Hramul Sfinților Împărați în Straubing 2026 – Bucuria reîntâlnirii în rugăciune și dragoste

Hramul Sfinților Împărați în Straubing 2026
Bucuria reîntâlnirii în rugăciune și dragoste

🌿 Cu emoție și dor, vă chemăm ACASĂ – la Hramul Bisericii și Comunității noastre ortodoxe din Straubing 🌿

Iubiții mei, suflete dragi, HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

Vă scriu cu inima deschisă și cu dragoste frățească, pentru a vă chema acasă, în biserica noastră, la o sărbătoare care ne unește dincolo de cuvinte: Hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, ocrotitorii noștri.

Deși ziua lor s-a prăznuit joi, 21 mai, din grijă pentru toți cei care muncesc în timpul săptămânii, ne vom aduna împreună în această DUMINICĂ, 24 MAI 2026, ca o mare familie în Hristos, în jurul Sfântului Altar.

Hramul Sfinților Împărați în Straubing 2026 - Bucuria reîntâlnirii în rugăciune și dragoste

Hramul Sfinților Împărați în Straubing 2026 – Bucuria reîntâlnirii în rugăciune și dragoste

Vom trăi o zi de har și bucurie sfântă, pentru a cinsti nu doar Hramul bisericii, ci și al inimilor noastre. Să simțim împreună binecuvântarea lui Dumnezeu revărsată peste Biserica și Comunitatea noastră ortodoxă din acest oraș binecuvântat, Straubing.

🕊️ Programul zilei:

👉 09:00 – Utrenia
👉 10:00 – Sfânta Liturghie, urmată de Agapa frățească

În cadrul Sfintei Liturghii, toți copiii prezenți se vor împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, ca hrană cerească pentru sufletul lor curat, așa cum este frumos și firesc în zi de sărbătoare.

💖 Se cuvine ca mai ales de Hram să ne unim în rugăciune de mulțumire către Sfinții Împărați Constantin și Elena – cei care au mărturisit și au sprijinit răspândirea credinței în Hristos.

Să venim cu credință și nădejde, știind că rugăciunile lor aduc pace, luminare și mângâiere în casele noastre. Sfintele Moaște din biserica noastră ne vor fi alături, binecuvântându-i tainic pe toți cei care vin cu suflet curat.

🍞 Agapa frățească

La finalul Sfintei Liturghii, vom rămâne împreună, ca între frați, la o agapă – un prilej sfânt să ne privim în ochi, să ne ascultăm și să ne simțim aproape.

💝 Dacă aveți posibilitatea și vă îndeamnă inima, orice dar – o mâncare, un cozonac, o băutură, o sticlă cu apă sau o rugăciune tăcută – este primit cu recunoștință.
Gestul vostru nu este doar un sprijin, ci o lumină a iubirii creștine.

🌟 În aceste vremuri avem atât de multă nevoie unii de alții, de Dumnezeu și de acea căldură simplă care se naște când ne strângem în jurul aceluiași Potir.

Să nu ne lipsim de această binecuvântare!

🙏 Vă așteptăm cu brațele deschise! Veniți cu inima deschisă și cu dragoste.

Aici nu vă așteaptă doar o biserică, ci o casă.
O familie.
O mângâiere.

Sfinții Împărați Constantin și Elena să ne ocrotească și să ne fie călăuză spre Cer!

Cu drag, rugăciune și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț
și Consiliul Comunității Ortodoxe „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Straubing

―――――――――――――――――――

📍 Adresa:
Jesuitenkirche
Theresienplatz 46, 94315 Straubing
(lângă sediul Poliției)

🗺️ https://maps.app.goo.gl/hyyNYETmpvHRwXzA6

📞 Contact:
Preot Paroh Vasile Florin Reuț – 0160-3033769
(vă rog să lăsați un mesaj în cazul în care nu putem răspunde imediat)

Sfânta Liturghie la Straubing — Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena

Sfânta Liturghie la Straubing — Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena

Într-o zi mare și luminoasă pentru sufletul nostru, vă chemăm cu drag la rugăciune, la Sfânta Liturghie și la întâlnirea cu Dumnezeu.

