40 de Sfinte Liturghii. 40 de zile. 40 de întâlniri cu Hristos.

40 de Sfinte Liturghii. 40 de zile. 40 de întâlniri cu Hristos.

Astăzi, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit cea de-a 40-a Sfântă Liturghie.

Și, ajuns la capătul acestui drum, simt că toate cuvintele se adună într-unul singur:
„Mulțumesc.
Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”

Părintele Vasile Florin Reuţ - 40 de Sfinte Liturghii. 40 de zile. 40 de întâlniri cu Hristos.

Părintele Vasile Florin Reuţ – 40 de Sfinte Liturghii. 40 de zile. 40 de întâlniri cu Hristos.

Au fost 40 de zile de rugăciune și de osteneală, 40 de dimineți în care am venit înaintea Sfântului Altar purtând nu doar Sfântul Potir și pomelnicele, ci o lume întreagă de dureri și nădejdi omenești.

Nume de copii și de părinți.
Nume de oameni bolnavi.
Nume ale celor plecați dintre noi.
Familii încercate. Căsnicii. Singurătăți. Patimi. Neliniști. Lacrimi pe care poate nu le-a văzut nimeni. Dorințe pe care oamenii nu au avut curajul să le spună decât lui Dumnezeu.

Fiecare nume de pe un pomelnic ascunde o viață.

Iar vreme de 40 de zile, aceste vieți au fost purtate în rugăciunea Sfintei Liturghii și așezate înaintea lui Hristos.

Nu știu ce a lucrat Dumnezeu în fiecare suflet. Nu știu câte rugăciuni își vor găsi răspunsul așa cum oamenii nădăjduiesc și câte vor primi un răspuns pe care îl vom înțelege poate mult mai târziu.

Dar știu un lucru:
Nicio rugăciune sinceră nu este străină inimii lui Dumnezeu.

Au existat și oboseală, și nopți scurte, și momente în care trupul ar fi mai fi vrut câteva ore de somn. Dar când intram în biserică și începea Sfânta Liturghie, toate căpătau un alt sens.

Și am văzut, dimineață după dimineață, același lucru minunat despre care scriam ieri: începeam rugăciunea în întunericul nopții și, încet, ferestrele bisericii se umpleau de lumină. Noaptea devenea zi.

Poate că aceasta rămâne pentru mine imaginea cea mai frumoasă a acestor 40 de Sfinte Liturghii.

Pentru că așa lucrează Dumnezeu adeseori și cu viața noastră.

Nu îndepărtează într-o clipă toate nopțile. Nu ne scutește de toate lacrimile. Nu ne răspunde întotdeauna când și cum am vrea noi.

Dar, dacă rămânem lângă El, undeva, aproape neobservat, începe să se facă lumină.

Mulțumesc din inimă tuturor celor care au mers împreună cu noi pe acest drum: celor care au venit la biserică, celor care s-au rugat de departe, celor care au încredințat Bisericii pomelnicele lor și celor care au sprijinit această lucrare prin timp, osteneală, ajutor și jertfă.

Nimic din ceea ce este dăruit cu inimă curată nu este neînsemnat înaintea lui Dumnezeu.

Iar astăzi, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, aș vrea să las un singur gând celui care citește aceste rânduri:

Sunt dureri pe care nu le poți povesti nimănui.
Sunt lacrimi pe care le ascunzi atât de bine, încât ceilalți cred că ești bine.
Sunt întrebări pe care le porți de ani întregi și pentru care încă nu ai găsit răspuns.

Nu le purta singur.
Așază-le astăzi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și cere mijlocirea Maicii Domnului.

Ea cunoaște durerea unei mame. Cunoaște despărțirea. Cunoaște sabia care poate trece prin sufletul unui om.

Și poate că minunea de care ai nevoie nu este ca toate problemele tale să dispară mâine.

Poate prima minune este să primești puterea de a nu te mai prăbuși sub ele.

Astăzi s-au împlinit cele 40 de Sfinte Liturghii.

Dar rugăciunea nu se termină aici.

Mâine vom veni din nou înaintea Sfântului Altar și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom săvârși cea de-a 41-a Sfântă Liturghie consecutivă.

Pentru că Dumnezeu nu este doar Dumnezeul unui drum care s-a încheiat.

Este Dumnezeul zilei care începe.

