Daruind, vei dobandi! – actiune umanitara a Bisericii Ortodoxe Romane din Straubing, Germania

FOARTE IMPORTANT: Dragii mei, NU mai donati bani in contul din Romania ai acestor copii, caci nu exista asa ceva… Cei care doriti mai multe explicatii, va poate da chiar tatal copiilor.

***

Iubiti credinciosi si credincioase, iata, cu ajutorul si binecuvantarea bunului Dumnezeu, o familie inimoasa din Germania, Frank si Cecilia Deppe, s-a oferit sa-i ajute pe acesti copii impreuna cu tatal lor, chemandu-i in Germania si ocupandu-se personal de educatia si bunastarea lor. Consideram incheiat acest proiect deocamdata, de acum inainte urmand sa ne orientam cu ajutorul bunului Dumnezeu si spre alte cazuri cu semeni de-ai nostri aflati in suferinta si necazuri, atat cat ne va ingadui bunul Dumnezeu sa ne putem implica.

Va multumim tuturor  care v-ati implicat atat material cat si moral pentru sustinerea acestui proiect, in numele nostru si al acestor copii… si ne rugam Bunului Dumnezeu sa va rasplateasca pe toti din darurile sale cele bogate, sa va binecuvinteze pe toti cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni in veci. Amin.

***

Daruind, vei dobandi! – actiune umanitara a Bisericii Ortodoxe Romane din Straubing, Germania pentru cei sapte copii orfani din Agnita:

Doamne ajuta dragi prieteni, daca cineva are posibilitatea si vrea sa ajute aceasta familie foarte saraca, din satul Ruja, loc. Agnita , jud. Sibiu, ramasa de curand fara mama, va rugam sa o faceti trimitand ajutorul dumneavoastra in contul parohiei noastre cu specificatia “Spende für die 7 Waisenkinder aus Agnita” sau “Ajutor pentru orfanii din Agnita”:

 

Actualizare: 23.10.2013 – Duminica, in ziua de 20 octombrie, la Sfanta Liturghie, am primit inca 10,00 Euro pentru prichindei (s-au strans in total 595,27 Euro stransi pentru acesti copii, bani pe care, in urma sfatuirii cu tatal copiilor si cu familia Deppe, urmeaza sa-i dam lor cand vor veni in Germania). Bineinteles ca vom avea o confirmare de primire din partea tatalui copiilor, pentru a ne putea justifica in fata Fiscului german cat si in fata fratiilor voastre.

 

Actualizare: 06.10.2013 – la Sfanta Liturghie si in saptamana care a trecut s-a donat in contul Bisericii Ortodoxe Romane din  Straubing suma de 30,00 Euro pentru acesti copii orfani. Pana acum s-a strans in total suma de 585,27 Euro. Speram sa-i putem ajuta cu putinul nostru sa-si implineasca visul de a avea o casuta. De asemenea speram si rugam pe toti oamenii cei milostivi care doresc sa-i ajute pe acesti copii, sa trimita jertfa lor in conturile mentionate.

Bunul Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti donatorii si facatorii de bine. Fie Numele Domnului binecuvantat, de acum si pana-n veac! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Imi pare rau ca nu putem mai mult, deocamdata… speram ca oamenii sa mai doneze pentru acesti copii si pentru alti necajiti pe care o sa-i mai ajutam daca ne va invrednici Dumnezeu… dar nu deznadajduim, mare este Dumnezeu. Cat putem, ajutam… caci asa-i placut lui Dumnezeu. Important este ca toti sa ne rugam Bunului Dumnezeu, fie Numele Lui binecuvantat… chiar daca suntem pacatosi… caci fara El, nimic nu suntem.

Nu avem alta rugaminte si interes decat sa se roage oamenii pentru noi Lui Dumnezeu si Maicii Domnului, Preasfanta, Preacurata si Pururea Fecioara Maria precum si tuturor Sfintilor… ca sa putem fi de folos semenilor nostri cat mai mult, spre Slava Lui Dumnezeu si mantuirea tuturor.

M-as bucura sa peste tot in lume, acolo unde sunt orfani sau oameni in suferinta… sa se gaseasca semeni de-ai lor cu inima curata si buna care sa-i ajute.  Atunci este pomana si fapta bineplacuta inaintea Lui Dumnezeu, cand ajutam acolo unde poate nimeni nu se gandeste ca mai poate fi vreo sansa… si sa o facem fara interes, ci doar spre Slava Lui Dumnezeu.