Joi, 21 mai 2026, Biserica noastră se adună pentru a prăznui Înălțarea Domnului, ziua în care Hristos Se înalță la cer, dar nu Se îndepărtează de noi, ci rămâne cu noi prin har, prin Biserică, prin rugăciune și prin Sfânta Împărtășanie.

Sfânta Liturghie la Straubing — Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena

Sfânta Liturghie la Straubing — Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena

În aceeași zi de mare sărbătoare:
🕯️ Îi pomenim cu recunoștință pe eroii neamului, pe cei care au iubit până la jertfă.
👑 Îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, ocrotitorii comunității noastre, care ne amintesc că puterea adevărată se luminează numai atunci când se pleacă înaintea Crucii.

Hramul comunității noastre va fi sărbătorit duminică, 24 mai, în bucuria agapei frățești de după Sfânta Liturghie.

Poate vii cu bucurie. Poate vii cu o durere ascunsă. Poate vii cu o întrebare, cu o povară, cu dorul de liniște sau cu nevoia de a simți că nu ești singur. Oricum ai veni, Dumnezeu te așteaptă.

📅 Programul slujbei – Joi, 21 mai 2026:

🕘 09:00 — Utrenia
🕙 10:00 — Sfânta Liturghie

📍 Locaţia:
Biserica Ortodoxă Română Straubing-Bogen
Jesuitenkirche
Theresienplatz 46, 94315 Straubing

O rugăminte: Pentru că timpul până la slujbă este scurt, vă rugăm să distribuiți acest anunț sau să vă anunțați cunoscuții, pentru ca vestea să ajungă la cât mai mulți credincioși!

Vă așteptăm cu inimă deschisă, cu respect și cu dragoste, să fim împreună în rugăciune, în lumină și în bucuria comuniunii.

Hristos S-a înălțat! 🙏

Programul slujbelor — Luna mai 2026

Programul slujbelor — Luna mai 2026
O lună a rugăciunii, a luminii și a comuniunii
la Biserica Ortodoxă Straubing-Bogen

Sunt luni în care alergăm atât de mult, încât uităm unde ni se odihnește sufletul. Uităm că omul nu trăiește doar din griji, din muncă și din ceea ce trebuie dus până la capăt. Omul trăiește și din liniște, din rugăciune, din întâlnirea aceea tainică în care inima se așază din nou înaintea lui Dumnezeu.

Biserica rămâne tocmai acest loc: locul în care nu venim pentru că suntem fără greșeală, ci pentru că avem nevoie de lumină. Nu venim pentru că suntem puternici, ci pentru că, uneori, oboseala este prea mare, lupta este prea grea, iar sufletul are nevoie să respire din nou.

În luna mai, vă invităm să fim împreună la sfintele slujbe, în zile de mare binecuvântare și de adâncă bucurie duhovnicească. Vom trăi împreună sărbătoarea Înălțării Domnului, bucuria hramului comunității și Pogorârea Sfântului Duh — momente în care cerul se apropie de om, iar omul își aduce aminte că nu este singur.

Programul slujbelor — Luna mai 2026

Programul slujbelor — Luna mai 2026

PROGRAMUL LUNII MAI:  Citeste tot articolul

„LA MUNCĂ, POPILOR!” — Despre disprețul ușor și munca pe care o vezi abia când te prăbușești

„LA MUNCĂ, POPILOR!” — Despre disprețul ușor și munca pe care o vezi abia când te prăbușești 🙏

Există replici care spun mai mult despre cel care le rostește decât despre cel asupra căruia sunt aruncate.

Una dintre ele este aceasta:

„La muncă, popilor!”

