Te rog, Doamne, să nu-mi dai…
Tot ce-Ţi cer şi ce voiesc
Când nu ştiu nici ce-i cu mine
Nici pe ce lume trăiesc!
Dă-mi, Te rog Doamne ce ştii
Că mi-ar fi spre trebuinţă
Şi pe calea mântuirii
Să am numai biruinţă!
Doamne, ce minunat Eşti,
Ce mult mă iubeşti,
Ce pace îmi dăruieşti,
Cât de mult mă copleşeşti
Din ale Tale daruri duhovniceşti!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru în veci! Amin!
Cu toata dragostea, al vostru, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
Părintele Vasile Florin Reuţ
Vecinul meu a pus într-una
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi și roșii
Și i-au dat toate, tot ce-a vrut.
CUM E MAI BINE?
Eu am sădit mereu în viață
Pe-ntregul vieții însorit
Iubire, visuri, gând, lumină,
Și n-am cules ce-aș fi dorit Citeste tot articolul
Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot
Un vuiet amarnic foșnind din Carpați
Durerea străbună ce plânge în clocot
Când frații de-o samă își cheam-a lor frați,
Te scoală, române, te strigă iar glia…
Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea
Tăcerea de secoli își varsă potopul
Te strigă din vremuri uitate securea
Scânteia dreptății să zgândăre focul Citeste tot articolul
Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.
Doamne, ce sărac e-acela…
Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos Citeste tot articolul
Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?
Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca atât de grea e a mea cruce!
Bunule Isuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.
Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu-ntârzie,
Ba chiar şi întârzierea de apare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare Citeste tot articolul
Vorbeşte Doamne, căci sunt rob
Şi robul Tău ascultă
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste mai multă
Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob…
Vorbeşte-mi Doamne căci în piept
Mi-e inima firavă Citeste tot articolul
La biserică venim
Domnului să-i mulţumim.
Pentru viaţă, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,
Pentru floarea din grădină
Şi a soarelui lumină,
Pentru fraţi, pentru surori
Şi părinţii iubitori.
Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste şi ne iartă,
Lângă noi este la greu
Şi ne apără de rău.
Preoţii ne dau povaţă,
Cartea sfântă ne învaţă:
Credincioşi şi buni să fim,
În genunchi să mulţumim!
de Valeria Moroşan
De ce venim la Biserică
azi Iisus ar avea o mie de procese penale:
cu Protecția animalelor
pentru că a scos biciul în Templu
de calomie cu fariseii și cărturarii
cu Fiscul pentru că nu și-a declarat veniturile
cu cei de la Colegiul medicilor
pentru că a vindecat fără atestat….
Azi Iisus…
azi Iisus și-ar rosti Fericirile
de pe un munte de citații și facturi
învățându-ne cum să scăpăm
din acest iad civilizat numit birocrație
ce devorează sufletele
fără să verse
o picătură de sânge… Citeste tot articolul
Am pus în voi iubirea şi grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.
În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.
Să nu uitaţi de mine…
La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult
Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.
V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns
Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,
Dar aţi plecat… şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.
Să nu uitaţi de mine… atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine…
Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine.
de Marin Bunget
Îmi mai târăsc un an din bătrâneţe…
Atâtea gânduri şi nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristeţe
Mereu mai ai o lacrimă de plâns.
Mi-e dor de voi…
Şi nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniştea din casă
Şi pentru glasul porţii împietrit.
Mi-e dor de voi, să vă mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Şi nu de grija nu ştiu căror bani.
Mă tem de ziua-n care o să pier
Şi n-o să fiți și voi alăturea.
Doamne, dacă mai eşti acolo-n Cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea!
de Marin Bunget