Mi-a plăcut ce-a spus un bun prieten, Părintele Ioan:
„Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți. Ne pasă ca şi vouă. Aş vrea să vă pot lua la toți supărarea şi tristețea. Dar singur, imi este cam greu…este nevoie şi de rugăciunea frăţiilor voastre. Fericire vă doresc la tot neamul românesc.”
Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare, oriunde vă aflaţi în lumea asta.
Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…
Părintele nostru contemporan, Paisie, a spus odată unor maici:
– Când cineva se fereşte de lucruri deşarte, automat gândurile lui se întorc la Dumnezeu. Este mai uşor pentru femei decât pentru bărbaţi să încerce să-I mulţumească lui Dumnezeu, din cauza inimii lor mai sensibile; bărbaţii sunt mai raţionali. Conduse de sentimente, femeile au mers spre Golgota şi spre Sfântul Mormânt, în timp ce bărbaţii se ascundeau.
Dar femeile pot fi în pericol de a se pierde în lucruri mici, zadarnice. Este uşor să-ţi umpli inima cu mici deşertăciuni, astfel încât nu mai rămâne loc pentru Hristos. Este uşor să nu fii satisfăcut cu strictul necesar şi să doreşti în loc lucruri care sunt frumoase, împodobite, plăcute.
Astfel ai prefera o mică floare pictată pe un pahar, o faţă de masă brodată, scaune sculptate… În acest fel inima se împrăştie. Nu-ţi irosi inima prosteşte Citeste tot articolul
Mama lui Tiidu putea să-l roage pe acesta să facă orice, dar fără folos, pentru că el era cel mai leneş băieţel din lume. Nu cobora din pat nici măcar ca să-şi potolească foamea. Uneori, când era cald şi frumos, ieşea până la poartă şi cânta la fluier.
Într-o bună zi, un cerşetor bătrân trecu pe lângă poartă cu un câine. El se opri şi apoi se încruntă intr-odată. Bătrânul era necăjit şi lui Tiidu i-a părut rău pentru el:
„Domnule, ascultaţi un cântec”, a spus băiatul şi a început să cânte.
Cântecul l-a făcut pe bătrân să zâmbească:
„Îmi aduc aminte de cântecelul acesta din copilăria mea şi tu îl cânţi foarte bine. Ce ai vrea să faci când vei creşte mare?”
„Sper să fiu bogat, ca să nu trebuiască să fac nimic”, a răspuns Tiidu.
Bătrânul a râs:
„Să ştii că nu poţi să devii bogat dacă nu munceşti din greu.” Citeste tot articolul
Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?
Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca atât de grea e a mea cruce!
Bunule Isuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.
Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu-ntârzie,
Ba chiar şi întârzierea de apare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare Citeste tot articolul
Vorbeşte Doamne, căci sunt rob
Şi robul Tău ascultă
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste mai multă
Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob…
Vorbeşte-mi Doamne căci în piept
Mi-e inima firavă Citeste tot articolul
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat astăzi, 03 noiembrie 2015, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, o slujbă de pomenire pentru victimele accidentului de la Clubul Colectiv din Capitală, fiind înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La acest moment, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de compasiune şi mângâiere pentru victimele accidentului, precum şi pentru familiile acestora.
Trebuie să avem credinţă puternică în iubirea lui Dumnezeu
„Astăzi este ziua înmormântării celor care au decedat în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 în Clubul Colectiv din Bucureşti. Este o zi de rugăciune intensă, cea mai intensă, pentru odihna sufletelor care au trecut la Domnul într-un mod neaşteptat.
Patriarhul Daniel: Să arătăm că rugăciunea este iubirea mai tare decât moartea
Această pomenire înseamnă mai întâi rugăciunea noastră către Dumnezeu ca să aşeze sufletele lor în pacea şi iubirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Foarte adesea oamenii mor în accidente, fie în incendii, în urma inundaţiilor, în urma cutremurelor, în urma accidentelor de tren, de metrou sau în alte forme şi adesea cu o moarte năpraznică. De aceea, noi trebuie să gândim că darul vieţii este foarte scump şi trebuie să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne ocrotească de toată primejdia, de toată reaua întâmplare, de moarte năpraznică şi de orice formă de suferinţă Citeste tot articolul
Imn închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.
Părintele Vasile Florin Reuţ şi grupul de pelerini de la Biserica Ortodoxă Română Straubing, la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Înlăcrimata” de la Schitul Sfântu Ilie din Sfântul Munte Athos:
[wpyt_profile3]ECxWzJ3-HQA[/wpyt_profile3]
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.
Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii“, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după înviere, cînd i-a văzut că sînt şi mai curioşi.
Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după înviere însă le spune scurt: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile (Matei 24, 36)”. Apoi, ca apostolii să nu spună: „Sîntem nedumeriţi, sîntem dispreţuiţi, odată ce nu sîntem vrednici să ştim nici lucrul acesta”, Domnul continuă: „Pe care Tatăl le-a pus în a Sa Stăpînire (Fapte 1, 7)”.
Mantuitorul Iisus Hristos
Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său, ca să le arate apostolilor că înfricoşător este lucrul acesta şi să nu-L mai întrebe. Dacă n-ar fi aceasta explicaţia, dacă Fiul într-adevăr n-ar şti ziua aceea, cînd o va şti? O va şti, oare, odată cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul îl ştie bine pe Tatăl şi tot aşa de bine cum şi Tatăl îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Citeste tot articolul
Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important ?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească ? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele ?
– Nu, părinte, trebuie să le ud…
– Dar dacă le uzi şi atât, vor creaşte ele mari şi frumoase ?
– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni…
– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească ?
– În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
– Acum ai înţeles, fiule Citeste tot articolul
Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:
– Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
Sfanta Treime
– Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă. Însă, ceea ce spui nu este atât de greu de priceput Citeste tot articolul