Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Într-o zi, unui tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă pentru a-și plăti studiile la universitate, i se facu foame… dar în buzunar găsi doar o monedă de 10 cenți. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie frumoasă, superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă. Femeia se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.

El îl bău încet și dupa aceea întrebă:

– Cât vă datorez?

– Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea… mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi…

Și el răspunse:

– Vă mulțumesc din suflet…!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada.

Howard Atwood Kelly (1858 – 1943)

Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…!

Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…

În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte:

“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte…”

Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și fericită îl binecuvanta pe doctor pentru că-i salvase viața…

Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Nu există întâmplarea, dragii mei… există o mână invizibilă, mana Lui Dumnezeu… care ne croieste destinul în funcţie de inima fiecăruia… care redă fiecăruia ceea ce a dat, mai devreme sau mai târziu…

Să luăm aminte, dragii mei!

Toate cele bune, pace, liniste si binecuvantare tuturor,

Parintele Vasile Florin Reut

(Sursa Foto: Wikipedia)

Nu judeca oamenii, inainte de a-i cunoaste cu adevarat…

Un băiat de 24 de ani privind pe fereastra unui tren striga:

„Tată, privește copacii care se duc în spatele nostru”!

Tatăl a zâmbit… dar un cuplu de tineri stând în apropiere s-au uitat la tânărul de 24 de ani cu comportament copilăresc, cu milă. Dintr-o dată tânărul strigă din nou:

„Tată, privește cum norii aleargă cu noi!”

Cuplul nu a putut rezista și-l întreabă pe bătrân:

„De ce nu-ți duci fiul la un medic bun?”

Bătrânul a zâmbit și a spus:

„… am făcut asta și acum tocmai ce venim de la spital… Fiul meu a fost orb din naștere, el tocmai și-a recăpătat vederea astăzi…„

Morala:

Să luăm aminte, dragii mei… Fiecare om de pe planetă are povestea lui. Nu judecati oamenii înainte de a-i știi cu adevărat… Adevărul vă poate surprinde…

Nu judeca oamenii, inainte de a-i cunoaste cu adevarat * www.credinta-ortodoxa.com

Lumina soarelui, Lumina Lui Dumnezeu:

Într-o seară, un copil l-a întrebat pe părintele său:

– Tată, spune-mi, te rog, cum se face că unii oameni sunt buni şi alţii răi. De ce nu-s toţi la fel?

– Ei, băiatul meu, vezi tu, toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Şi aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, la fel trebuie şi noi să ne iubim unii pe alţii, fiindcă dragostea Domnului este ca şi lumina soarelui. Nu ne luminează şi ne încălzeşte soarele pe noi toţi, buni şi răi laolaltă? Nu?

Sufletele noastre ar trebui să fie pline de bunătate şi iubire. Dar, vezi tu, păcatele fiecăruia sunt asemenea norilor ce nu lasă razele binefăcătoare ale soarelui să treacă. Păcatele sunt norii ce ne întunecă sufletul. Cu cât ai mai multe păcate, cu atât sufletul tău este mai întunecat şi lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ţi poate pătrunde în inimă.

Sufletul omului este bucăţica de cer pe care fiecare o poartă în el. Pe acest cer trebuie să strălucească Soarele iubirii – Dumnezeu.

Fiul meu, să te fereşti de păcate, căci acestea se adună şi îţi întunecă viaţa, te fac rău şi egoist. Cel ce-şi păstrează, însă, sufletul curat, se bucură mereu de dragostea Domnului, de linişte şi fericire.

„Nimic nu este mai firesc pentru noi decât a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii“.