„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

Hristos a înviat!
Articol în Straubinger Tagblatt despre Noaptea Învierii 2026

Cu bucurie și recunoștință vă aducem la cunoștință că ediția de astăzi, 18 aprilie 2026, a ziarului Straubinger Tagblatt (rubrica „Straubinger Rundschau”) a publicat un articol dedicat Nopții Învierii, sărbătorită de comunitatea noastră „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Straubing, în noaptea de 11 spre 12 aprilie 2026.

„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

„Christus ist auferstanden”- Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

Articolul, intitulat „Christus ist auferstanden” (Hristos a înviat), prezintă atmosfera de rugăciune, lumină și bucurie care a marcat această noapte sfântă, precum și procesiunea tradițională pe Theresienplatz, în inima orașului Straubing.

Suntem recunoscători redacției pentru atenția acordată comunității noastre și pentru modul frumos și respectuos în care a fost prezentat acest eveniment.

Mai multe fotografii și impresii de la Noaptea Învierii 2026 pot fi văzute pe pagina noastră de internet:

https://www.credinta-ortodoxa.com/nu-sunt-doar-imagini-asa-a-fost-noaptea-invierii-la-straubing-lumina-rugaciune-si-oameni-minunati/

Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!

Comunitatea Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing

***

Articolul din Straubinger Tagblatt – 18 aprilie 2026 şi traducerea acestuia:

„Christus ist auferstanden”
Licht, Gebet, Hoffnung und große Freude bei der rumänisch-orthodoxen Osternacht

In der Nacht zum 12. April feierte die rumänisch-orthodoxe Kirchengemeinde „Heilige Konstantin und Helena“ die Osternacht in einer festlichen, lichtvollen und tief bewegenden Atmosphäre. Zahlreiche Gläubige aus Straubing und der weiteren Umgebung kamen zusammen, um das größte Fest des christlichen Glaubens zu feiern: die Auferstehung Jesu Christi.

Für orthodoxe Christen ist die Osternacht nicht nur ein wichtiger Feiertag, sondern die heilige Mitte des Glaubens – die Nacht, in der die Hoffnung neu aufleuchtet und die Botschaft hörbar wird, dass das Leben stärker ist als der Tod, das Licht stärker als die Finsternis und die Liebe Gottes stärker als die Angst des Menschen.

Als das Osterlicht weitergegeben wurde und der Ruf „Christus ist auferstanden! – Er ist wahrhaft auferstanden!“ durch die Nacht erklang, war spürbar, dass hier nicht nur ein kirchliches Fest gefeiert wurde. Es war ein Moment tiefer geistlicher Verbundenheit, der viele Herzen berührte. Familien, Kinder, Jugendliche und ältere Menschen standen gemeinsam im Licht der Kerzen, beteten miteinander und bekannten in großer Freude ihren Glauben an den auferstandenen Christus.

Prozession über den Theresienplatz

Im Anschluss an die Weitergabe des Osterlichtes fand auch die traditionelle Prozession über den Theresienplatz statt. Mit brennenden Kerzen in den Händen zogen die Gläubigen betend und singend durch die Nacht. Diese Prozession wurde zu einem sichtbaren und eindrucksvollen Zeugnis des Glaubens mitten in der Stadt – ein stilles, aber kraftvolles Zeichen der österlichen Hoffnung, das auch viele Menschen berührte, die diesen Moment miterlebten.

Die Feier war von besonderer Würde, von Gebet, Gesang und innerer Freude geprägt. Gerade in einer Zeit, in der viele Menschen Sorgen, Unsicherheit und innere Erschöpfung erleben, wurde die Osterbotschaft für viele Anwesende zu einem Zeichen des Trostes und der neuen Kraft. Die Bilder dieser Nacht zeigen deshalb nicht nur einen kirchlichen Anlass, sondern auch etwas zutiefst Menschliches: Gemeinschaft, Licht in der Dunkelheit und Hoffnung für das Herz.

„In das Leben der Menschen hineinleuchten“

Pfarrer Vasile Florin Reut betonte, dass die Osternacht für viele Gläubige ein tiefes geistliches Erlebnis gewesen sei: „Diese Nacht ist für uns nicht nur Erinnerung, sondern lebendige Hoffnung. Das Licht der Auferstehung Christi will auch heute in das Leben der Menschen hineinleuchten – in ihre Sorgen, in ihre Fragen und in ihre Sehnsucht nach Trost und Sinn.“

Die rumänisch-orthodoxe Gemeinde in Straubing ist in den vergangenen Jahren für viele Gläubige zu einer wichtigen geistlichen Heimat geworden. Besonders in der Osternacht wird sichtbar, wie sehr der Glaube Menschen zusammenführt und ihnen Halt, Trost und Freude schenkt.

