„Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor!” este invitaţia la sfinţenie din miezul dumnezeieştii Liturghii. Un text, o formulă liturgică, un mesaj, o chemare de aproape două milenii…
Printre primele descrieri ale Liturghiei din punct de vedere istoric, Didahia celor Doisprezece Apostoli subliniază că, cel mai important moment al adunării creştine este reprezentat de momentul în care preotul rosteşte către creştini: „De este cineva sfânt să vie, să se apropie, iar de nu este, să se pocăiască!” Astăzi, aceste cuvinte nu mai au sensul de întrebare, ci au devenit o simplă afirmaţie. Dar, până la urmă, cui se adresează? Cine sunt sfinţii?…
Este adevărat că mistica liturgică a dat o interpretare simbolică acestei formule euharistice. Dumnezeiasca Liturghie a fost privită ca fiind împreunarea cerului şi a pământului, a îngerilor, a sfinţilor şi a oamenilor, într-o mulţumire comună adusă lui Dumnezeu. Este adevărat că şi Sfinţii participă nevăzut la dumnezeiasca Jertfă, dar „Sfintele Sfinţilor” nu fac referire la ei, ci la noi, oamenii din lut şi carne. Nouă, celor care ne-am pregătit de marea întâlnire cu Însuşi Mântuitorul prezent în Sfânta Euharistie.
Deci, „Sfinţii” sunt creştini ai zilelor noastre, contemporani, oameni cu probleme şi greutăţi asemenea nouă. Nu au nimic în plus şi nimic în minus, nu le vedem aura pe timpul nopţii şi nici nu se ridică de la pământ, atunci când se roagă! Trecem pe lângă ei zilnic, de multe ori desconsiderându-i: „un cerşetor”, „o bătrână senilă” ori „o femeie de la ţară”…
Citeste tot articolul






