“Nu suntem uituci, suntem, mai curand, nerecunoscatori, ca sa nu spun ingrati de-a dreptul! Adica ducem foarte greu povara recunostintei, si atunci mintea noastra izvodeste continuu justificari si pretexte, ca sa indeparteze din suflet obligatia sau responsabilitatea recunostintei”.
“Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe nici un loc!”
LISTA PREGATITOARE DE SPOVEDANIE de la Fericitul Parinte Martir Constantin Sarbu – indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei:
“Se scriu numai pacatele savârsite de la ultima spovedanie si cele uitate la spovedania anterioara. Nu se mai marturisesc pacatele spovedite, afara de cazul când au fost repetate.
Ultima data m-am spovedit la data de …
PACATE:
Nu-mi fac rugaciunea regulat […]
Rugaciunea o fac grabit, superficial, de mântuiala.
Nu asist regulat duminica si de sarbatori la Sf. Liturghie, ci doar cel mult aprind lumânarea si plec.
Nu ascult cu atentie predica sau Sfanta Evanghelie.
Vorbesc tare în biserica cu oamenii si uit ca în biserica nu trebuie sa vorbim decât cu Dumnezeu.
La biserica, atunci când am venit, nu m-am gândit sa îndemn si pe altii sa vina cu mine, nestiind ca prin aceasta îmi acopar o sumedenie de pacate […]
Ba chiar am împiedicat si pe altii sa mearga la Sfanta Biserica.
Am gândit ca ma pot ruga si acasa, uitând ca mersul la Sfanta Biserica, duminica si in sarbatoari, este obligatoriu, caci Iisus se ruga zilnic pe munte, în barca etc., dar când era sarbatoare mergea la Templu, nu pentru ca El avea nevoie, ci ca sa ne învete pe noi sa facem la fel. Caci rugaciunea în Biserica este ca apa de la izvor. Citeste tot articolul