Nu-i putem ajuta pe toti, asta-i clar… dar ne putem ruga Bunului Dumnezeu pentru toti.

Va multumim pentru jertfa fratiilor voastre.

Toate cele bune, pace, liniste si binecuvantare tuturor.

Parintele Vasile Florin Reut
Biserica Ortodoxa Romana “Sfintii Imparati Constantin si Elena” din Straubing, Germania

Actualizare: 01.10.2013 – Articolul din 01.octombrie 2013 din Ziarul Adevarul de Sibiu – Enoriaşii unei biserici româneşti din Germania strâng bani pentru orfanii de la Ruja:

“Cei 7 copii din satul Ruja, orfani de mamă, a căror poveste zguduitoare a fost prezentată de ziarul Adevărul, fac paşi mărunţi, cu ajutorul unor oameni cu suflet mare, către o căsuţă nouă, cu condiţii decente de locuit. Povestea celor 7 orfani de la Ruja, prezentată de Adevărul pe 9 septembrie, a emoţionat sute de români cu suflet mare, atât din ţară cât şi de peste graniţe. Atât de mult, încât cu fiecare săptămână care trece micuţii sunt tot mai aproape de cel mai frumos vis al lor, o casă cu condiţii decente de locuit.

Va prezentam un articol din ziarul Adevarul de Sibiu:

„Lecţia de solidaritate din Germania

Părintele Vasile Florin Reut este stabilit de ani buni în Germania, unde este alături de enoriaşii săi de la Biserica Ortodoxă Română din Straubing. ”Părintele a citit materialul din Adevărul, care l-a emoţionat foarte tare, astfel că le-a povestit enoriaşilor despre copii, iar pe site-ul lui a postat materialul din Adevărul. A deschis un subcont doar pentru copilaşi, pe numele lor, şi vorbeşte despre ei în comunitate, pe site şi la slujbe, urmăreşte foarte atent progresele noastre şi e foarte mulţumit, se bucură că le-am schimbat viaţa, că acum se dezvoltă frumos, că se poate şi la noi”…

Până acum, în contul deschis de părinte s-au strâns aproape 600 de euro, doar din donaţiile enoriaşilor. Iar în conturile deschise pentru micuţi, pentru a le putea fi reconstruită casa, oameni simpli donează în continuare bani. Nu sunt sume mari şi toţi cei care au ales până acum să-i sprijine sunt persoane fizice, însă de la o săptămână la alta ”puşculiţa” micuţilor se umple încet-încet. ”Se donează sume mici de la persoane fizice, începând de la 100 de lei sau 50 de euro, oameni de suflet din România dar am avut şi români din Canada, din Germania şi din Italia”…

Până acum, în conturile micuţilor s-au strâns peste 4.000 de lei şi aproape 1.000 de euro, iar orice donaţie este în continuare binevenită, cu atât mai mult cu cât micuţii au promisiunea unui ajutor nesperat, venit de la un patron de firmă de construcţii din Cluj. Acesta a venit personal la Ruja, cu de toate pentru copii, şi a promis că va asigura gratuit mâna de lucru, proiectarea şi transportul materialelor, plus procurarea materialelor necesare la un cost foarte mic.”

 

Prin intermediul unor oameni inimosi, au primit deja alimente, hainute si incaltaminte, rechizite scolare, jucarii, o soba pentru iarna.

Dar iata pe scurt, povestea lor:

„Într-un sat din judeţul Sibiu, şapte micuţi a căror mamă a murit în primăvara acestui an trăiesc din banii câştigaţi de fratele cel mare, de 16 ani, şi din ajutorul unor oameni cu suflet .

Într-un colţ de colină, în curtea unei case mici, un câine şi o mână de copii frumoşi aleargă sub soarele timid de septembrie. La câţiva paşi de casa cocoţată pe deal e cimitirul, în care un mormânt săpat de câteva luni, pe care mânuţele mici au sădit panseluţe, va aminti întotdeauna că odată, într-o altă viaţă, o mamă îşi strângea pruncii în braţe şi zâmbea.