O propoziție scurtă.
Aruncată repede.
Cu disprețul comod al omului care judecă din spatele unui ecran și crede că luciditatea înseamnă să fii brutal.
O vezi în comentarii, o auzi în ironii, o simți în felul în care unii reduc munca doar la ceea ce transpiră la vedere. La ce lasă praf pe haine, var pe mâini, umeri frânți, zgomot de fier și huruit de șantier.
Dacă nu curge beton, dacă nu trosnește lopata, dacă nu se vede spinarea ruptă, pentru ei nu există muncă. Restul? Vorbe. Figură. Teatru.

Și totuși, ce straniu este omul.

„LA MUNCĂ, POPILOR!” — Despre disprețul ușor și munca pe care o vezi abia când te prăbușești

„LA MUNCĂ, POPILOR!” — Despre disprețul ușor și munca pe care o vezi abia când te prăbușești

Recunoaște imediat sacul de ciment, dar nu mai vede sufletul de o sută de kilograme pe care îl cară altul în spate.
Vede peretele ridicat într-o zi, dar nu vede omul ridicat din deznădejde după două ore de plâns.
Respectă mâna crăpată de frig, dar râde de mâna ridicată la rugăciune — de parcă frigul care crapă pietrele ar fi mai greu decât frigul dintr-o inimă în care n-a mai intrat de mult nicio lumină.

Aici nu e doar prostie.
Aici e orbire.

Am ajuns să trăim într-o lume care numește „muncă” aproape numai ceea ce se poate cântări, măsura, factura și fotografia. O lume care știe cât costă o oră de manoperă, dar nu mai știe cât costă o oră petrecută lângă un muribund. O lume care a pus preț pe aproape orice, dar a pierdut simțul valorii.
Știe cât valorează lucrurile.
Dar nu mai știe cât valorează omul.

Și de aceea trebuie spus limpede, fără complexe, fără jenă, fără cerșire de aprobare:

Da! Preotul muncește.

Muncește greu.
Muncește până la epuizare.
Uneori până la răgușeală.
Până la acel nod în gât pe care nu-l vede nimeni.
Până la clipa în care, seara târziu, își scoate epitrahilul și simte că nu i-a rămas pe umeri, ci pe suflet.

Mai ales în diaspora, unde romantismul despre „viața ușoară a popii” se sparge repede ca un pahar scăpat pe gresie.
Acolo viața nu plutește în vitralii. Acolo dorul are adesea miros de mâncare reîncălzită târziu, după muncă, într-o garsonieră străină. Acolo omul își înghite lacrimile în limbi amestecate și își duce singurătatea ca pe o valiză grea.
Iar preotul, de multe ori, nu duce doar slujirea, ci și povara concretă a supraviețuirii Citeste tot articolul

Femeia lehuză sau aflată în perioada menstruației este „necurată” și nu are voie să intre în biserică?!

Femeia lehuză sau aflată în perioada menstruației este „necurată” și nu are voie să intre în biserică?!

Câte femei au fost făcute să se simtă vinovate tocmai atunci când au purtat și au adus viață pe lume?

Auzi încă oameni spunând asta?
Atunci trebuie spus limpede, cu inimă și cu discernământ:

Nu. Femeia nu este necurată pentru că poartă viața în trupul ei.
Și da — are voie să intre în biserică.
Eu spun DA din tot sufletul! 🙏❤️🤗

Un subiect încă dureros, dar necesar…

Femeia nu este „necurată” înaintea lui Dumnezeu pentru că trăiește rânduielile firii sau pentru că a născut viață.

Biserica nu este locul unde omul rănit, obosit, rușinat sau apăsat este ținut la ușă.
Biserica este casa vindecării, a rugăciunii, a milei și a întâlnirii cu Dumnezeu.

Să nu transformăm credința în frică.
Și să nu transformăm rânduiala în umilire.