Să ne fie tuturor spre folos sufletesc, spre întărire și spre mântuire.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuţ

Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen

39 de nopți. 39 de Sfinte Liturghii. Și, de fiecare dată, am văzut cum întunericul se făcea lumină…

39 de nopți. 39 de Sfinte Liturghii. Și, de fiecare dată, am văzut cum întunericul se făcea lumină…

În dimineața aceasta am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, la cea de-a 39-a Sfântă Liturghie din cele 40 pe care ne-am rânduit să le săvârșim.

Este și ultima Liturghie săvârșită la această oră, în liniștea adâncă a dimineții.

39 de nopți. 39 de Sfinte Liturghii. Și, de fiecare dată, am văzut cum întunericul se făcea lumină…

39 de nopți. 39 de Sfinte Liturghii. Și, de fiecare dată, am văzut cum întunericul se făcea lumină…

A mai rămas una singură: cea de-a 40-a Sfântă Liturghie, pe care, dacă Dumnezeu ne va ajuta, o vom săvârși sâmbătă, 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Și anul acesta Dumnezeu a rânduit lucrurile atât de frumos, încât duminică vom sluji din nou Sfânta Liturghie. Astfel, dacă Domnul ne va întări până la capăt, vor fi 41 de Sfinte Liturghii săvârșite în 41 de zile consecutive.

Privesc în urmă și parcă nu-mi vine să cred cât de repede au trecut toate.

Au fost 39 de dimineți în care ne-am trezit când lumea încă dormea.
39 de întâlniri cu Hristos.
39 de drumuri spre Sfântul Altar cu pomelnice, cu nume, cu dureri, cu lacrimi, cu nădejdi și, uneori, cu multă oboseală.

Dar de fiecare dată Dumnezeu ne-a dat puterea zilei care începea.

Și s-a întâmplat ceva care m-a bucurat nespus: nu a fost nicio singură Liturghie la care să nu intre cineva în biserică.

Au venit credincioșii noștri. Dar au intrat și oameni ai străzii, trecători, oameni întorși noaptea de la petreceri, poate obosiți, poate rătăciți pentru câteva clipe prin viață, dar care au rămas, au ascultat și unii chiar au cântat împreună cu strana.

Până și Poliția din Straubing a ajuns într-o dimineață la noi, în timpul unui control de rutină.

Și m-am gândit atunci cât de tainice sunt căile prin care omul ajunge, fie și pentru câteva clipe, în fața unui Altar…

Dar poate cea mai frumoasă imagine a acestor zile mi-a dăruit-o un credincios care a venit la slujbă și mi-a spus cât de impresionant este să vezi, în timpul Sfintei Liturghii, cum noaptea se transformă încet în zi.

Am rămas cu aceste cuvinte.

Pentru că poate tocmai aceasta este și lucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Venim înaintea Lui cu nopțile noastre: cu frici, păcate, dezamăgiri, oameni care ne-au rănit, rugăciuni la care încă nu am primit răspuns, poveri despre care nu știe nimeni.

Și, fără zgomot, Dumnezeu începe să facă lumină.

Nu întotdeauna schimbă lumea din jurul nostru.
Uneori ne schimbă pe noi, ca să putem merge mai departe prin ea.

Iar după aceste 39 de zile am înțeles încă o dată ceva: să nu obosim făcând binele doar pentru că oamenii ne pot dezamăgi.

Să fim buni, dar nu orbi.
Să iubim, dar să învățăm și să discernem.
Să fim mai înțelepți, fără să devenim mai reci.

Unii oameni vor rămâne. Alții vor pleca atunci când nu vor mai avea nevoie de noi. Unii vor uita într-o zi binele pe care l-am făcut pentru ei. Și poate că tocmai cei pentru care am făcut mult ne vor răni cândva cel mai tare.

Dar aceasta nu trebuie să ne schimbe inima.

Pentru că binele adevărat nu-l facem pentru recunoștința oamenilor. Îl facem înaintea lui Dumnezeu.

Oamenii pot uita.
Dumnezeu nu uită.

Și înainte de a arăta cu degetul spre cineva, trebuie să avem curajul să ne privim și pe noi.

Poate și noi am dezamăgit.
Poate și noi am primit iubire și n-am știut să mulțumim.
Poate cineva a plâns cândva din cauza noastră, fără ca noi măcar să știm.

De aceea, la capătul acestor nopți nu vreau să judec pe nimeni.

