LISTA PREGATITOARE DE SPOVEDANIE de la Fericitul Parinte Martir Constantin Sarbu – indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei

“Nu suntem uituci, suntem, mai curand, nerecunoscatori, ca sa nu spun ingrati de-a dreptul! Adica ducem foarte greu povara recunostintei, si atunci mintea noastra izvodeste continuu justificari si pretexte, ca sa indeparteze din suflet obligatia sau responsabilitatea recunostintei”.

“Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe nici un loc!”

LISTA PREGATITOARE DE SPOVEDANIE de la Fericitul Parinte Martir Constantin Sarbu – indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei:

“Se scriu numai pacatele savârsite de la ultima spovedanie si cele uitate la spovedania anterioara. Nu se mai marturisesc pacatele spovedite, afara de cazul când au fost repetate.

Ultima data m-am spovedit la data de …

PACATE:

Nu-mi fac rugaciunea regulat […]

Rugaciunea o fac grabit, superficial, de mântuiala.

Nu asist regulat duminica si de sarbatori la Sf. Liturghie, ci doar cel mult aprind lumânarea si plec.

Nu ascult cu atentie predica sau Sfanta Evanghelie.

Vorbesc tare în biserica cu oamenii si uit ca în biserica nu trebuie sa vorbim decât cu Dumnezeu.

La biserica, atunci când am venit, nu m-am gândit sa îndemn si pe altii sa vina cu mine, nestiind ca prin aceasta îmi acopar o sumedenie de pacate […]
Ba chiar am împiedicat si pe altii sa mearga la Sfanta Biserica.

Am gândit ca ma pot ruga si acasa, uitând ca mersul la Sfanta Biserica, duminica si in sarbatoari, este obligatoriu, caci Iisus se ruga zilnic pe munte, în barca etc., dar când era sarbatoare mergea la Templu, nu pentru ca El avea nevoie, ci ca sa ne învete pe noi sa facem la fel. Caci rugaciunea în Biserica este ca apa de la izvor. Citeste tot articolul

In loc sa-l iubim pe Dumnezeu, noi iubim pacatul

„In loc sa iubim pe Dumnezeu – Tatal si sa ne fie frica de pacat, noi iubim pacatul si ne este frica de Dumnezeu!!…”

Ce spuneti, iubiti prieteni… este adevarat acest mesaj al parintelui Galeriu? Eu personal… tare ma simt cu musca pe caciula… ca nu ma stiu sa fi facut vreodata ceva bun si placut lui Dumnezeu…

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Amin!”

Cu dragoste
Parintele Vasile Florin Reut

Moşii de iarnă, pomelnicele si pomenirea mortilor pe perioada Postului Mare

Moşii de iarnă, Pomelnicele si pomenirea mortilor pe perioada Postului Mare: Sâmbătă, 9 martie, în toate lăcaşurile de cult ortodoxe sunt pomeniţi moşii şi strămoşii noştri trecuţi la viaţa veşnică.

Datorita faptului ca in Parohia noastra nu savarsim sambata Sfanta Liturghie vom incepe cu aceste pomeniri in ziua de duminica 10 Martie.

Precizam deci, ca acolo unde nu se savarsesc Sfintele Slujbe sambata (mai ales in Diaspora), aceste Slujbe se vor savarsi in zilele de duminica, dupa Sfanta Liturghie.

Această prăznuire, cunoscută în popor sub numele de Moşii de iarnă, coincide în acest an cu sărbătoarea Mucenicilor, adica în aceeaşi zi sunt prăznuiţi Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, martirizaţi în Capadocia în timpul, împăratului Licinius. Totodată, sărbătoarea Mucenicilor este un praznic consacrat cultului strămoşilor noştri.

În lăcaşurile de cult ortodoxe, începând cu data de 9 martie şi până la Săptămâna Patimilor, Biserica Ortodoxă rânduieşte, în fiecare zi de sâmbătă, pomeniri pentru cele mai dragi fiinţe din viaţa noastră: rude şi prieteni, trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

Citeste tot articolul

Cum si ce graim… şi pentru acestea ni se va cere socoteala de Sus!

Poate cineva să spună că nu are păcate, fără să mintă?

– Nu prea cred!

Într-o mai mică sau mai mare măsură, toţi greşim în faţa lui Dumnezeu: prin gând, prin cuvânt sau prin faptă şi de cele săvârşite cu fapta ne căim, mustraţi fiind de conştiinţă … şi bine facem … dar, în acelaşi timp, suntem tentaţi să tratăm cu multă superficialitate păcatele săvârşite cu gândul sau cu cuvântul … şi nu e deloc bine …

De ce?

Pentru om, comunicarea verbală este foarte importantă.

Cuvântul omului poate să mângâie, dar poate să şi doară; poate să zidească, dar poate să şi dărâme. Totul ţine de cum şi ce spui!

Cum si ce graim... şi pentru acestea ni se va cere socoteala de Sus!

Poţi să foloseşti cuvintele pentru a te ruga, pentru a-I da Slavă lui Dumnezeu, dar poţi să le foloseşti şi ca să blestemi sau să înjuri.

Sunt atâţia oameni care blestemă, care dau celui rău pe oricine şi orice, chiar şi pe ei înşişi, fără să înţeleagă că astfel de vorbe sunt rugăciuni aduse diavolului.
Când spui: să te ia …, să te ducă …, şi altele asemenea, pe cine chemi, să îţi facă un „serviciu”?
– Nu pe diavolul? Cum te mai poţi numi creştin, dacă tu ceri favoruri de la vrăjmaşul? Luaţi aminte că:
„Nimeni nu poate sluji, la doi domni!” (Matei 6, 24)   Citeste tot articolul

Părintele Arsenie Papacioc: trei lucruri care trebuie respectate pentru a nadajdui mantuirea

Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mantuirea:

1. Sa fiti bine marturisiti. Va dati seama ca asta este taina care ne mantuieste. Caci ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! Taina e facuta pe un temei in Sfanta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami.