Femeia poate veni la biserică.
Poate aprinde o lumânare.
Poate să se roage.
Poate să plângă.
Poate să stea înaintea lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu nu alungă viața.
Dumnezeu o binecuvintează.

#vasileflorinreut #desuflet #foryou #livelove #femeia

Pentru unii e doar pâine. Pentru mine, e România.

Pentru unii e doar pâine. Pentru mine, e România.

Nu, acesta nu este un video despre mâncare.
Este un video despre dor.
Despre clipa aceea în care omul plecat mușcă dintr-o bucată de pâine și, pentru o secundă, se întoarce în copilărie, acasă, în locurile pe care inima nu le-a părăsit niciodată.

Astăzi nu fac reclamă la firme sau la produse.
Astăzi fac reclamă la amintiri, la rădăcini, la lucrurile simple care ne țin sufletul viu.
La gustul de acasă.
La copilărie.
La locurile care rămân în noi chiar și atunci când trăim departe.

Pentru unii e doar un colac, o franzelă, un chefir și puțin pateu.
Pentru mine, e mai mult decât atât.
E gustul de acasă.
E România.
E Suceava.
E copilărie.
E dorul acela care nu pleacă nici după ani, ci rămâne adânc, tăcut, în om.

Dacă ai fost vreodată departe de casă, poate vei înțelege: uneori dorul nu vine în cuvinte.
Vine într-o bucată de pâine…

Ai grijă cui îi faci rău. Nu toți se răzbună. Unii se roagă.

Ai grijă cui îi faci rău. Nu toți se răzbună. Unii se roagă.
Și tocmai aici începe cutremurul adevărat.

Există o orbire sufletească mai periculoasă decât ignoranța: aceea în care omul crede că poate răni fără urmări, umili fără ecou, călca peste inima altuia și pleca mai departe ca și cum n-ar fi făcut nimic.

Pentru că nu vede reacție imediată, își închipuie că a scăpat.
Pentru că celălalt tace, crede că a uitat.
Pentru că nu vine pedeapsa pe loc, confundă răbdarea lui Dumnezeu cu absența Lui.

Dar viața are adâncimi pe care omul grăbit nu le înțelege.

Uneori, într-o biserică, înainte să înceapă slujba cu adevărat, se aude ceva mai adânc decât strana, mai greu decât clopotul, mai viu decât orice predică: oftatul unui om care n-a mai putut duce singur ce are în piept.

Nu-l vezi mereu.
Poate stă undeva în spate, cu palmele crăpate de muncă, cu hainele mirosind a frig și a fum, cu ochii roșii de nesomn.
Poate e o femeie care își leagă năframa încet, ca și cum și-ar lega și inima să nu se risipească.
Poate e cineva care nu mai are cuvinte mari. Doar o lumânare strâmbă, un nod în gât și o rugăciune spusă printre dinți, aproape fără glas:

„Doamne, Tu vezi.”

Atât.

Și totuși, uneori, acest „Tu vezi” face mai mult decât o mie de certuri, decât o mie de explicații, decât toate planurile omenești de răzbunare.

Ai grijă cui îi faci rău. Nu toți se răzbună. Unii se roagă.Și tocmai aici începe cutremurul adevărat.

Ai grijă cui îi faci rău. Nu toți se răzbună. Unii se roagă.
Și tocmai aici începe cutremurul adevărat.

Pentru că nu toți cei pe care îi rănești se vor coborî la nivelul tău.
Nu toți vor striga.
Nu toți vor întoarce venin pentru venin.
Sunt suflete care, atunci când sunt sfâșiate, nu deschid război cu oamenii, ci cad în genunchi înaintea lui Dumnezeu.

Și tocmai aici începe partea pe care mulți n-o mai pot controla.

Noi trăim într-o lume care admiră reacția rapidă, replica tăioasă, revanșa bine executată. Ni se pare puternic omul care știe să lovească înapoi, omul care știe să răspundă imediat, să umilească fin, să rănească fără să ridice tonul. Să pară civilizat, dar să fie necruțător. Să nu dea cu pumnul în masă, ci să-i taie celuilalt aerul, demnitatea, somnul. Și apoi să spună, curat pe dinafară: „N-am făcut nimic.”

