Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,
după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?
Mai am să-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc
şi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc ?!

Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei
cum mă priveai ‘nainte cu-ncredere şi dor? Citeste tot articolul

Drum crucial: M-am intalnit cu Dumnezeu

”Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu –
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei –
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei Citeste tot articolul

Te rog, Doamne, să nu-mi dai…

 

Te rog, Doamne, să nu-mi dai…
Tot ce-Ţi cer şi ce voiesc
Când nu ştiu nici ce-i cu mine
Nici pe ce lume trăiesc!

Dă-mi, Te rog Doamne ce ştii
Că mi-ar fi spre trebuinţă
Şi pe calea mântuirii
Să am numai biruinţă!

Doamne, ce minunat Eşti,
Ce mult mă iubeşti,
Ce pace îmi dăruieşti,
Cât de mult mă copleşeşti
Din ale Tale daruri duhovniceşti!

Slavă Ție, Dumnezeul nostru în veci! Amin!

 

Cu toata dragostea, al vostru, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

Părintele Vasile Florin Reuţ

Te scoală, române, te strigă iar glia…

Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot
Un vuiet amarnic foșnind din Carpați
Durerea străbună ce plânge în clocot
Când frații de-o samă își cheam-a lor frați,

Te scoală, române, te strigă iar glia...

Te scoală, române, te strigă iar glia…

Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea
Tăcerea de secoli își varsă potopul
Te strigă din vremuri uitate securea
Scânteia dreptății să zgândăre focul Citeste tot articolul

Crucea

Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?

Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca atât de grea e a mea cruce!
Bunule Isuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.

Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu-ntârzie,
Ba chiar şi întârzierea de apare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare Citeste tot articolul