Die Gemeinde spricht allen, die zum geordneten Ablauf der Osterfeierlichkeiten beigetragen haben, ihren Dank aus. Ein besonderer Dank gilt auch dem Ordnungsamt, dem Straßenverkehrsamt und der Polizei für die Unterstützung. Der Pfarrei St. Jakob dankt sie für die Gastfreundschaft, das Wohlwollen und die gute Verbundenheit. -red-

Bildunterschriften:

Foto 1: Blick in die vollbesetzte Jesuitenkirche, in der die rumänisch-orthodoxe Kirchengemeinde „Heilige Konstantin und Helena“ ihre Gottesdienste und auch die Osternacht feierte.

Foto 2: Die Prozession über den Theresienplatz wurde zu einem sichtbaren und eindrucksvollen Zeugnis des Glaubens mitten in der Stadt.

Fotos: Rumänisch-Orthodoxe Kirchengemeinde „Hl. Konstantin u. Helena” Straubing e. V.

***

Traducerea în română

„Hristos a înviat”
Lumină, rugăciune, speranță și mare bucurie la Noaptea Învierii a comunității românilor ortodocși

În noaptea spre 12 aprilie, comunitatea ortodoxă română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a sărbătorit Noaptea Învierii într-o atmosferă festivă, plină de lumină și profund emoționantă. Numeroși credincioși din Straubing și din împrejurimi s-au adunat pentru a sărbători cea mai mare sărbătoare a credinței creștine: Învierea Domnului Iisus Hristos.

Pentru creștinii ortodocși, Noaptea Învierii nu este doar o sărbătoare importantă, ci centrul sfint al credinței – noaptea în care speranța se aprinde din nou și se aude vestea că viața este mai puternică decât moartea, lumina mai puternică decât întunericul, iar dragostea lui Dumnezeu mai puternică decât frica omului.

Când Lumina Învierii a fost transmisă din mână în mână și strigătul „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” a răsunat în noapte, s-a simțit că aici nu se sărbătorea doar o slujbă bisericească. A fost un moment de profundă comuniune duhovnicească, care a atins multe inimi. Familii, copii, tineri și vârstnici au stat împreună în lumina lumânărilor, s-au rugat împreună și au mărturisit cu mare bucurie credința lor în Hristos cel Înviat.

Procesiunea pe Theresienplatz

După transmiterea Luminii Învierii a avut loc și procesiunea tradițională pe Theresienplatz. Cu lumânări aprinse în mâini, credincioșii au străbătut noaptea rugându-se și cântând. Această procesiune a devenit o mărturie vizibilă și impresionantă a credinței în inima orașului – un semn tăcut, dar plin de putere al speranței pascale, care a emoționat și mulți dintre cei care au trăit acest moment.

Celebrarea a fost marcată de o demnitate aparte, de rugăciune, cântare și bucurie lăuntrică. Tocmai într-o vreme în care mulți oameni trăiesc griji, nesiguranță și epuizare interioară, vestea Învierii a devenit pentru mulți dintre cei prezenți un semn de mângâiere și de putere nouă. Imaginile din această noapte arată de aceea nu doar un eveniment bisericesc, ci și ceva profund uman: comuniune, lumină în întuneric și speranță pentru inimă.

„Să lumineze în viața oamenilor”

Părintele Vasile Florin Reuț a subliniat că Noaptea Învierii a fost pentru mulți credincioși o experiență duhovnicească profundă:

„Această noapte nu este pentru noi doar amintire, ci speranță vie. Lumina Învierii lui Hristos vrea să pătrundă și astăzi în viața oamenilor – în grijile lor, în întrebările lor și în dorul lor de mângâiere și de sens.”

Comunitatea ortodoxă română din Straubing a devenit în ultimii ani pentru mulți credincioși o importantă casă duhovnicească. Mai ales în Noaptea Învierii se vede cât de mult credința îi unește pe oameni și le dăruiește sprijin, mângâiere și bucurie.

Comunitatea își exprimă mulțumirea sinceră față de toți cei care au contribuit la buna desfășurare a slujbelor de Paști. O mulțumire deosebită se adresează și în acest an autorităților și instituțiilor competente – în special Biroului de Ordine Publică, Serviciului de Circulație Rutieră și Poliției – pentru sprijinul, disponibilitatea și înțelegerea de care au dat dovadă.

