Mama lui Tiidu putea să-l roage pe acesta să facă orice, dar fără folos, pentru că el era cel mai leneş băieţel din lume. Nu cobora din pat nici măcar ca să-şi potolească foamea. Uneori, când era cald şi frumos, ieşea până la poartă şi cânta la fluier.

Într-o bună zi, un cerşetor bătrân trecu pe lângă poartă cu un câine. El se opri şi apoi se încruntă intr-odată. Bătrânul era necăjit şi lui Tiidu i-a părut rău pentru el:

„Domnule, ascultaţi un cântec”, a spus băiatul şi a început să cânte.

Cântecul l-a făcut pe bătrân să zâmbească:

„Îmi aduc aminte de cântecelul acesta din copilăria mea şi tu îl cânţi foarte bine. Ce ai vrea să faci când vei creşte mare?”

„Sper să fiu bogat, ca să nu trebuiască să fac nimic”, a răspuns Tiidu.

Bătrânul a râs:

„Să ştii că nu poţi să devii bogat dacă nu munceşti din greu.”

„Asta spune şi mama mea”, a răspuns băiatul.

„M-ai făcut să zâmbesc şi de aceea îţi voi da un sfat”, a zis bătrânul. „Cânţi frumos, dar fă-ţi rost un cimpoi. Oamenilor Ie place foarte mult cum sună cimpoiul. N-am nici o îndoială că te vei descurca de minune. De fapt, cred că ai har şi asta te va face bogat.”

Bătrânul şi-a continuat drumul, însoţit de câinele său, care dădea fericit din coadă.

„Auzi, dar unde găsesc eu un cimpoi?” i-a strigat Tiidu bătrânului.

Omul nu a mai răspuns. Băiatul a alergat după el strigând, dar pe una dintre străduţe l-a pierdut. Ce putea face acum?

Lângă fântâna arteziană din mijlocul pieţei a scos fluierul şi a început să cânte. Câţiva trecători l-au ascultat şi i-au aruncat nişte bănuţi. Tiidu nu câştigase încă un ban la viaţa lui! Cu banii pe care îi va câştiga cântând din fluier ar putea într-o bună zi să-şi cumpere un cimpoi. Băiatul se gândi că merită să încerce.

Toată vara a mers dintr-un oraş în altul, cântând la fluier în pieţe şi în târguri. În curând, avea destui bani pentru a-şi cumpăra un cimpoi. În timpul liber, băiatul repeta ca să cânte mai bine.

În curând, faima lui s-a răspândit în toată ţara. Oamenii îl chemau să cânte la nunţi, botezuri sau înmormântări. Lorzi, doamne importante şi însuşi regele îi dădeau bani şi cadouri scump haine din catifea, cizme de piele, inele cu pietre preţioase şi multe altele. Tânărul ajunsese mai bogat decât visase.

După câţiva ani, Tiidu a hotărât să se ducă acasă pentru a-şi împărţi averea cu familia. Mama sa nici nu l-a recunoscut când a bătut la uşă. Părinţilor nu le venea să creadă ca băiatul lor leneş s-a întors îmbrăcat în haine scumpe şi cu mulţi bani.

În timp ce îşi îmbrăţişa mama, Tiidu a văzut un bătrân cu un căţel trecând pe străduţă, acelaşi care îi dăduse sfatul preţios. Cerşetorul s-a oprit şi şi-a dat jos gluga, zâmbind cu şiretenie.

„Aşteaptă!” a strigat Tiidu şi a alergat după bătrân, dar până să ajungă la el, acesta dispăruse!..

Saviour Pirotta – Ocolul Pământului în 80 de poveşti