O, ba da.

Omul simte.
Sufletul ține minte.
Și cerul nu este orb Citeste tot articolul

Când nu mai poți spune decât atât: „Doamne, fii cu mine”

Când nu mai poți spune decât atât: „Doamne, fii cu mine”

Sunt zile în care nu mai avem cuvinte.
Nici rugăciuni lungi. Nici explicații. Nici putere.

Și tocmai atunci, din locul cel mai adânc al sufletului, se ridică o singură șoaptă:
„Doamne, fii cu mine.”

 

Acest video este pentru omul obosit, pentru inima apăsată, pentru clipa în care nu mai știi cum să te rogi, dar încă vrei să rămâi înaintea lui Dumnezeu.

O rugăciune simplă, dar adâncă.
O rugăciune pentru zilele grele.
O rugăciune care nu înlocuiește viața Bisericii, ci te ajută să nu cazi până ajungi iar la lumină, la rugăciune, la Spovedanie, la Sfânta Liturghie.

Dacă simți că și tu treci prin astfel de zile, ascult-o până la capăt.
Poate că în această șoaptă scurtă încape mai mult decât crezi.

„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

Hristos a înviat!
Articol în Straubinger Tagblatt despre Noaptea Învierii 2026

Cu bucurie și recunoștință vă aducem la cunoștință că ediția de astăzi, 18 aprilie 2026, a ziarului Straubinger Tagblatt (rubrica „Straubinger Rundschau”) a publicat un articol dedicat Nopții Învierii, sărbătorită de comunitatea noastră „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Straubing, în noaptea de 11 spre 12 aprilie 2026.

„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

Articolul, intitulat „Christus ist auferstanden” (Hristos a înviat), prezintă atmosfera de rugăciune, lumină și bucurie care a marcat această noapte sfântă, precum și procesiunea tradițională pe Theresienplatz, în inima orașului Straubing.

Suntem recunoscători redacției pentru atenția acordată comunității noastre și pentru modul frumos și respectuos în care a fost prezentat acest eveniment.

Mai multe fotografii și impresii de la Noaptea Învierii 2026 pot fi văzute pe pagina noastră de internet:

https://www.credinta-ortodoxa.com/nu-sunt-doar-imagini-asa-a-fost-noaptea-invierii-la-straubing-lumina-rugaciune-si-oameni-minunati/

Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!

Comunitatea Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing

***

Articolul din Straubinger Tagblatt – 18 aprilie 2026 şi traducerea acestuia:

„Christus ist auferstanden”
Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

In der Nacht zum 12. April feierte die rumänisch-orthodoxe Kirchengemeinde „Heilige Konstantin und Helena“ die Osternacht in einer festlichen, lichtvollen und tief bewegenden Atmosphäre. Zahlreiche Gläubige aus Straubing und der weiteren Umgebung kamen zusammen, um das größte Fest des christlichen Glaubens zu feiern: die Auferstehung Jesu Christi.

Für orthodoxe Christen ist die Osternacht nicht nur ein wichtiger Feiertag, sondern die heilige Mitte des Glaubens – die Nacht, in der die Hoffnung neu aufleuchtet und die Botschaft hörbar wird, dass das Leben stärker ist als der Tod, das Licht stärker als die Finsternis und die Liebe Gottes stärker als die Angst des Menschen.

Als das Osterlicht weitergegeben wurde und der Ruf „Christus ist auferstanden! – Er ist wahrhaft auferstanden!“ durch die Nacht erklang, war spürbar, dass hier nicht nur ein kirchliches Fest gefeiert wurde. Es war ein Moment tiefer geistlicher Verbundenheit, der viele Herzen berührte. Familien, Kinder, Jugendliche und ältere Menschen standen gemeinsam im Licht der Kerzen, beteten miteinander und bekannten in großer Freude ihren Glauben an den auferstandenen Christus.