Dincolo de curtea mică a casei fără porţi, în două încăperi mici, împreună cât o cameră mai răsărită de bloc, începe povestea. ”Tati, tati, mami trebuie să vină acasă”, spune fetiţa cu ochi de castană coaptă şi tati, înăbuşindu-şi o lacrimă, răspunde încet ”Vine, vine”. ”Tati, tati, nu mai vine mami”. ”Vine, vine”. ”Tati, mami a murit”. Iar cuvintele se opresc odată cu timpul, într-o noapte de aprilie, în care soţia lui Nicuşor Florea, om simplu cu o curte plină cu 7 copii, a încercat să-şi provoace un avort, însărcinată fiind cu cel de-al optulea copil. Oameni simpli, fără carte, fără să aibă habar.

”Nişte nenorociţi” ar arunca unii, peste umăr, fără să ştie cum e să creşti 7 suflete, fără să aibă habar cât de frumos ştie Mădălina, 7 ani şi o poveste, să te strângă în braţe. Soţia lui Nicuşor a făcut septicemie şi a murit la spital. Nici bani s-o îngroape n-au avut, muncea doar el, la o fermă din sat. A luat bani împrumut să cumpere locul de veci, l-au ajutat oameni cu suflet. A doua zi după ce au îngropat-o, părintele din sat i-a botezat toţi copiii.

Ana, mama din clasa a II-a 

Într-un aprilie târziu, în casa mică, netencuită, cu ciment pe jos, s-au trezit doar Nicuşor şi minunile lui de copii, opt suflete şi un singur scaun. Aşa ca tatăl a trebuit să renunţe la munca la ferma din sat, pentru a-i îngriji pe cei mici. Nicuşor, cel mai mare, de 16 ani, a mers în locul lui la fermă şi munceşte să-şi întreţină familia. Tati mai merge la oamenii din sat, când poate, la muncă, prea puţin pe bani, cere în schimb alimente, sunt mulţi, e greu. Acasă au rămas Darius (14 ani, clasa a şasea), Alex (10 ani, clasa a treia), Ana (11 ani, clasa a doua), Mădălina (7 ani, clasa a doua), Antonia (4 ani) şi Nicoleta (3 ani) care din toamnă merg la grădiniţă.

Pe Ana o cuprinzi cu braţul, de după umerii mici, şi abia îţi trece de şold. O mână de copil care s-a trezit peste noapte om mare, cu responsabilităţi şi cu copii. În curte, pe o plită improvizată pe nişte cărămizi, Ana face mâncare pentru toată familia. ”Mă ajută şi tata, m-a învăţat şi mama, m-am învăţat şi eu”, spune calm, apăsat. ”Curăţenie fac şi eu, dar şi tata mă ajută, spăl vase, de astea mici am grijă, le îmbrac dimineaţa, le spăl pe gură, pe faţă, pe urmă merg la şcoală şi rămâne tati”, descrie Ana viaţa fără mama. Nicuşor vorbeşte puţin. Dintr-o carpetă prinsă stângaci pe un perete, privesc peste paturile mici Dumnezeu, fecioara şi pruncul. ”Sunt şi acasă, mai plec şi pe la lucru, sunt şi bărbat şi femeie că nu am ce face, am învăţat să le fac. Sunt copiii mei şi pentru copiii mei orice fac. Nu mi-am pus niciodată problema să-i las, nu vreau să aud de aşa ceva”, spune Nicuşor.

 

 

Poveştile frumoase se scriu cu oameni… copiii au nevoie permanentă de alimente, de hăinuţe şi de oameni cu suflet, care să-i sprijine. De foarte multe ori, dacă ştim să privim atent, avem puterea de a rescrie poveşti. Şi făcând asta realizăm că fericirea e frumoasă şi simplă, iar Dumnezeu zâmbeşte senin nu doar în catedrale impunătoare ci şi în două camere mici, cu opt poveşti strânse în jurul unui singur scaun, sau din colţul mesei, din spatele unei jumătăţi de pită de casă…” (text preluat din ziarul Adevarul de Sibiu)

Multumim pentru intelegerea si jertfa fratiilor voastre. Bunul Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti oamenii cu suflet mare care doresc sa-i ajute pe acesti copii.

Toate cele bune, pace, liniste si binecuvantare,
Parintele Vasile Florin Reut