De asemenea, mulțumiri sincere și cordiale se adresează gazdelor noastre, Parohia Catolică St. Jakob din Straubing, pentru ospitalitatea, bunăvoința și buna legătură care s-au simțit și în acest an. Această deschidere și această împreună-lucrare sunt pentru comunitatea noastră un semn prețios de apropiere creștină și de legătură frățească.

Textele de sub fotografii:

Fotografia 1 (biserica plină): „Vedere în biserica iezuită arhiplină, în care comunitatea ortodoxă română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” își ține slujbele și a sărbătorit și Noaptea Învierii.”

Fotografia 2 (procesiunea): „Procesiunea pe Theresienplatz a devenit o mărturie vizibilă și impresionantă a credinței în inima orașului.”

Sursă fotografii: Comunitatea Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing

Postat de Vasile Florin Reut in Toate

Lângă maimuțe, mi-am amintit cine este omul

Lângă maimuțe, mi-am amintit cine este omul 🙏❤️

În fața maimuțelor, nu mi-am pus doar întrebarea ce este animalul, ci mai ales cine este omul.

Omul nu este doar trup, instinct sau biologie. Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, iar în inima lui există conștiință, dor de sens, sete de iubire și chemare spre veșnicie.

Poate că drama lumii de astăzi nu este doar că omul nu mai știe de unde vine, ci că a uitat cine este…

Nu azi. Mâine se vede cine ești. Până mâine nu mai e mult – despre bunătatea de o zi, liniștea de împrumut și adevărul inimii

Există o cumințenie de sărbătoare pe care omul știe s-o scoată la iveală exact când trebuie. O așază pe chip, își îndulcește glasul, își liniștește gesturile și, pentru câteva ore, pare schimbat. Dar până mâine nu mai e mult. Iar mâine se vede dacă lumina a coborât în suflet sau a rămas doar pe lumânare.

Există zile în care omul pare, dintr-odată, mai aproape de Dumnezeu.

Îl vezi mai atent la cuvinte, mai blând în privire, mai așezat în gesturi. Parcă nu mai lovește cu vorba. Parcă nu mai rănește atât de ușor. Parcă până și aerul din jurul lui se schimbă puțin. Cei care ieri vorbeau tăios își îmbracă astăzi cuvintele în miere și le rostesc cu o grijă neașteptată, ca nu cumva să tulbure frumusețea sărbătorii.

Și te uiți.
Și aproape că-ți vine să crezi.

Aproape…

Pentru că omul, când vrea, știe să se poarte frumos. Uneori chiar foarte frumos. Atât de frumos, încât își pune haina cea bună peste colțurile încă nevindecate ale inimii și are impresia că a rezolvat totul. Ca și cum aparența ar putea ține loc de conștiință. Ca și cum o inimă necurățită s-ar putea ascunde la nesfârșit sub politețe, sub zâmbet, sub decorul unei zile sfinte.

Poate sună dur. Dar există adevăruri care nu mai pot fi mângâiate până adorm. Există clipe în care sufletul trebuie trezit, nu legănat. Și poate tocmai aici începe prima întrebare serioasă: ce se întâmplă cu noi după ce trece frumusețea unei zile ca aceasta?

Părintele Vasile Florin Reuţ - Până mâine nu mai e mult - despre bunătatea de o zi, liniștea de împrumut și adevărul inimii

Părintele Vasile Florin Reuţ – Până mâine nu mai e mult – despre bunătatea de o zi, liniștea de împrumut și adevărul inimii

Pentru că uneori nu asistăm la o schimbare, ci doar la o pauză.

O pauză scurtă, festivă, bine aranjată. O suspendare temporară a răutății. Un fel de „mod avion” al veninului. Nu pentru că omul s-a vindecat, ci pentru că astăzi nu dă bine să fii rău pe față. Astăzi trebuie păstrată aparența. Astăzi trebuie respectat decorul. Și e bine că măcar astăzi există oprire, liniște, răgaz. Omul are nevoie de ele.

Dar ce bine ar fi dacă, odată cu hainele, ne-am așeza și mândria.
Ce bine ar fi dacă, odată cu rânduiala casei, am pune puțină rânduială și în inimă.
Ce bine ar fi dacă, în loc să îngrijim doar lucrurile din afară, am începe să vindecăm și rupturile dintre noi.
Ce bine ar fi dacă bârfa ar lua și ea liber. Nu pentru o zi. Pentru totdeauna.

