Ne apropiem de praznicul Nașterii Domnului, o sărbătoare ce ne mângâie sufletele răcite, adeseori prăduite de curentele secularizante contemporane. De aceea, vă îndemn să călătorim duhovnicește la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce „ne-a făcut cunoscut Domnul” (Luca 2, 15).

Să mergem la peșteră, zic, pentru a ne întări credința, făcând mai vie mărturisirea în sufletele noastre, căci, din păcate, fie că observăm sau nu, traversăm o perioadă nu prea limpede.

Nasterea Domnului

Lumea a devenit extrem de apatică, din pricina unui flagel care distruge nemilos credința de multe veleaturi a neamului nostru. Un accentuat indiferentism religios, îndesite atacuri furibunde asupra instituției Bisericii, de­sacralizarea acerbă a sărbătorilor sfinte – toate la un loc se căznesc, parcă, să-L alunge pe Domnul Hristos din viața, ba chiar din istoria poporului român.

Unei asemenea crunte îndârjiri, Dumnezeu-Copilul îi răspunde cu dragoste. Nu a încetat să ne iubească, să-Și dorească a ne mântui. Din păcate, mulți dintre noi rămân indiferenți, reci, bicisnici în a înțelege, în a simţi taina necuprinsei iubiri dumnezeiești.

Se va naște și anul acesta Domnul. Dar va fi cu siguranţă mai trist, mai îngândurat ca anul trecut. De ce? Între timp, am devenit și mai necruțători dușmani ai Lui, contestându-I virulent învățătura, dragostea, jertfa.

Din fericire, încă mai sunt mulți frați români care-și petrec frumos viața în Hristos. Candela credinței le pâlpâie în inimi, iar untdelemnul faptelor bune se găseşte din belșug. Pentru ei, dar și pentru ceilalți: răzvrătiții, încre­meniții duhovnicește, Domnul totuși vine! Vine să Se nască tainic în Betleem, dar și în sufletele celor care și le-au pregătit ca pe nişte curate, luminate peșteri, unde Pruncul Sfânt Se va sălășlui încă un an Citeste tot articolul →

„Părinte, pe noi nu trebuie să ne întrebaţi şi nu trebuie să ne mai înscriem pentru vizitele pastorale, veniţi fără să vă anunţaţi la noi, căci vă primim cu drag…”

Dragi prieteni, datorită faptului că am primit în ultimul timp destul de multe astfel de mesaje de la bunii noştri credincioşi, doresc să vă explic de ce este necesară înscrierea pentru aceste vizite pastorale şi de ce parintele nu va veni decât la cei care se înscriu.

În România este cu totul altă situaţie: la ţară, cât şi la oraş, un grup (de obicei format din copii) pornesc înaintea Părintelui la casele credincioşilor cu urarea tradiţională „Chiralesa” sau „Chiraleisa”, urare ce provine din grecescul „Kyrie eleison” şi care înseamnă de fapt „Doamne miluieşte”.

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Când aud această urare, creştinii ştiu că se apropie Părintele, iar cei care sunt acasă precum şi cei care doresc să-l primească pe Părintele pentru a le binecuvânta casele, deschid uşa şi îl aşteaptă. Părintele începe dintr-un capăt de sat sau de stradă (la oraş) şi merge până când îi colindă pe toţi enoriaşii din  respectiva localitate.

Acest lucru, din păcate noi aici în Diaspora Germană nu îl putem face datorită faptului că oamenii se află la distanţe de ordinul zecilor si chiar sutelor de kilometri de Biserica noastră Citeste tot articolul →

Multumim pe aceasta cale tuturor celor care si-au deschis inimile sufletului si au primit aceasta traditie in anii trecuti, chiar daca in locurile de unde vin aceasta traditie nu exista.

Ce inseamna aceasta traditie (pentru cei care nu stiu)?

Umblatul cu icoana este vestirea unei mari bucurii, fie a Nasterii Domnului, cand intreaga faptura vazuta si cea nevazuta se pregateste de sarbatoarea Intruparii Fiului lui Dumnezeu, fie a Botezului Mantuitorului, cand apele se sfintesc si intreaga natura se innoieste.

Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi.

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Cei care nu-l primesc pe preot cu Icoana Nasterii, se aseamana celor care nu l-au primit pe Pruncul Iisus sa se nasca in casa lor, acesta trebuind sa fie nascut in staulul vitelor.

Caci in fond, asta face preotul: Aduce bucuria Nasterii Domnului in casele credinciosilor, binecuvantandu-le.

Deci, umblatul cu icoana inaintea Craciunului este o frumoasa slujba misionara, avand mareata datorie de a anunta nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om, anume aceea de a se intrupa „pentru noi si pentru a noastra mantuire Citeste tot articolul →