Va sa zica s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, incepi sa te cercetezi: eu am injurat, eu am gandit asa, eu am făcut aceea. Incepi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele cand le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana iti pierde creionul, n-ai hartia la tine si uiti.

Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va intrebe. El va intreaba dupa un anumit fel de a intreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce. Deci sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit nu mai poti pacatui si nadajduiesti in mantuirea ta. Asta e una.

2. Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: „Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai“. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange.

Si va dati seama , unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.

Parintele Arsenie Papacioc - Cuvinte de folos: trei lucruri care trebuie respectate pentru a nadajdui mantuirea

Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi.    Citeste tot articolul

Multumesc, dragul meu prieten…

Ai obosit, simti cum ti se inmoaie genunchii si ai senzatia ca o sa te prabusesti. O mana te cuprinde, te ridica si te ajuta sa continui – e un PRIETEN.

Lacrimile iti ineaca ochii. O mana calda ti le sterge si cu o imbratisare si cateva vorbe bune, iti readuce zambetul pe buze – e un PRIETEN.

Razi, tipi, sari in sus de fericire. O alta gura rade si tipa odata cu tine – e un PRIETEN.

Ai reusit sa-ti indeplinesti cel mai mare vis. Cineva este fericit pentru tine si se bucura alaturi de tine – e un PRIETEN.

Esti nervos, agitat. O voce blanda te linisteste – e un PRIETEN.

Nu, nu sunt persoane diferite pentru fiecare situatie. Este acelasi om… Doar un PRIETEN poate fi alaturi de tine si cand esti fericit, si cand esti trist, fara speranta, furios, epuizat.

Multumesc, dragul meu prieten…

Cu dragoste,
parintele Vasile Florin Reut

Drumuri către cer: Arta dobândirii fericirii prin lacrimi

Cu toţii am plâns sau am văzut semeni plângând. O facem trăind sentimente de tristeţe, furie, uneori de bucurie. Lacrimile întotdeauna au impresionat. Adeseori căutăm să ştergem urmele lor, de parcă ne-am ruşina.

De ce? Probabil că ar atrage asupra noastră priviri iscoditoare, răutăcioase ori, de ce nu?, chiar compătimitoare. De fiecare dată, ceva s-a întâmplat cu noi atunci când vărsăm lacrimi: vreo durere, o nemulţumire trupească, sau undeva, în forul nostru interior, s-a produs o descumpănire. Nu vrem să ne ştie colegul, nici şeful, cu atât mai puţin subalternul. Dar Dumnezeu este bine să ne vadă într-o astfel de stare?

Citeam deunăzi un articol medical unde se demonstra că plânsul constituie o descărcare nervoasă, folosind la eliminarea tensiunii psihice, iar lacrimile, slobozite din indiferent ce motive, ne ajută să eliminăm toxine din organism, ba, în plus, ele hidratează ochiul, dezinfectându-l. Unii le consideră un adevărat analgezic şi antibiotic foarte eficient pentru globii oculari.

Ce ciudat! Să te detensionezi, imunizându-te totodată! Medicina se pare că recomandă plânsul.

Dar ce se întâmplă oare în sufletele noastre într-o asemenea situaţie? Ce ne învaţă Sfânta noastră Biserică despre plâns? E bine s-o facem? Când, cât, de ce? Iată nişte dileme fireşti, de vreme ce, în genere, noi asociem plânsul cu tristeţea, deprimarea, neputinţa.    Citeste tot articolul

Lecţii despre adevăratele priorităţi în viaţă

Ce pot face pacienţii de cancer pentru a păstra un sens în viaţă? Cu certitudine, atunci când rugăciunile şi slujbele religioase contribuie la păstrarea sau găsirea unui astfel de sens şi scop în viaţă, este important ca acele practici şi credinţe să fie menţinute şi alimentate.

Preoţii şi întreaga parohie din care face parte suferindul pot juca un rol de importanţă vitală în această privinţă, precum poate şi participarea continuă la slujbele şi activităţile bisericeşti ale parohiei din care face parte. De asemenea, cunoaştem din cercetările extensive că pacienţii cu cancer pot beneficia şi de participarea lor într-un sistem de sprijin activ.

Acest sprijin poate lua forma familiei, prietenilor sau a unui grup de suport. Ce pare să fie destul de important pe lângă a beneficia de sprijin este ca aceşti bolnavi să fie capabili să-şi exprime sentimentele legate de cancer: teamă, speranţe, preocupări etc.

Se pare că exprimarea sentimentelor personale legate de cancer este mai utilă decât ascunderea acestora sau protejarea celorlalţi faţă de temerile şi tristeţea lor.

Determinarea de a conferi un sens vieţii, „instinct primordial în viaţă”       Citeste tot articolul

Ce preferi? Pe cineva educat sau un duhovnic cu viata sfanta?

„Ce preferi? Pe cineva educat care să te amețească și mai mult sau un duhovnic cu viata sfanta care să te trezească?“

Duhovnicii cu viata sfanta au un foarte mare discernământ. Fac o operație asupra ta, iar tu nu simți nici o durere. Îți fac un transplant fără să-ți deschidă abdomenul. Te ridică pe cele mai înalte înălțimi fără scări sau fără vreo logică lumească. Plantează credință în inima ta, fără să-ți obosească mintea.”

Sa luam aminte dragii mei…

Cu dragoste
Parintele Vasile Florin Reut

P. S. (in acest text nu este vorba de mine, ca duhovnic cu viata sfanta… caci nu ma stiu sa fi facut vreodata ceva bun…)