Aici doare cu adevărat.

Pentru că neorânduiala lumii nu vine doar din marile ei păcate, ci și din micile noastre obișnuințe otrăvite: din vorba care mușcă, din comparația care roade, din satisfacția ascunsă când altuia îi merge rău, din plăcerea de a judeca fără milă, din ușurința cu care stricăm reputații, relații și liniști. Sunt oameni care nu zidesc aproape nimic, dar dărâmă mult. Nu seamănă pace, dar seamănă suspiciune. Nu curățesc nimic, dar murdăresc. Nu ridică suflete, dar le apasă.

Și apoi vin, senini, să aprindă o lumânare.

Azi bisericile sunt pline. Pline de lumină, de rugăciune, de emoție, de oameni care caută, fiecare în felul lui, ceva din Dumnezeu. Dar printre aceste lumini se poate strecura și o mare primejdie: să fim aproape de lucrurile sfinte și totuși departe de sfințenie. Să știm gestul, dar să nu fi învățat încă zdrobirea inimii. Să știm să stăm frumos, dar să nu știm să ne smerim. Să știm să cerem, dar să fi uitat să mulțumim.

Și aceasta este una dintre cele mai dureroase rătăciri ale omului religios: să învețe limbajul credinței fără să lase credința să-i schimbe viața.

Adevărata credință nu trăiește așa.

Adevărata credință nu intră în biserică pentru a-și face prezența, ci pentru a-și pleca fruntea. Nu vine să negocieze cu Dumnezeu, ci să-I mulțumească înainte de a-I cere. Nu numără întâi ce a oferit, ci se rușinează de cât a primit fără să merite. Nu caută doar folosul propriu, ca și cum cerul ar fi un ghișeu de favoruri, ci învață să poarte și durerea celuilalt, și nevoia celuilalt, și binele celuilalt.

Aici este marea linie de despărțire.

Nu între cei care vin la biserică și cei care nu vin.
Nu între cei care știu rugăciuni și cei care nu le știu.
Nu între cei care par mai așezați și cei care sunt mai simpli, mai stângaci, mai neștiutori.

Ci între omul care se preface bun și omul care luptă, cu adevărat, să devină bun.

Primul joacă un rol.
Al doilea duce o cruce.

Primul știe să pară.
Al doilea învață, încet și dureros, să fie.

Primul are replici frumoase.
Al doilea are nopți grele, rușini, căderi, ridicări, lacrimi ascunse și o foame adevărată de schimbare. Citeste tot articolul

Lumânarea s-a stins. Dar lumina?

Lumânarea s-a stins. Dar lumina?

Eu vă spun așa, din inimă:
Hristos a înviat!
Voi cum îmi răspundeți?
Tare sunt curios… 🙏❤️🤗

Fotografia aceasta este din noaptea sfântă a Învierii, dar lumina ei nu a rămas doar acolo. Lumina Învierii este pentru viață, nu pentru câteva zile.
Dacă o primești cu adevărat, ea merge cu tine. Îți încălzește inima, îți ridică sufletul și îți amintește că nu ești singur.

Au trecut câteva zile de la noaptea Învierii, dar adevărul ei nu trece. Lumina aceea nu a fost făcută doar să ne atingă pentru o clipă, ci să ne schimbe inima. Ea rămâne în suflet, în rugăciune și în felul în care mergem mai departe.

Eu vă spun așa, din inimă: Hristos a înviat! Voi cum îmi răspundeți?

Eu vă spun așa, din inimă: Hristos a înviat! Voi cum îmi răspundeți?

Sunt bucurii care nu trec odată cu sărbătoarea. Sunt lumini care nu se sting odată cu lumânarea. Sunt adevăruri care, dacă ating cu adevărat sufletul, rămân pentru toată viața.

Aud adesea întrebarea: Cum păstrăm bucuria Învierii după Paști?

Și mă gândesc că bucuria Învierii nu este făcută să treacă. Nu este ca un foc de artificii care luminează puțin și apoi se stinge. Ea este lumină pentru drum, putere pentru necaz, mângâiere pentru inimă și nădejde pentru viață.
Bucuria Învierii nu se păstrează ca un lucru fragil, de teamă să nu se piardă.

Când intră cu adevărat în om, rămâne. Se face pace pentru inima tulburată, putere pentru omul obosit, nădejde pentru sufletul rănit.