Prozession über den Theresienplatz

Im Anschluss an die Weitergabe des Osterlichtes fand auch die traditionelle Prozession über den Theresienplatz statt. Mit brennenden Kerzen in den Händen zogen die Gläubigen betend und singend durch die Nacht. Diese Prozession wurde zu einem sichtbaren und eindrucksvollen Zeugnis des Glaubens mitten in der Stadt – ein stilles, aber kraftvolles Zeichen der österlichen Hoffnung, das auch viele Menschen berührte, die diesen Moment miterlebten.

Die Feier war von besonderer Würde, von Gebet, Gesang und innerer Freude geprägt. Gerade in einer Zeit, in der viele Menschen Sorgen, Unsicherheit und innere Erschöpfung erleben, wurde die Osterbotschaft für viele Anwesende zu einem Zeichen des Trostes und der neuen Kraft. Die Bilder dieser Nacht zeigen deshalb nicht nur einen kirchlichen Anlass, sondern auch etwas zutiefst Menschliches: Gemeinschaft, Licht in der Dunkelheit und Hoffnung für das Herz.

„In das Leben der Menschen hineinleuchten“

Pfarrer Vasile Florin Reut betonte, dass die Osternacht für viele Gläubige ein tiefes geistliches Erlebnis gewesen sei: „Diese Nacht ist für uns nicht nur Erinnerung, sondern lebendige Hoffnung. Das Licht der Auferstehung Christi will auch heute in das Leben der Menschen hineinleuchten – in ihre Sorgen, in ihre Fragen und in ihre Sehnsucht nach Trost und Sinn.“

Die rumänisch-orthodoxe Gemeinde in Straubing ist in den vergangenen Jahren für viele Gläubige zu einer wichtigen geistlichen Heimat geworden. Besonders in der Osternacht wird sichtbar, wie sehr der Glaube Menschen zusammenführt und ihnen Halt, Trost und Freude schenkt.

Die Gemeinde spricht allen, die zum geordneten Ablauf der Osterfeierlichkeiten beigetragen haben, ihren Dank aus. Ein besonderer Dank gilt auch dem Ordnungsamt, dem Straßenverkehrsamt und der Polizei für die Unterstützung. Der Pfarrei St. Jakob dankt sie für die Gastfreundschaft, das Wohlwollen und die gute Verbundenheit. -red-

Bildunterschriften:

Foto 1: Blick in die vollbesetzte Jesuitenkirche, in der die rumänisch-orthodoxe Kirchengemeinde „Heilige Konstantin und Helena“ ihre Gottesdienste und auch die Osternacht feierte.

Foto 2: Die Prozession über den Theresienplatz wurde zu einem sichtbaren und eindrucksvollen Zeugnis des Glaubens mitten in der Stadt.

Fotos: Rumänisch-Orthodoxe Kirchengemeinde „Hl. Konstantin u. Helena” Straubing e. V.

***

Traducerea în română

„Hristos a înviat”
Lumină, rugăciune, speranță și mare bucurie la Noaptea Învierii a comunității românilor ortodocși

În noaptea spre 12 aprilie, comunitatea ortodoxă română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a sărbătorit Noaptea Învierii într-o atmosferă festivă, plină de lumină și profund emoționantă. Numeroși credincioși din Straubing și din împrejurimi s-au adunat pentru a sărbători cea mai mare sărbătoare a credinței creștine: Învierea Domnului Iisus Hristos.

Pentru creștinii ortodocși, Noaptea Învierii nu este doar o sărbătoare importantă, ci centrul sfint al credinței – noaptea în care speranța se aprinde din nou și se aude vestea că viața este mai puternică decât moartea, lumina mai puternică decât întunericul, iar dragostea lui Dumnezeu mai puternică decât frica omului.

