lumea în războaie şi întăreşte poporul nostru, pe care l‑ai iubit, Unule, Iubitorule de oameni.
Apoi se face ştiutul sfârşit.
Se cuvine a şti că, dacă pruncul născut este slab şi nu suge, ci trage să moară, nu trebuie să se aştepte, cum rău zic unii, până la a şasea sau a opta zi, spre a‑l boteza; ci în ceasul în care s‑a născut, spălându‑l, îndată să‑l şi boteze, spre a nu muri nebotezat. Căci dacă femeile grele de cinci luni care, din vreo lovitură se întâmplă să lepede, cad sub osânda de ucidere, după legi şi canoane, cu atât mai vârtos trebuie să păzim pruncii de curând născuţi să nu moară nebotezaţi.” (Extras din Molitfelnic)
Despre aceasta practica a punerii numelui in ziua a opta, Sfantul Simeon al Tesalonicului mentioneaza: „In ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il insemneaza pe acesta (prima insemnare se facea in ziua nasterii), la frunte, la gura si la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti, cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat imprejur si a primit numele Iisus… Caci, in ziua a opta, pruncul primeste si numele, ca si Mantuitorul, Care a fost numit cu numele Mantuitor, Iisus. Este pecetluit cu rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei” (Dialoguri, cap. 59-60).
Acest lucru ar trebui sa se faca si astazi. Din nefericire pruncul nu mai este adus la biserica in a opta zi, ca sa primeasca numele. Numele este pus in ziua botezului. Insa, acest act e o lucrare necanonica. De ce? Exista credinta ca numele trebuie pus la Botez. Mai mult, se invoca adesea ca este bine sa-i rostesti numele copilului numai dupa Botez. Asa s-a ajuns ca „a boteza” sa insemne „a da nume”.
Slujba primirii numelui nu poate sa fie unita cu rugaciunea care se citeste in ziua nasterii. Punerea numelui presupune prezenta pruncului in biserica, in timp ce rugaciunea „la femeia lauza” se citeste in casa.
In concluzie, nu la Botez trebuie sa primeasca copilul numele. Indicat este sa fie botezat cu numele pe care l-a primit la 8 zile de la nastere.