Poate devine mai tăcută. Mai adâncă. Mai lăuntrică. Când Hristos învie în adâncul sufletului nostru, bucuria nu se evaporă.

Pentru că Învierea lui Hristos nu este o emoție trecătoare, ci începutul unei alte respirații a sufletului. Rămâne ca pace. Rămâne ca lumină. Rămâne ca încredințare că întunericul nu mai are ultimul cuvânt.

Știu că fiecare rostește în aceste zile cuvinte frumoase, cu gând bun. Dar pentru mine, cel mai plin, cel mai adevărat și cel mai viu cuvânt rămâne acesta:

HRISTOS A ÎNVIAT! 🙏❤️

Nu doar ca salut.
Nu doar ca tradiție.
Ci ca mărturisire.
Ca lumină pentru suflet.
Ca nădejde pentru inimă.
Ca veste că iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât întunericul, decât frica, decât moartea.

„Hristos a înviat!” nu este doar un salut, ci adevărul din care sufletul învață din nou să trăiască.

Aici este pacea noastră.
Aici este puterea noastră.
Aici este nădejdea noastră.
Aici este răspunsul lui Dumnezeu pentru inima omului obosit, rănit sau singur.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc tuturor ca lumina Învierii să nu rămână doar în fotografie, nici doar în amintirea unei nopți sfinte, ci să coboare adânc în inimă și să rămână acolo.

Să purtați în suflet, să păstrați în inimă, nu doar amintirea unei nopți sfinte, ci puterea vie a Învierii Domnului, pacea lui Hristos, lumina Învierii și bucuria care nu trece.

Hristos a înviat! ✝️
Adevărat a înviat! ✝️

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț 🙏❤️🤗

#HristosAInviat
#VasileFlorinReut
#SfintelePasti
#BisericaOrtodoxaStraubing
#InviereaDomnului

Nu sunt doar imagini… așa a fost noaptea Învierii la Straubing: lumină, rugăciune și oameni minunați

Nu sunt doar imagini… așa a fost noaptea Învierii 2026 la Straubing: oameni minunați, lumină, rugăciune și bucuria că Hristos ne-a adunat împreună 🙏❤️🤗

Slavă Bunului Dumnezeu pentru noaptea aceasta sfântă, pentru lumina care ne-a unit, pentru rugăciunea care ne-a ridicat inimile și pentru bucuria de a fi fost împreună în lumina Învierii.

Noaptea Învierii 2026 la Straubing - Părintele Vasile Florin Reuţ

Noaptea Învierii 2026 la Straubing – Părintele Vasile Florin Reuţ

Acest colaj nu cuprinde tot ce s-a trăit, pentru că unele lucruri nu pot fi prinse nici în imagini, nici în cuvinte. Și totuși, în aceste fragmente simple rămâne ceva din frumusețea unei nopți pe care sufletul nu o uită: pași grăbiți spre biserică, lumânări aprinse în întuneric, rugăciuni rostite cu emoție, ochi obosiți și totuși luminoși, răbdare, pace, lacrimi tăcute și multă dragoste.

Mulțumesc din inimă tuturor celor care ați fost alături de noi în noaptea sfântă a Învierii. Mulțumesc pentru prezență, pentru răbdare, pentru rugăciune, pentru ajutor, pentru osteneală și pentru frumusețea de a fi împreună înaintea lui Dumnezeu. Mulțumesc tuturor celor care ați făcut ca această noapte să nu fie doar o slujbă, ci o adevărată comuniune de suflete în lumina lui Hristos Cel Înviat.

Au rămas imagini. Dar mai ales a rămas harul. A rămas pacea. A rămas bucuria aceea curată pe care numai Învierea o poate pune în inima omului.

Hristos a înviat! 🙏❤️🤗

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț Citeste tot articolul

Mulțumesc, oameni ai Învierii!

Mulțumesc, oameni ai Învierii!
🙏❤️🤗

Un mesaj din inimă pentru toți cei care au fost alături de noi în noaptea sfântă a Învierii, pentru cei care au ajutat și pentru cei care ne-au fost aproape cu sufletul.

Hristos a înviat! 🙏❤️🤗

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț

 

O rugăciune pentru tine, pentru mine și pentru toată lumea – Bucură-te în această zi Sfântă și plină de lumină!