Când Lumina Învierii a fost transmisă din mână în mână și strigătul „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” a răsunat în noapte, s-a simțit că aici nu se sărbătorea doar o slujbă bisericească. A fost un moment de profundă comuniune duhovnicească, care a atins multe inimi. Familii, copii, tineri și vârstnici au stat împreună în lumina lumânărilor, s-au rugat împreună și au mărturisit cu mare bucurie credința lor în Hristos cel Înviat.

Procesiunea pe Theresienplatz

După transmiterea Luminii Învierii a avut loc și procesiunea tradițională pe Theresienplatz. Cu lumânări aprinse în mâini, credincioșii au străbătut noaptea rugându-se și cântând. Această procesiune a devenit o mărturie vizibilă și impresionantă a credinței în inima orașului – un semn tăcut, dar plin de putere al speranței pascale, care a emoționat și mulți dintre cei care au trăit acest moment.

Celebrarea a fost marcată de o demnitate aparte, de rugăciune, cântare și bucurie lăuntrică. Tocmai într-o vreme în care mulți oameni trăiesc griji, nesiguranță și epuizare interioară, vestea Învierii a devenit pentru mulți dintre cei prezenți un semn de mângâiere și de putere nouă. Imaginile din această noapte arată de aceea nu doar un eveniment bisericesc, ci și ceva profund uman: comuniune, lumină în întuneric și speranță pentru inimă.

„Să lumineze în viața oamenilor”

Părintele Vasile Florin Reuț a subliniat că Noaptea Învierii a fost pentru mulți credincioși o experiență duhovnicească profundă:

„Această noapte nu este pentru noi doar amintire, ci speranță vie. Lumina Învierii lui Hristos vrea să pătrundă și astăzi în viața oamenilor – în grijile lor, în întrebările lor și în dorul lor de mângâiere și de sens.”

Comunitatea ortodoxă română din Straubing a devenit în ultimii ani pentru mulți credincioși o importantă casă duhovnicească. Mai ales în Noaptea Învierii se vede cât de mult credința îi unește pe oameni și le dăruiește sprijin, mângâiere și bucurie.

Comunitatea își exprimă mulțumirea sinceră față de toți cei care au contribuit la buna desfășurare a slujbelor de Paști. O mulțumire deosebită se adresează și în acest an autorităților și instituțiilor competente – în special Biroului de Ordine Publică, Serviciului de Circulație Rutieră și Poliției – pentru sprijinul, disponibilitatea și înțelegerea de care au dat dovadă.

De asemenea, mulțumiri sincere și cordiale se adresează gazdelor noastre, Parohia Catolică St. Jakob din Straubing, pentru ospitalitatea, bunăvoința și buna legătură care s-au simțit și în acest an. Această deschidere și această împreună-lucrare sunt pentru comunitatea noastră un semn prețios de apropiere creștină și de legătură frățească.

Textele de sub fotografii:

Fotografia 1 (biserica plină): „Vedere în biserica iezuită arhiplină, în care comunitatea ortodoxă română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” își ține slujbele și a sărbătorit și Noaptea Învierii.”

Fotografia 2 (procesiunea): „Procesiunea pe Theresienplatz a devenit o mărturie vizibilă și impresionantă a credinței în inima orașului.”

Sursă fotografii: Comunitatea Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing

Postat de Vasile Florin Reut in Toate

Lângă maimuțe, mi-am amintit cine este omul

Lângă maimuțe, mi-am amintit cine este omul 🙏❤️

În fața maimuțelor, nu mi-am pus doar întrebarea ce este animalul, ci mai ales cine este omul.

Omul nu este doar trup, instinct sau biologie. Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, iar în inima lui există conștiință, dor de sens, sete de iubire și chemare spre veșnicie.

Poate că drama lumii de astăzi nu este doar că omul nu mai știe de unde vine, ci că a uitat cine este…