Mulţumesc frumos

În timpul unui război, un soldat cu faţa total distrusă a fost transportat la medic. Chirurgul îşi pregăti ustensilele şi începu să refacă faţa tânărului.

Încet-încet, sub acţiunea chirurgului luă naştere din nou faţa distrusă. Apoi urmă ultima fază a operaţiei.

I se cusu pacientului şi cea de-a doua porţiune a gurii. La sfârşit, asistentul îl ridică pe tânăr.

Zona operaţiei fiind anesteziată, tânărul nu simţea niciun fel de durere. De aceea medicul îi spuse:

„Aşa, acum vorbeşte, te rog!”.

Cei prezenţi aşteptau ca tânărul să întrebe de cei dragi Citeste tot articolul

Dorinţele

În Grecia s-au întâlnit odată trei foşti colegi de şcoală. Unul devenise consilier al președintelui, altul învăţător şi al treilea se făcuse grădinar.

Când se aşezară să discute între ei, ajunseră să vorbească şi despre dorinţele pe care le aveau pentru această viaţă, şi chiar şi ei constatară că totdeauna aveau dorinţe pentru ziua următoare, deoarece erau în vârstă şi fiecare zi li se părea drept un dar deosebit.

„Îmi doresc pentru ziua de mâine, spuse consilierul, o ceaşcă de porţelan plină cu ceai delicios şi un cal sprinten şi frumos. Nimic mai mult nu-mi doresc”.

„Eu, spuse învăţătorul, îmi doresc o ceaşcă plină cu ciocolată topită şi ochi buni pentru a putea citi o carte bună”.

„Şi eu, spuse grădinarul, îmi doresc pentru ziua de mâine ca soarele să răsară ca şi până acuma, ca izvorul din care zilnic beau să nu sece şi ca păsările din copacii cu ale căror fructe mă hrănesc să cânte” Citeste tot articolul

Sfaturi duhovniceşti – Sfântul Serafim de Sarov

“Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.

Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.

Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.

Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.

Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele.

Sfântul Serafim de Sarov

Sfântul Serafim de Sarov

Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță Citeste tot articolul

Înţeleptul şi soarta

Când eram tânăr am fost un revoluţionar. Atunci mă rugam:

„Doamne, dă-mi putere să schimb lumea”.

Pe la jumătatea vieţii mi-am schimbat rugăciunea:

„Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei cu care trăiesc şi cu care intru în contact: familia, prietenii, colegii de muncă. Atunci voi fi mulţumit”.

Acum când am îmbătrânit şi zilele-mi sunt numărate. Rostesc doar o singură rugăciune:

„Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi în bine, ca prin schimbarea mea să-mi ajut și semenii”.

Ce bine ar fi fost dacă de la început m-aş fi rugat astfel. Nu mi-aş fi risipit viaţa…

Omuleţul

A fost odată un omuşor ce trăia în Mississippi. Dacă stătea alături de alţi oameni, acesta nu ajungea decât până la genunchii lor. Tare ar fi vrut să fie mai mare. El îşi zicea:

„Îl voi întreba pe cel mai mare animal din vecinătate ce ar trebui să fac ca să devin mai mare”.

Merse la cal şi-l întrebă: „Dragul meu, poţi să-mi spui ce trebuie să fac pentru a creşte mai mare?”.

Calul îi răspunse: „Trebuie să mănânci mult porumb şi să alergi mult, cel puţin 20 km pe zi, şi după ce vei fi făcut aceasta, cu timpul vei fi aşa de mare şi puternic ca mine”.

Omuleţul făcu după cum i se spusese, însă porumbul îi era ca şi o greutate mare în stomac, iar din cauza alergatului îl dureau picioarele. Astfel deveni foarte trist, iar de crescut tot nu crescuse. Deci, se întoarse acasă şi se întrebă de ce sfatul cel bun al calului nu-i folosi la nimic.

În sfârşit îşi zise:

„Poate că acest animal nu a fost sfetnicul potrivit Citeste tot articolul

Omul ipocrit

După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor. Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi – zdup! – a prins pasărea.

– Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!

Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:

– O, ce suflet bun am Citeste tot articolul

Cum putem simți prezența lui Dumnezeu?

Mintea, prin însingurare şi atenţie, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă şi pe cele care vin la el, iar văzând, îşi înţelege necurăţia şi, nerăbdând-o, se sileşte să se cureţe.

Prin îndepărtarea de lume şi eliberarea de toate întâlnirile simţite, care atrag mintea şi gândirea, toată lucrarea duhovnicească devine mai vie, mai dulce, pentru că mintea, eliberându-se de toate pricinile de împrăştiere, începe să se concentreze în sine şi, prin aceasta, începe a simţi prezenţa lui Dumnezeu; frica şi iubirea evlavioasă devin mai sensibile şi simţitoare şi simţurile omului lăuntric înalt devin mai ascultătoare, adică mintea.

De aceea, pentru noi, cei care dorim mântuirea lui Dumnezeu, dar avem o fire neputincioasă şi stricată de păcat, cel mai bun, accesibil şi lucrător mijloc de pocăinţă este îndepărtarea de lume Citeste tot articolul

Dragostea călugărului

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal.

Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului Citeste tot articolul

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută…

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută.

O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată.

Un suflet optimist vindecă boala mai repede.

Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…

Bucuraţi-vă dragii mei… şi daţi slavă bunului Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte cu prisosinţă.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută...

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută…

Rugăciunea buzelor – Oare câţi dintre creştini nu se roagă tot aşa ?

Un creştin practicant se întâlni în calea sa cu un om de la ţară. Intrând în vorbă despre cele sufleteşti, credinciosul observă îndată că are de-a face cu un creştin din cei ce cu buzele îl cinstesc pe Dumnezeu, dar cu inima şi faptele lor sunt departe de El. Voind să-l ajute, îi zise:

– Dumneata ştii să te rogi cum trebuie?

– Păi cum să nu ştiu, căci doar îmi fac rugăciunile în fiecare seară şi dimineaţă.

– Foarte bine, hai să facem acum o probă, să vedem cât eşti de concentrat la rugăciune, zise mai în glumă, mai în serios, credinciosul Citeste tot articolul