✝️ O rugăciune pentru tine, pentru mine și pentru toată lumea – Bucură-te în această zi Sfântă și plină de lumină!
🙏❤️🤗

În acest moment sfânt, îngăduie-mi să înalț o rugăciune —
Pentru tine, pentru mine, pentru toți cei dragi și pentru lumea întreagă…
O rugăciune de pace, de vindecare, de iubire.

Să ne fie inimile pline de lumină, pace și speranță!
Să simțim cu toții că nu suntem singuri, Că speranța renaște odată cu Lumina Învierii.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT! ✝️

Din toată inima mea, te îmbrățișez cu drag, cu recunoștință și cu binecuvântare, din suflet pentru suflet! 🙏❤️🤗

Părintele Vasile Florin Reuț

***

✝️ „VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ!”
Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026
la Biserica Ortodoxă Română din Straubing-Bogen

Sunt nopți în care omul nu caută doar odihnă.
Caută pace.
Caută lumină.
Caută pe Dumnezeu.

În noaptea sfântă a Învierii, vă chemăm să fim împreună în rugăciune, în comuniune și în bucuria biruinței vieții asupra morții.

🕯️ Nu doar să aprindem o lumânare, ci să primim lumină și în inimă.
Pentru că Învierea nu se povestește. Învierea se trăiește. 

🙏 Vă invităm cu drag la Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026 și vă rugăm să distribuiți acest eveniment celor dragi. Poate pentru cineva, această invitație va fi mai mult decât un anunț. Poate va fi o chemare.

📜 PROGRAM
✅ SÂMBĂTĂ, 11 APRILIE 2026

🕤 21:30 – Slujba Învierii Domnului
‼️ În jurul orei 22:00 – împărțirea Luminii Sfinte în fața bisericii  Citeste tot articolul

VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ! Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026 – Hristos a Înviat!

✝️ „VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ!”
Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026
la Biserica Ortodoxă Română din Straubing-Bogen

Sunt nopți în care omul nu caută doar odihnă.
Caută pace.
Caută lumină.
Caută pe Dumnezeu.

În noaptea sfântă a Învierii, vă chemăm să fim împreună în rugăciune, în comuniune și în bucuria biruinței vieții asupra morții.

🕯️ Nu doar să aprindem o lumânare, ci să primim lumină și în inimă.
Pentru că Învierea nu se povestește. Învierea se trăiește.

🙏 Vă invităm cu drag la Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026 și vă rugăm să distribuiți acest eveniment celor dragi. Poate pentru cineva, această invitație va fi mai mult decât un anunț. Poate va fi o chemare.

Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026 la Biserica Ortodoxă Română din Straubing-Bogen

Slujba Învierii Domnului – Sfintele Paști 2026 la Biserica Ortodoxă Română din Straubing-Bogen

 

📜 PROGRAM

SÂMBĂTĂ, 11 APRILIE 2026

🕤 21:30 – Slujba Învierii Domnului
‼️ În jurul orei 22:00 – împărțirea Luminii Sfinte în fața bisericii

🕯️ Împărțirea Luminii Sfinte
✨ Procesiune pascală pe Theresienplatz
🕛 Canonul Învierii Domnului, urmat de Sfânta Liturghie
🧺 Sfințirea și împărțirea Paștilor, a ouălor roșii și sfințirea coșurilor cu bucate

Va urma procesiunea pascală, cu lumânări aprinse, din fața bisericii până la Coloana Sfintei Treimi și înapoi, însoțită de cântări tradiționale pascale.

Îi îndemnăm pe toți credincioșii să vină din timp la biserică, pentru a-și procura, în bună rânduială, lumânările pascale (avem lumânări pregătite pentru toată lumea), iar cei care doresc să dea pomelnice la Sfântul Altar pentru a fi pomeniți la Sfânta Liturghie să poată face aceasta în timp util, înainte de începerea slujbei.

La sfârșitul Sfintei Liturghii se vor împărți Paștile și oul roșu binecuvântat, iar coșurile cu bucate vor fi, de asemenea, binecuvântate.

Bucuria Sfintelor Paști își găsește adevărata împlinire în rugăciune, în Sfânta Liturghie și în împărtășirea cu Sfintele Taine.

