Partea pe care moartea nu ți-o poate lua | Predică la Adormirea Maicii Domnului – Părintele Vasile Florin Reuț

Partea pe care moartea nu ți-o poate lua | Predică la Adormirea Maicii Domnului – Părintele Vasile Florin Reuț

Într-o zi, casa va rămâne. Lucrurile vor rămâne. Fotografiile, hainele, telefonul, toate vor rămâne în urmă. Și noi vom pleca.

Dar ce rămâne dintr-un om atunci când toate celelalte îi sunt luate?

Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului ne dă un răspuns cutremurător: „Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.”

 

Maica Domnului a trecut prin Betleem și prin Golgota, prin bucurie și prin sabie, prin lumină și prin durere — dar nu L-a pierdut niciodată pe Dumnezeu. Iar icoana Adormirii ne descoperă una dintre cele mai mângâietoare imagini ale credinței: cea care L-a ținut cândva pe Hristos în brațe este acum ținută de El.

Această predică este despre moarte, dar mai ales despre Viață. Despre lucrurile pe care le pierdem și despre singura Comoară pe care moartea nu ne-o poate lua. Despre oamenii pe care îi plângem, despre iertările pe care le amânăm, despre durerile pe care nu le putem explica și despre nădejdea că, atunci când totul se va sfârși aici, omul lui Hristos nu cade în neant, ci în brațele Lui.

„Întru Adormire lumea nu ai părăsit… mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții.”

Poate că întrebarea acestei sărbători nu este doar:
„Cum a adormit Maica Domnului?”

Ci una mult mai personală:

„Dacă mâine aș lăsa totul în urmă, ce parte din viața mea nu mi-ar putea lua moartea?”

Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Maica Domnului să vă ocrotească! 🙏

Părintele VasileFlorinReut

Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen

Nu știu prin ce treci astăzi… dar dă-mi voie să mă rog pentru tine

Nu știu cum ești astăzi. Nu știu ce porți în suflet și nici ce luptă duci în tăcere… Dar înainte să mergi mai departe, dă-mi voie să mă rog pentru tine. 🙏

Poate ai bucurie.
Poate ai o durere pe care n-ai spus-o nimănui.
Poate aștepți o veste, o vindecare, o împăcare, o lumină.
Sau poate ai ajuns într-un loc al vieții în care nici nu mai știi ce să-I ceri lui Dumnezeu.

Astăzi, după săvârșirea Sfintei Liturghii din șirul celor patruzeci de Sfinte Liturghii, am dorit să rostesc această rugăciune pentru tine, pentru mine, pentru familiile noastre, pentru cei bolnavi, pentru cei încercați, pentru cei care ne fac bine și pentru cei care ne fac rău, pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Dumnezeu știe numele tău. Știe locul în care te doare. Știe și rugăciunea pe care poate n-ai mai avut puterea să o rostești.

De aceea, ascultă această rugăciune până la capăt și roagă-te împreună cu mine.

Iar dacă în timp ce o asculți îți vine în minte un om care trece printr-o încercare, trimite-i această rugăciune.

Poate pentru tine este doar o distribuire.
Dar pentru cineva poate fi cuvântul de care avea nevoie astăzi ca să nu-și piardă nădejdea.

Să ducem rugăciunea acolo unde noi nu putem ajunge.
Din suflet pentru suflet.

Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Maica Domnului să vă ocrotească! 🙏

Ce faci când nu mai poți ajuta omul pe care-l iubești? | Pr. Vasile Florin Reuț

Ce faci când nu mai poți ajuta omul pe care-l iubești? | Cuvânt la Duminica a 10-a după Rusalii | Pr. Vasile Florin Reuț

Sunt oameni pe care îi iubim din tot sufletul și pentru care vine o zi când nu mai știm ce să facem. Nu le putem lua boala, nu le putem vindeca noi rănile, nu putem alege pentru ei și nu putem trăi în locul lor.

Și tocmai acolo unde puterile noastre se termină, Hristos rostește unul dintre cele mai mângâietoare cuvinte ale Evangheliei:

„Aduceți-l aici la Mine.”

Poate porți și tu în suflet un copil, un soț, un părinte sau un om drag pentru care ai ajuns să spui:

„Doamne, eu nu mai pot…”

Ascultă acest cuvânt până la capăt. Poate nu îți va lua muntele din față, dar îți va aminti în mâinile Cui îl poți așeza.