Vreau doar să spun:
Doamne, iartă-ne pe toți.

Pe cei care ne-au iubit și pe cei care ne-au rănit.
Pe cei care au rămas și pe cei care au plecat.
Pe cei care ne-au fost aproape cu adevărat și pe cei care s-au apropiat doar cât au avut nevoie.

Și, mai presus de toate, iartă-ne pe noi pentru toate dățile în care n-am știut să fim oamenii pe care Tu ne-ai chemat să fim.

Mâine se va lumina din nou.

Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase adevăruri pe care mi le-au lăsat aceste 39 de Liturghii:

Oricât de lungă ar fi noaptea omului, dacă rămâne cu Dumnezeu, undeva începe deja să se facă ziuă.

Mai avem un singur pas până la cea de-a 40-a Sfântă Liturghie.

Mulțumesc din inimă tuturor celor care ați mers împreună cu noi pe acest drum, celor care ați venit la biserică și celor care v-ați încredințat rugăciunii Bisericii.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate câte ne dai nouă!

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț

Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen

VINERI, 14 AUGUST, VĂ INVITĂM LA PROHODUL MAICII DOMNULUI!

🌹 VINERI, 14 AUGUST, VĂ INVITĂM LA PROHODUL MAICII DOMNULUI!

Astăzi, împreună cu o parte din credincioasele comunității noastre, am împodobit cu flori Sfântul Epitaf al Maicii Domnului, pregătindu-ne pentru una dintre cele mai frumoase și mai emoționante slujbe ale Postului Adormirii Maicii Domnului.

Credincioase ale Comunităţii noastre

Credincioase ale Comunităţii noastre

Vineri, 14 august, de la ora 18:00, vă așteptăm cu drag la biserică pentru a săvârși împreună Prohodul Maicii Domnului.

Să ne rugăm împreună, să cântăm Prohodul și să așezăm înaintea Maicii Domnului toate durerile, grijile, mulțumirile și nădejdile noastre.

🌿 Vino și tu.
Poate ai o rugăciune pe care n-ai putut să o spui nimănui.
Poate porți în suflet un om drag, o durere, o teamă sau o mulțumire.
Adu-le înaintea Maicii Domnului.

Părintele Vasile Florin Reuţ

Părintele Vasile Florin Reuţ

📜 PROGRAMUL URMĂTOARELOR ZILE

Vineri, 14 august:
– ora 05:00 – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie
– ora 18:00 – Prohodul Maicii Domnului

Sâmbătă, 15 august:
– ora 10:00 – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, urmată de Parastasul de obște pentru cei adormiți

Duminică, 16 august:
– ora 10:00 – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie

Biserica Ortodoxă Straubing-Bogen

Să fim împreună în rugăciune, cu pace, nădejde și inimă smerită înaintea lui Dumnezeu.

Sub acoperământul Maicii Domnului, să aducem înaintea lui Hristos pe cei dragi ai noștri, pe cei bolnavi, pe cei întristați, pe cei plecați dintre noi și toate cele pe care le purtăm în inimă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! 🙏🌹

🙏 Vă rog, distribuiți! Poate prin dumneavoastră această chemare va ajunge la un suflet care are nevoie să fie în rugăciune lângă Maica Domnului.

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuţ

Nu știu prin ce treci astăzi… dar dă-mi voie să mă rog pentru tine

Nu știu cum ești astăzi. Nu știu ce porți în suflet și nici ce luptă duci în tăcere… Dar înainte să mergi mai departe, dă-mi voie să mă rog pentru tine. 🙏

Poate ai bucurie.
Poate ai o durere pe care n-ai spus-o nimănui.
Poate aștepți o veste, o vindecare, o împăcare, o lumină.
Sau poate ai ajuns într-un loc al vieții în care nici nu mai știi ce să-I ceri lui Dumnezeu.

Astăzi, după săvârșirea Sfintei Liturghii din șirul celor patruzeci de Sfinte Liturghii, am dorit să rostesc această rugăciune pentru tine, pentru mine, pentru familiile noastre, pentru cei bolnavi, pentru cei încercați, pentru cei care ne fac bine și pentru cei care ne fac rău, pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Dumnezeu știe numele tău. Știe locul în care te doare. Știe și rugăciunea pe care poate n-ai mai avut puterea să o rostești.