✅ DUMINICĂ, 12 APRILIE 2026

🕒 15:00 – Vecernia Dragostei (A doua Înviere)
Se vor împărți Sfintele Paști

✅ LUNI, 13 APRILIE 2026

🕘 09:00 – Utrenie
🕙 10:00 – Sfânta Liturghie

📍 LOCAȚIE

Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen
Jesuitenkirche, Theresienplatz 46, 94315 Straubing (lângă sediul Poliției)

👤 Preot paroh: Vasile Florin Reuț
📞 Tel.: 0160-3033769 (vă rugăm să lăsați mesaj)
📌 https://maps.app.goo.gl/hyyNYETmpvHRwXzA6

🅿️ PARCARE

✅ Parcarea mare „Am Hagen” – gratuită
📍 Am Hagen, 94315 Straubing
🔗 https://maps.app.goo.gl/Y4yFHYgFgS6mhNuQA

✅ Theresien Center (Rewe etc.)
📍 Geiselhöringer Str. 5, 94315 Straubing
🔗 https://maps.app.goo.gl/i9jCqD5PRjXi2Cqi7

🚫 Vă rugăm să nu parcați în fața bisericii sau a Poliției, deoarece este zonă pietonală și de intervenție.
⚠️ Cei care parchează acolo riscă amendă sau ridicarea mașinii.

🙏 Indiferent de confesiune, toți sunteți bineveniți.

✨ Haideți să trăim împreună noaptea în care întunericul nu mai are ultimul cuvânt.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT! ✝️ Citeste tot articolul

Nu a fost doar un botez. A fost o atingere a ceruluiÎn brațele mele am ținut un copil, dar am simțit o taină

Nu a fost doar un botez. A fost o atingere a cerului. În brațele mele am ținut un copil, dar am simțit o taină

Astăzi, în ziua sfântă a Floriilor, am trăit una dintre acele clipe în care sufletul tace, pentru că simte mai mult decât poate rosti. Am avut binecuvântarea de a-l încreștina, prin Taina Sfântului Botez, pe micuțul Rareș Andrei, fiul tinerilor Maria Luiza Dorica și Andrei Constantin Postolache.

L-am ținut în brațe ca pe un prunc, dar în fața inimii mele am simțit mai mult decât un copil: am simțit începutul unei vieți așezate sub har, sub cruce, sub privirea lui Dumnezeu. Atât de mic, atât de curat, atât de nevinovat… și totuși purtând în el o taină pe care numai cerul o poate înțelege deplin.

Sunt momente în care omul înțelege cât de fragilă este viața și cât de mare este minunea ei. Un copil nu aduce doar bucurie într-o casă. El aduce lumină. Aduce tremur sfânt. Aduce acel adevăr curat care ne amintește că Dumnezeu încă atinge pământul prin nevinovăție, prin începuturi, prin iubire.

Nu a fost doar un botez. A fost o atingere a cerului. În brațele mele am ținut un copil, dar am simțit o taină

Nu a fost doar un botez. A fost o atingere a cerului. În brațele mele am ținut un copil, dar am simțit o taină

Astăzi nu a fost doar o zi de sărbătoare. A fost o zi de har. O zi în care un suflet abia venit în lume a fost adus înaintea lui Dumnezeu și încredințat iubirii Lui. O zi în care am simțit, încă o dată, că nimic nu este mai frumos decât atunci când viața omului începe cu binecuvântare.

Mă rog din inimă ca Bunul Dumnezeu să îl ocrotească pe Rareș Andrei în toți anii vieții sale, să îl crească mare, sănătos, curat, luminat și bun. Să îi păzească pașii când va merge, mintea când va alege, inima când va iubi și sufletul când va trece prin încercări. Să nu îi lipsească niciodată dragostea, credința, pacea și oamenii care să îi fie sprijin adevărat.

Felicitări și binecuvântare părinților, nașilor și tuturor celor care au fost părtași la această sfântă bucurie. Dumnezeu să vă răsplătească emoția, dragostea și rugăciunea cu care ați înconjurat acest copil. Să aveți parte de ani luminoși, de casă binecuvântată și de pace care nu se clatină.

Uneori, Dumnezeu nu vorbește prin cuvinte mari, ci printr-un copil mic.
Printr-o inimă curată.
Printr-o clipă în care cerul coboară tăcut peste oameni.

Fiți fericiți, uniți și binecuvântați!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! ❤️🙏🤗

Ei nu cer nimic. Doar să nu-i uităm! SFÂNTA LITURGHIE şi PARASTAS DE OBŞTE în Duminica Floriilor la Biserica Ortodoxă Straubing-Bogen

🙏 Ei nu cer nimic. Doar să nu-i uităm! SFÂNTA LITURGHIE şi PARASTAS DE OBŞTE în Duminica Floriilor la Biserica Ortodoxă Straubing-Bogen

„Morții noștri nu sunt uitați înaintea lui Dumnezeu. Să nu-i uităm nici noi.”