Dacă știi pe cineva care poartă în tăcere o astfel de durere, trimite-i această predică. Poate tocmai astăzi are nevoie să audă că, atunci când mâinile noastre nu mai ajung, mâinile lui Dumnezeu încă ajung.

 

Cât de scump te-a costat un om ieftin?

Cât de scump te-a costat un om ieftin?

Nu te întreb cât ai plătit în bani. Te întreb cât ai plătit cu liniștea ta.

Există oameni care nu ne iau nimic din buzunar, dar ne lasă mai săraci decât ne-au găsit. Ne costă liniște, somn, încredere și uneori chiar bucuria de a mai iubi. Dar caracterul mic al altuia nu are voie să ne micșoreze inima. Întrebarea nu este doar cât ne-a costat, ci cât îl vom mai lăsa să ne coste…

Nu mai alerga după oamenii care se îndepărtează.

Nu mai alerga după oamenii care se îndepărtează.

Nu poți construi singur o legătură care trebuia purtată în doi. O barcă în care doar unul vâslește nu înaintează. Se învârte în cerc.

Poți să ierți fără să te întorci.
Poți să iubești fără să te mai abandonezi.
Poți să accepți că o ușă s-a închis fără să-ți pierzi credința în toate celelalte.

Întoarce-te către tine.

Când încetezi să te abandonezi, plecarea altora nu mai poate lua cu ea întreaga ta lumină.

Hristos te întreabă astăzi un singur lucru: „Crezi că pot să fac Eu aceasta?”

Hristos te întreabă astăzi un singur lucru: „Crezi că pot să fac Eu aceasta?”

Poate nimeni nu știe prin ce treci. Poate ai zâmbit toată ziua, iar înăuntrul tău ai plâns. Poate te-ai rugat de multe ori și ai avut impresia că Dumnezeu tace.

Astăzi, Hristos nu îți cere explicații și nu îți reproșează căderile. Îți pune o singură întrebare:

„Crezi că pot să fac Eu aceasta?”

Această predică este pentru cei care caută lumină în întuneric, pentru cei care și-au pierdut glasul rugăciunii și pentru cei care au nevoie să-și amintească faptul că Dumnezeu nu încetează niciodată să caute omul.

Dacă ai deschis acest videoclip din întâmplare, poate că nu este o întâmplare.

Ascultă până la sfârșit.

 

Nu toată slujirea se vede – Înainte să te superi că preotul nu ți-a răspuns la telefon, oprește-te o clipă și gândește-te…

NU TOATĂ SLUJIREA SE VEDE
Înainte să te superi că preotul nu ți-a răspuns la telefon, oprește-te o clipă și gândește-te

Poate în acel moment era la Sfântul Altar, cu Sfintele Daruri înainte.
Poate asculta spovedania unui om zdrobit.
Poate era lângă un bolnav.
Poate însoțea o familie la cimitir.
Poate vorbea cu cineva aflat la marginea puterilor.
Poate se ruga chiar pentru tine.

Din afară se vede doar un apel nerăspuns.
Dar în spatele acelui apel poate fi o întreagă slujire pe care nu o vede nimeni.

Există uneori impresia că preotul trebuie să fie oricând disponibil la telefon. Că, dacă nu răspunde imediat, înseamnă că nu îi pasă, că nu face nimic sau că ignoră oamenii.

Dar viața Bisericii nu se desfășoară după logica unui telefon mobil.

Părintele Vasile Florin Reuţ

Părintele Vasile Florin Reuţ

De multe ori, telefonul preotului este pus pe silențios. Și este firesc să fie așa. Nu din nepăsare, ci din respect: față de Sfânta Liturghie, față de Taina Spovedaniei, față de omul care își deschide sufletul, față de bolnavul care așteaptă o rugăciune, față de familia care trece printr-o durere.

Un apel poate aștepta câteva ore.
Sfânta Liturghie nu se întrerupe.
Spovedania nu se taie în două.
Un om aflat în durere nu este lăsat singur pentru că a vibrat telefonul.

Este important să înțelegem și altceva: programul anunțat al bisericii arată când este deschisă biserica, când se săvârșesc slujbele și când credincioșii pot veni la rugăciune. Nu este un program de call-center.

Tocmai în acel timp, preotul poate fi la Sfântul Altar, la spovedanie, cu pomelnicele în mână, cu oamenii veniți la biserică sau în mijlocul unei slujiri care nu poate fi întreruptă.

Biserica nu este un call-center.
Preotul nu este un funcționar de serviciu permanent.
Iar rugăciunea nu se organizează sub presiunea apelurilor repetate, a grabei sau a nemulțumirii de moment.

În aceste zile, în comunitatea noastră se săvârșesc cele 40 de Sfinte Liturghii. Sunt dimineți începute la Sfântul Altar, cu osteneală, cu responsabilitate și cu nădejde în mila lui Dumnezeu — o lucrare de rugăciune și de pomenire pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Cine dorește să vină la rugăciune este binevenit.
Cine dorește să trimită pomelnic poate scrie.
Cine are o durere, o nevoie sau o urgență pastorală va fi ascultat, după putere și după rânduială.

De aceea, vă rog cu dragoste: când mă contactați, scrieți pe scurt cine sunteți și despre ce este vorba. Voi răspunde de îndată ce îmi permite programul — pentru că fiecare om contează și fiecare durere merită ascultată, dar în Biserică nu toate se rezolvă prin grabă, ci prin răbdare, respect și rânduială.

Cu dragoste, dar și cu rânduială.
Cu deschidere, dar și cu limite firești.
Cu binecuvântare, nu cu presiune.

Vă îmbrățișez cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuţ

Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen
📍 Jesuitenkirche, Theresienplatz 46, 94315 Straubing
(lângă sediul Poliției)
 
📞 Tel.: +49 160 3033769
(vă rugăm să lăsați mesaj)
 

De ce am părăsit astăzi Biserica Ortodoxă din Straubing?

De ce am părăsit astăzi Biserica Ortodoxă din Straubing?

Atenție: urmează un mesaj cu impact emoțional. Priviți până la final. 😳

Un singur cuvânt îți poate vindeca viața. Sau ți-o poate rupe în două.

Un singur cuvânt îți poate vindeca viața.
Sau ți-o poate rupe în două.

Poate tu ai uitat ce ai spus.
Dar celălalt poate încă poartă acel cuvânt în inimă.

Un „nu ești bun de nimic”, spus cândva la nervi.
Un „sunt mândru de tine”, care n-a venit niciodată.
Un „iartă-mă”, amânat prea mult.
Un „nu renunța”, spus exact când cineva era aproape să cadă.

Ce ființe fragile suntem… Uneori nu ne doboară furtunile mari, ci o propoziție spusă de omul de la care așteptam iubire.

Poate de aceea am fost dintotdeauna fascinat de cuvinte: ele par atât de fragile și, totuși, pot purta în ele o forță uriașă. Sunt rostite într-o clipă, dar pot rămâne în suflet ani întregi. Se nasc pe buze, dar ajung în inimă. Par trecătoare, dar uneori schimbă direcția unei vieți.

Vasile Florin Reuţ

Vasile Florin Reuţ

Cu timpul, am înțeles că vorbele nu sunt simple înșiruiri de sunete sau litere. Cuvintele au greutate. Au memorie. Au urme. Unele ne-au ridicat atunci când eram aproape prăbușiți. Altele ne-au durut mai mult decât o rană văzută. Unele ne-au dat curaj să mergem mai departe. Altele Citeste tot articolul

NU EȘTI FERICIT?! — Predică la Duminica a III-a după Rusalii – Părintele Vasile Florin Reuț

NU EȘTI FERICIT?! — Predică la Duminica a III-a după Rusalii

Ești sănătos. Ai un acoperiș, o masă, un serviciu. Ai oameni lângă tine. Și totuși… nu ești fericit. De ce?

Evanghelia de astăzi ne dă un răspuns care doare și vindecă deopotrivă: nefericirea noastră nu vine din ce ne lipsește, ci din felul în care privim ceea ce avem. Nu ne doare cât de puțin avem — ne doare cât de puțin mulțumim.

De aceea, când vrea să ne vindece, Mântuitorul nu începe cu pâinea, nici cu banii. Începe cu ochiul. „Luminătorul trupului este ochiul.” Iar dacă privirea dinăuntru ți s-a întunecat, degeaba e soare afară — tu trăiești în noapte Citeste tot articolul