Omule, arunca-ti „masca”!

Ȋn viaţă, de cele mai multe ori ne punem sufletul ȋn palme şi ni-l dăm semenilor noştri şi apoi ne dăm seama că am fost traşi pe sfoară, păcăliţi, de către oameni cu mai multe feţe… AŢI PĂŢIT ASTA MAI ALES DUMNEAVOASTRĂ, CEI PLECAŢI ȊN STRĂINĂTATE PENTRU O BUCATĂ DE PÂINE!… La rândul meu, şi mie mi s-a ȋntâmplat asta… Aşa s-a născut poezia “Masca”:

Omule, aruncă-ţi “masca”
Şi priveşte ȋn adâncu-ţi!
Hai, curaj! Ȋn clipa asta!
Fii cinstit cu tine ȋnsuţi!

Când eşti tu? Şi când minciuna
Ce-o ȋmbraci ȋn vorbe dulci
Şi-n surâs, de sperii luna?
Tot minţind, poţi să şi plângi.

Ţi-ar plăcea, la rândul tău,
Cine ţi-i mai scump pe lume
Să te-nvăluie mereu
Ȋn poveşti? Ţi-ar pica bine?

Hai, priveşte-te-n oglindă,
Făr-a semăna suspin
Şi amar! Fii rază blânda,
Că şi-aşa trăim puţin!

de Sofia Vicoveanca

Omule, arunca-ti „masca”! – Sofia Vicoveanca

Am primit aceasta poezie de pe pagina oficiala FaceBook a doamnei Sofia Vicoveanca, mi-a placut foarte mult si doresc sa v-o impartasesc si fratiilor voastre.

Sursa: facebook/SofiaVicoveancaOficial

.