Poate cineva să spună că nu are păcate, fără să mintă?

– Nu prea cred!

Într-o mai mică sau mai mare măsură, toţi greşim în faţa lui Dumnezeu: prin gând, prin cuvânt sau prin faptă şi de cele săvârşite cu fapta ne căim, mustraţi fiind de conştiinţă … şi bine facem … dar, în acelaşi timp, suntem tentaţi să tratăm cu multă superficialitate păcatele săvârşite cu gândul sau cu cuvântul … şi nu e deloc bine …

De ce?

Pentru om, comunicarea verbală este foarte importantă.

Cuvântul omului poate să mângâie, dar poate să şi doară; poate să zidească, dar poate să şi dărâme. Totul ţine de cum şi ce spui!

Poţi să foloseşti cuvintele pentru a te ruga, pentru a-I da Slavă lui Dumnezeu, dar poţi să le foloseşti şi ca să blestemi sau să înjuri.

Sunt atâţia oameni care blestemă, care dau celui rău pe oricine şi orice, chiar şi pe ei înşişi, fără să înţeleagă că astfel de vorbe sunt rugăciuni aduse diavolului.
Când spui: să te ia …, să te ducă …, şi altele asemenea, pe cine chemi, să îţi facă un „serviciu”?
– Nu pe diavolul? Cum te mai poţi numi creştin, dacă tu ceri favoruri de la vrăjmaşul? Luaţi aminte că:
„Nimeni nu poate sluji, la doi domni!” (Matei 6, 24)  

De multe ori le-am spus credincioşilor mei:
„Vii ca preotul să îţi binecuvinteze turmele, şi bine faci … dar mergând înapoi acasă, când te aşezi să mulgi vaca … primeşti o coadă generoasă peste ochi, sau un picior în găleată … şi te apuci să o înjuri şi să o drăcuieşti … ca să îţi verşi „zăduful”.
După ce te calmezi, te duci cu laptele acela „binecuvântat ” de tine şi-l dai copiilor tăi!
– Fraţilor, aşa nu merge! Ne îmbătăm cu apă rece!”

Când eşti nervos, cauţi să refulezi.
Motive ca să te superi găseşti la tot pasul: ba scapi cheia de pe piuliţă şi te loveşti, ba nu porneşte tractorul, ba se rupe lanţul de la drujbă, ba te împiedici, ba nu ai de nici unele şi toate merg rău… etc!
Dar, dacă te apuci şi înjuri şi blestemi totul şi pe toţi, ce rezolvi?
– Ţi se vindecă zgărietura, sau se repară tractorul singur, sau lanţul … sau ai brusc de toate şi îţi merge bine? Nu!
Ştii ce ai făcut?
– Ai mai adăugat păcate, la cele pe care le avei deja şi te-ai făcut râs dracilor!

Nu de puţine ori, mi s-a întâmplat să aud oameni înjurând sau drăcuind, fără ca să mai conştientizeze acest lucru.
Pentru mulţi, înjurătură devine un tic verbal. E aşa bine înrădăcinată în suflet, încât nu o mai pot stăpâni şi devin stăpâniţi!

„Hey man, dar e cool să vorbeşti aşa, mai uită-te şi tu la Tv moşule, că trăieşti pe altă lume!”

Şi uite aşa, găsim o primă filieră prin care acest păcat pătrunde în suflet de la cea mai fragedă vărstă.
Reality show-urile, emisiunile live, filmele … toate aceste, promovează un limbaj de „duh” (unul necurat – spun eu).
„Da părinte, dar noi punem beep-uri!”
– Auzi, beep-uri! Doamne păzeşte!
Şi dacă de exemplu, eu îţi spun acum:
– „Dai în gropi de … … ce eşti!”, remarca mea nu are nici un efect asupra ta? După spusele tale nu ar trebui să aibă, pentru că am pus „beep-ul acolo unde trebuia”!
Sincer, mă îndoiesc că e aşa şi că tu nu ai înţeles remarca mea chiar şi cu acel acel beep!
Câtă înşelare!

O altă filieră este familia necreştină.

Copilul tău te aude mereu înjurând, la ce te aştepţi?
Sunt mulţi părinţi care se mândresc cu copii lor şi cu noile lor „achiziţii verbale” …

„Auzi ce deştept e, mânca-l-ar tata pe el, i-a mai zi o dată se audă şi bunicu’, cum zice tata, când nu pleacă tractoru’ … !”
Şi peste ani, ajungi bătrân şi copilul se poartă urât cu tine şi te înjură … şi te miri …

O altă filieră ar mai fi anturajul… că de … cei ce seamănă se adună!

Gândeşte-te, iubite frate, ce impact au scandalurile din casă asupra copilaşilor nevinovaţi?
Ce rană produce în suflet ceartă dintre tine şi soţie,… lovitura pe care după câteva pahare ţi se pare că eşti îndreptăţit să o dai, … vorbele spurcate pe care le grăieşti plin de „vitejie” …?
Dacă a doua zi nu îţi mai aminteşti nimic din ce ai făcut sau zis, nu înseamnă că ai circumstanţe atenuante … pentru că:
îţi aminteşti cu siguranţă, cum îţi turnai în pahar, fără măsură!
Dar acesta este un alt subiect … Despre beţie … şi voi vorbi în altă postare.

Luaţi aminte la cum şi ce vorbiţi … că şi pentru acestea ni se va cere socoteala de Sus!

Cu dragoste Părintele Ciprian!