De aceea, ascultă această rugăciune până la capăt și roagă-te împreună cu mine.

Iar dacă în timp ce o asculți îți vine în minte un om care trece printr-o încercare, trimite-i această rugăciune.

Poate pentru tine este doar o distribuire.
Dar pentru cineva poate fi cuvântul de care avea nevoie astăzi ca să nu-și piardă nădejdea.

Să ducem rugăciunea acolo unde noi nu putem ajunge.
Din suflet pentru suflet.

Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Maica Domnului să vă ocrotească! 🙏

Ce faci când nu mai poți ajuta omul pe care-l iubești? | Pr. Vasile Florin Reuț

Ce faci când nu mai poți ajuta omul pe care-l iubești? | Cuvânt la Duminica a 10-a după Rusalii | Pr. Vasile Florin Reuț

Sunt oameni pe care îi iubim din tot sufletul și pentru care vine o zi când nu mai știm ce să facem. Nu le putem lua boala, nu le putem vindeca noi rănile, nu putem alege pentru ei și nu putem trăi în locul lor.

Și tocmai acolo unde puterile noastre se termină, Hristos rostește unul dintre cele mai mângâietoare cuvinte ale Evangheliei:

„Aduceți-l aici la Mine.”

Poate porți și tu în suflet un copil, un soț, un părinte sau un om drag pentru care ai ajuns să spui:

„Doamne, eu nu mai pot…”

Ascultă acest cuvânt până la capăt. Poate nu îți va lua muntele din față, dar îți va aminti în mâinile Cui îl poți așeza.

Dacă știi pe cineva care poartă în tăcere o astfel de durere, trimite-i această predică. Poate tocmai astăzi are nevoie să audă că, atunci când mâinile noastre nu mai ajung, mâinile lui Dumnezeu încă ajung.

 

Cât de scump te-a costat un om ieftin?

Cât de scump te-a costat un om ieftin?

Nu te întreb cât ai plătit în bani. Te întreb cât ai plătit cu liniștea ta.

Există oameni care nu ne iau nimic din buzunar, dar ne lasă mai săraci decât ne-au găsit. Ne costă liniște, somn, încredere și uneori chiar bucuria de a mai iubi. Dar caracterul mic al altuia nu are voie să ne micșoreze inima. Întrebarea nu este doar cât ne-a costat, ci cât îl vom mai lăsa să ne coste…

Sunt lucrări care nu fac zgomot, dar schimbă lumea. Sfânta Liturghie este una dintre ele.

Sunt lucrări care nu fac zgomot, dar schimbă lumea.
Sfânta Liturghie este una dintre ele.

Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la cea de-a 25-a Sfântă Liturghie din seria celor 40 de Sfinte Liturghii consecutive.

Douăzeci și cinci de dimineți în care au fost purtate înaintea Sfântului Altar numele celor vii și ale celor adormiți, durerile, suferințele și nădejdile celor care s-au încredințat milei lui Dumnezeu.

Această rânduială nu se săvârșește pentru imagine sau pentru aprecierea oamenilor, ci spre slava lui Dumnezeu și spre folosul și mântuirea sufletelor. Adevărata ei măsură o cunoaște Dumnezeu, Care vede jertfa ascunsă și rugăciunea inimii.

Sunt lucrări care nu fac zgomot, dar schimbă lumea. Sfânta Liturghie este una dintre ele.

Sunt lucrări care nu fac zgomot, dar schimbă lumea. Sfânta Liturghie este una dintre ele.

Mai sunt pași de făcut, dimineți de rugăciune și de tăcere.

Să ne ajute Domnul să ducem până la capăt această binecuvântată nevoință, cu inimă curată și cu credința că nicio Sfântă Liturghie nu rămâne fără rod.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Părintele Vasile Florin Reuţ

Postul Adormirii Maicii Domnului – Fastenzeit zur Entschlafung der Gottesmutter

Postul Adormirii Maicii Domnului

Astăzi, 31 iulie, intrăm în Postul Adormirii Maicii Domnului – o perioadă binecuvântată de rugăciune, pocăință și apropiere de Dumnezeu, în care ne pregătim sufletește pentru marele praznic al Adormirii Maicii Domnului.

Vă invităm să ne unim în rugăciune, mulțumind lui Dumnezeu pentru darurile primite și cerând ajutorul, ocrotirea și mijlocirea Maicii Domnului pentru noi, pentru familiile noastre și pentru întreaga lume.

