39 de nopți. 39 de Sfinte Liturghii. Și, de fiecare dată, am văzut cum întunericul se făcea lumină…

În dimineața aceasta am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, la cea de-a 39-a Sfântă Liturghie din cele 40 pe care ne-am rânduit să le săvârșim.

Este și ultima Liturghie săvârșită la această oră, în liniștea adâncă a dimineții.

A mai rămas una singură: cea de-a 40-a Sfântă Liturghie, pe care, dacă Dumnezeu ne va ajuta, o vom săvârși sâmbătă, 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Și anul acesta Dumnezeu a rânduit lucrurile atât de frumos, încât duminică vom sluji din nou Sfânta Liturghie. Astfel, dacă Domnul ne va întări până la capăt, vor fi 41 de Sfinte Liturghii săvârșite în 41 de zile consecutive.

Privesc în urmă și parcă nu-mi vine să cred cât de repede au trecut toate.

Au fost 39 de dimineți în care ne-am trezit când lumea încă dormea.
39 de întâlniri cu Hristos.
39 de drumuri spre Sfântul Altar cu pomelnice, cu nume, cu dureri, cu lacrimi, cu nădejdi și, uneori, cu multă oboseală.

Dar de fiecare dată Dumnezeu ne-a dat puterea zilei care începea.

Și s-a întâmplat ceva care m-a bucurat nespus: nu a fost nicio singură Liturghie la care să nu intre cineva în biserică.

Au venit credincioșii noștri. Dar au intrat și oameni ai străzii, trecători, oameni întorși noaptea de la petreceri, poate obosiți, poate rătăciți pentru câteva clipe prin viață, dar care au rămas, au ascultat și unii chiar au cântat împreună cu strana.

Până și Poliția din Straubing a ajuns într-o dimineață la noi, în timpul unui control de rutină.

Și m-am gândit atunci cât de tainice sunt căile prin care omul ajunge, fie și pentru câteva clipe, în fața unui Altar…

Dar poate cea mai frumoasă imagine a acestor zile mi-a dăruit-o un credincios care a venit la slujbă și mi-a spus cât de impresionant este să vezi, în timpul Sfintei Liturghii, cum noaptea se transformă încet în zi.

Am rămas cu aceste cuvinte.

Pentru că poate tocmai aceasta este și lucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Venim înaintea Lui cu nopțile noastre: cu frici, păcate, dezamăgiri, oameni care ne-au rănit, rugăciuni la care încă nu am primit răspuns, poveri despre care nu știe nimeni.

Și, fără zgomot, Dumnezeu începe să facă lumină.

Nu întotdeauna schimbă lumea din jurul nostru.
Uneori ne schimbă pe noi, ca să putem merge mai departe prin ea.

Iar după aceste 39 de zile am înțeles încă o dată ceva: să nu obosim făcând binele doar pentru că oamenii ne pot dezamăgi.

Să fim buni, dar nu orbi.
Să iubim, dar să învățăm și să discernem.
Să fim mai înțelepți, fără să devenim mai reci.

Unii oameni vor rămâne. Alții vor pleca atunci când nu vor mai avea nevoie de noi. Unii vor uita într-o zi binele pe care l-am făcut pentru ei. Și poate că tocmai cei pentru care am făcut mult ne vor răni cândva cel mai tare.

Dar aceasta nu trebuie să ne schimbe inima.

Pentru că binele adevărat nu-l facem pentru recunoștința oamenilor. Îl facem înaintea lui Dumnezeu.

Oamenii pot uita.
Dumnezeu nu uită.

Și înainte de a arăta cu degetul spre cineva, trebuie să avem curajul să ne privim și pe noi.

Poate și noi am dezamăgit.
Poate și noi am primit iubire și n-am știut să mulțumim.
Poate cineva a plâns cândva din cauza noastră, fără ca noi măcar să știm.

De aceea, la capătul acestor nopți nu vreau să judec pe nimeni.

Vreau doar să spun:
Doamne, iartă-ne pe toți.

Pe cei care ne-au iubit și pe cei care ne-au rănit.
Pe cei care au rămas și pe cei care au plecat.
Pe cei care ne-au fost aproape cu adevărat și pe cei care s-au apropiat doar cât au avut nevoie.

Și, mai presus de toate, iartă-ne pe noi pentru toate dățile în care n-am știut să fim oamenii pe care Tu ne-ai chemat să fim.

Mâine se va lumina din nou.

Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase adevăruri pe care mi le-au lăsat aceste 39 de Liturghii:

Oricât de lungă ar fi noaptea omului, dacă rămâne cu Dumnezeu, undeva începe deja să se facă ziuă.

Mai avem un singur pas până la cea de-a 40-a Sfântă Liturghie.

Mulțumesc din inimă tuturor celor care ați mers împreună cu noi pe acest drum, celor care ați venit la biserică și celor care v-ați încredințat rugăciunii Bisericii.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate câte ne dai nouă!

Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț

Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen