Rugăciunea pentru cei adormiţi este dovada de iubire, este credinţă în nemurirea sufletului şi nădejde întru Înviere, este înţelegere a morţii nu ca sfărşit ci ca trecere întru veşnicie.
Moartea nu are puterea de a opri iubirea pentru aproapele, pentru că şi după plecarea vremelnică a celui drag, inima continuă să-i ducă dorul, iar ochii să verse lacrimi.
De ce? Pentru că a fost şi este şi va fi cel drag sufletului nostru!
…
După sfârşitul pământesc al omului, sufletul său merge înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat. Aceasta este judecata particulară şi se deosebeşte de cea universală care se va face cu toţi oamenii odata, la sfârsitul lumii si dupa învierea trupurilor.
Locul unde sunt duşi cei buni se numeste : sanul lui Avraam (Luca 16,22), sau rai (Luca 23,43), iar locul unde merg cei răi se numeşte iad (Luca 16,23).
Timpul judecaţii particulare este imediat dupa moarte : „…astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43), „…este rânduit oamenilor, o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9,27), „… doresc să mă despart de trup şi să fiu cu Hristos” (Filipeni 1, 23), … „pentru mine viaţa este Hristos şi moartea, un câştig” (Filipeni 1,21).
Iată şi câteva argumente din Sfânta Scriptură pentru rugăciunea adusă pentru cei adormiţi :
–„Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”(I Timotei 2,1) – condiţia de om nu se pierde o data cu moartea, căci ea nu e sfârsit ci trecere.
–„Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”(Iacov 5, 16).
– „Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, ca a adus jertfă de curăţire pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat”(II Macabei 12,46).
–„… nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile parinţilor noştri”(Baruh 3, 4-5), aşa se ruga Sf. Prooroc Baruh.
Dumnezeu are puterea de a scoate sufletele din iad, căci nimic nu e cu neputinţa la El: „Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc” (Deuteronom 32, 39), „El coboară la iad şi iarăşi scoate” (I Regi 2, 6 ; Ps. 48,16 ; Rom. 14,9 ; I Cor. 15,19 ; I Tim. 2,6 ; Evrei 11,19 ; I Ioan 2,2 ; Apoc. 1, 18) … şi pentru toate acestea eu mă rog şi mă voi ruga cu nădejde în bunătatea şi milostenia lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi, pentru că sufletul este omul fără haina trupului şi el (sufletul) nu moare niciodată ci doar se întoarce la cel care L-a dat (Eclesiastul 12,7).
Cu dragoste părintele Ciprian!