Să nu uitaţi de mine…

Să nu uitaţi de mine…

Am pus în voi iubirea şi grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.
În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.

Să nu uitaţi de mine...

Să nu uitaţi de mine…

La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult
Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.

V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns
Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,
Dar aţi plecat… şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitaţi de mine… atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine…
Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine.

de Marin Bunget

Mi-e dor de voi…

Mi-e dor de voi…

Îmi mai târăsc un an din bătrâneţe…
Atâtea gânduri şi nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristeţe
Mereu mai ai o lacrimă de plâns.

Mi-e dor de voi...

Mi-e dor de voi…

Şi nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniştea din casă
Şi pentru glasul porţii împietrit.

Mi-e dor de voi, să vă mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Şi nu de grija nu ştiu căror bani.

Mă tem de ziua-n care o să pier
Şi n-o să fiți și voi alăturea.
Doamne, dacă mai eşti acolo-n Cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea!

de Marin Bunget

Omule, arunca-ti „masca”!

Omule, arunca-ti „masca”!

Ȋn viaţă, de cele mai multe ori ne punem sufletul ȋn palme şi ni-l dăm semenilor noştri şi apoi ne dăm seama că am fost traşi pe sfoară, păcăliţi, de către oameni cu mai multe feţe… AŢI PĂŢIT ASTA MAI ALES DUMNEAVOASTRĂ, CEI PLECAŢI ȊN STRĂINĂTATE PENTRU O BUCATĂ DE PÂINE!… La rândul meu, şi mie mi s-a ȋntâmplat asta… Aşa s-a născut poezia “Masca”:

Omule, aruncă-ţi “masca”
Şi priveşte ȋn adâncu-ţi!
Hai, curaj! Ȋn clipa asta!
Fii cinstit cu tine ȋnsuţi!

Când eşti tu? Şi când minciuna
Ce-o ȋmbraci ȋn vorbe dulci
Şi-n surâs, de sperii luna?
Tot minţind, poţi să şi plângi.

Ţi-ar plăcea, la rândul tău,
Cine ţi-i mai scump pe lume
Să te-nvăluie mereu
Ȋn poveşti? Ţi-ar pica bine?

Hai, priveşte-te-n oglindă,
Făr-a semăna suspin
Şi amar! Fii rază blânda,
Că şi-aşa trăim puţin!

de Sofia Vicoveanca

Omule, arunca-ti "masca"! - Sofia Vicoveanca

Omule, arunca-ti „masca”! – Sofia Vicoveanca

Am primit aceasta poezie de pe pagina oficiala FaceBook a doamnei Sofia Vicoveanca, mi-a placut foarte mult si doresc sa v-o impartasesc si fratiilor voastre.

Sursa: facebook/SofiaVicoveancaOficial

.

Poezia „Daniil Sihastrul” de Andrei Ciurunga si corul maicutelor de la Diaconesti

Poezia „Daniil Sihastrul” – de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti

Poezia "Daniil Sihastrul" - de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti  * www.credinta-ortodoxa.com

Poezia „Daniil Sihastrul” – de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti (video la sfarsitul poeziei) * www.credinta-ortodoxa.com

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Aşa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ştefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simţit pe-al ţării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.

Au mă sminteşte ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
şi aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moşii?
Eu nu cunosc pe lume avuţii
să-mi poată preţui un colţ de ţară. Citeste tot articolul

Te duci, COPILARIE…

Te duci, COPILARIE…
de Radu Pietreanu

Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil

Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Te duci, COPILARIE... * Parintele Vasile Florin Reut, Preot Paroh la Biserica Ortodoxa Romana "Sfintii Imparati Constantin si Elena" Straubing" - www.credinta-ortodoxa.com

Te duci, COPILARIE… * Parintele Vasile Florin Reut, Preot Paroh la Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing” – www.credinta-ortodoxa.com

Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Citeste tot articolul

Repetabila povara… Dor de parinti

Repetabila povară… Dor de parinti
de Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva Citeste tot articolul

Stergarul

Stergarul

La cina cea de Pasti, in camera de sus,
inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe mielul… fara vina…

Era placut prilejul… Si toate pregatite.
Dar vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege,
sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau in cuget: Cum vom sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?

O, iata-i cum se-ncrunta, privind cu tulburare
cand vasele cu apa, cand praful pe picioare…
Si Duhul ii intreaba, in fiecare zboara:
-N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara?
-Chiar eu?… Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran.

-Dar tu? Tu cel mai tanar? – Eu stau langa Stapan…
-Dar tu? intreaba Duhul acuma pe Andrei.
-Chiar eu?… Sunt cel din urma la Domnul dintre ei?
-Dar tu ce tii doar punga? – Eu am facut de-ajuns.
Am cumparat merinde si mielul l-am strapuns…
-Tu, Toma, nu vrei oare sa fii tu cel ce spala?
-Sunt trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala…
-Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost Nu.

Atunci, lasandu-Si braul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapanul Cel coborat din cer
si-nfasurand stergarul, S-a aplecat usor
sa-si spele ucenicii ca rob al tuturor.

Spalarea Picioarelor -  www.credinta-ortodoxa.com

Spalarea Picioarelor – www.credinta-ortodoxa.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citeste tot articolul

Mai orb ca cel fără vedere

Mai orb ca cel fără vedere e omul cel fără de minte,
mai mut cel fără rugăciune ca mutul cel fără cuvinte.

Dumnezeule, ai milă de-orice om în stare grea,
dăruieşte-Ţi mântuirea celor care-s fără ea!

Mai rob e cel zgârcit şi lacom, ca cel în lanţuri şi zăvoare,
păcatu-n care te-nchizi singur e cea mai crâncenă-nchisoare.

Mai ciung ca cel fără de mână e omul fără dărnicie,
căci lipsa milei pentru alţii e cea mai tristă sărăcie.

Mai chinuit e-acel ce are o conştiinţă-mpovărată,
decât cel slăbănog trupeşte ce se târăşte viaţa toată.

Mai fericit cel ce pe Domnul Mântuitor şi scut îl are,
decât cel ce-ar putea să aibă întregul aur de sub soare.

de Traian Dorz