Un nume rostit în rugăciune nu moare niciodată.
La Florii, ținem în aceeași mână ramura vieții și lumânarea pomenirii.

Poate există un nume pe care nu l-ai mai rostit de mult.
Un chip pe care îl porți în inimă, dar pe care nu l-ai mai chemat în rugăciune.
O lumânare pe care n-ai mai aprins-o.
Duminică, te chemăm să rupi tăcerea.

Duminică, 05.04.2026 – Intrarea Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor (dezlegare la pește)

👉 Ora 09:00 — Utrenia
👉 Ora 10:00 — Sfânta Liturghie
👉 Parastas de Obște — pomenirea tuturor celor adormiți
👉 Agapă frățească — o masă simplă, pregătită cu dragoste din darurile credincioșilor

👉 Vă rugăm să aduceți, fiecare după putere și cu dragoste:
– Ramuri pentru a fi sfinţite.
– Pomelnice cu numele celor adormiți.
– Cele de trebuință pentru Parastas.
– Dar mai presus de toate, aduceți înaintea lui Dumnezeu dorul, rugăciunea și iubirea voastră!

Morții noștri nu sunt uitați înaintea lui Dumnezeu. Să nu-i uităm nici noi.

Morții noștri nu sunt uitați înaintea lui Dumnezeu. Să nu-i uităm nici noi.

Dragă soră și dragă frate întru Domnul,

În Duminica Floriilor, Hristos intră în Ierusalim întâmpinat cu ramuri și cu strigăte de bucurie. Dar El nu merge spre slavă lumească, ci spre Cruce. Merge spre moarte, ca să o zdrobească. Merge să deschidă drumul Învierii pentru toți: pentru cei vii și pentru cei adormiți.

De aceea, în această zi sfântă a ramurilor și a nădejdii, Biserica îi așază înaintea lui Dumnezeu și pe cei plecați dintre noi. Floriile nu sunt doar sărbătoarea Celui ce vine; ele sunt și mângâierea celor care au plecat. Hristos intră în Ierusalim și pentru cei care Îl laudă pe cale, dar și pentru cei tăcuți din morminte. Intră și pentru părinții noștri, și pentru bunicii noștri, și pentru toți cei al căror nume a rămas în inima noastră ca dor, ca rană și ca rugăciune.

Duminică, în biserica noastră, vom ține în aceeași mână ramura verde a Floriilor și lumânarea aprinsă a pomenirii. Una este semnul vieții. Cealaltă este semnul iubirii care nu uită. Și amândouă se întâlnesc în Hristos, Cel ce a biruit moartea.

Sunt oameni pe care nu-i mai putem chema la masă, dar le putem pune numele pe pomelnic.
Nu le mai putem strânge mâna, dar le putem aprinde o lumânare.
Nu le mai putem spune cu glas: „Te iubesc”, dar Dumnezeu poate duce până la ei iubirea noastră, atunci când o așezăm în rugăciune.

Cu nădejdea Învierii și cu dorul care nu se stinge, vă chemăm să ne adunăm în Sfânta Biserică pentru a-i pomeni pe cei adormiți. Pomenirea nu este doar amintire. Pomenirea este iubire. Pomenirea este comuniune. Pomenirea este legătura nevăzută dintre pământ și veșnicie.

Să nu lăsăm tăcerea să acopere numele lor.
Să le rostim cu rugăciune.
Să le aprindem o lumânare.
Să le dăruim ceea ce nimeni nu le mai poate lua: iubirea noastră unită cu rugăciunea Bisericii.

❤️ Distribuiți acest anunț. Poate ajunge la un om care poartă în el un dor nerostit, o lacrimă neștearsă, un nume pe care nu l-a mai pomenit de mult. Poate fi tocmai gestul prin care cineva se întoarce la rugăciune, la Biserică, la Dumnezeu.

Cu nădejde și dragoste frățească, vă așteptăm cu drag la Sfânta Biserică.

✝️ Părintele Vasile Florin Reuț

***

Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Straubing-Bogen

ADRESA BISERICII: Jesuitenkirche, Theresienplatz 46, 94315 Straubing (lângă sediul Poliţiei)
Preot Paroh: Vasile Florin Reuţ

Tel.: 0160-3033769 (lăsaţi mesaj scris)
E-Mail: pr.reut@credinta-ortodoxa.com