Totodată, seria celor 40 de Sfinte Liturghii consecutive, începută la 7 iulie, se apropie de împlinire. În aceste zile de post vom continua să aducem înaintea Sfântului Altar pomelnicele credincioșilor, rugându-ne pentru cei vii și pentru cei adormiți, pentru cei bolnavi, pentru cei aflați în încercări și pentru toți cei care au nevoie de mila și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Programul complet al sfintelor slujbe poate fi consultat în imaginile alăturate.

Vă așteptăm cu drag să ne rugăm împreună și să trăim bucuria comuniunii în Hristos!

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului

**********

Fastenzeit zur Entschlafung der Gottesmutter

Heute, am 31. Juli, beginnt die Fastenzeit zur Entschlafung der Gottesmutter – eine gesegnete Zeit des Gebets, der Umkehr und der geistlichen Vorbereitung auf das Fest der Entschlafung der Gottesmutter.

Wir laden Sie herzlich ein, gemeinsam mit uns zu beten, Gott für seine Gaben zu danken und die Fürsprache der Allheiligen Gottesmutter für unsere Familien, unsere Kranken, unsere Verstorbenen und für alle Menschen zu erbitten, die Gottes Hilfe und Segen brauchen.

Zugleich nähert sich die Reihe der 40 aufeinanderfolgenden Göttlichen Liturgien, die am 7. Juli begonnen hat, ihrem Abschluss. Auch in diesen Tagen des Fastens werden wir die Namen der Gläubigen am Heiligen Altar gedenken und besonders für die Lebenden und die Entschlafenen, für Familien, Kranke, Menschen in Not und für alle beten, die der Barmherzigkeit Gottes bedürfen.

Das vollständige Gottesdienstprogramm finden Sie auf den beigefügten Plakaten.

Wir freuen uns, diese gesegnete Zeit gemeinsam mit Ihnen im Gebet zu verbringen und die Gemeinschaft in Christus zu erleben.

Fastenzeit zur Entschlafung der Gottesmutter

Fastenzeit zur Entschlafung der Gottesmutter

Nu mai alerga după oamenii care se îndepărtează.

Nu mai alerga după oamenii care se îndepărtează.

Nu poți construi singur o legătură care trebuia purtată în doi. O barcă în care doar unul vâslește nu înaintează. Se învârte în cerc.

Poți să ierți fără să te întorci.
Poți să iubești fără să te mai abandonezi.
Poți să accepți că o ușă s-a închis fără să-ți pierzi credința în toate celelalte.

Întoarce-te către tine.

Când încetezi să te abandonezi, plecarea altora nu mai poate lua cu ea întreaga ta lumină.

Cine a cumpărat acest buchet… și de ce a ajuns aici?

Cine a cumpărat acest buchet… și de ce a ajuns aici? 🌹💔

Un buchet de trandafiri roșii, încă proaspeți, cu petalele umede de la ploaie. Lângă el, un coș de gunoi pe care scrie: „Bitte sauber halten” — „Vă rugăm să păstrați curățenia”.

Și totuși, acolo, cineva a lăsat în urmă ceva ce fusese ales, cumpărat și, poate, purtat cu emoție.

M-am oprit câteva clipe și m-am întrebat: cine l-a cumpărat? cui îi era destinat? A fost refuzat? A ajuns prea târziu? Sau a fost ultimul gest al unei iubiri care se sfârșise deja?

Oare ce poveste se ascunde în spatele acestui buchet?
Nu cunosc răspunsul.

Cine a cumpărat acest buchet… și de ce a ajuns aici?

Cine a cumpărat acest buchet… și de ce a ajuns aici?

Vedem doar buchetul rămas în urmă. Nu vedem mâinile care l-au ținut, ochii care au așteptat și nici cuvintele care, poate, n-au mai fost rostite.

Și mă întreb dacă nu cumva la fel se întâmplă și cu oamenii.

Trecem zilnic pe lângă oameni — vecini, colegi, uneori chiar oameni din propria noastră casă — fără să știm ce duc în suflet.

Vedem chipul, dar nu și lupta.
Auzim tăcerea, dar nu și durerea din spatele ei.
Poate că unii nu așteaptă un răspuns mare.
Poate așteaptă doar să fie observați.

Tu ce crezi că s-a întâmplat?

Vasile Florin Reuţ