40 de Sfinte Liturghii. 40 de zile. 40 de întâlniri cu Hristos.
Astăzi, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit cea de-a 40-a Sfântă Liturghie.
Și, ajuns la capătul acestui drum, simt că toate cuvintele se adună într-unul singur:
„Mulțumesc.
Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”
Au fost 40 de zile de rugăciune și de osteneală, 40 de dimineți în care am venit înaintea Sfântului Altar purtând nu doar Sfântul Potir și pomelnicele, ci o lume întreagă de dureri și nădejdi omenești.
Nume de copii și de părinți.
Nume de oameni bolnavi.
Nume ale celor plecați dintre noi.
Familii încercate. Căsnicii. Singurătăți. Patimi. Neliniști. Lacrimi pe care poate nu le-a văzut nimeni. Dorințe pe care oamenii nu au avut curajul să le spună decât lui Dumnezeu.
Fiecare nume de pe un pomelnic ascunde o viață.
Iar vreme de 40 de zile, aceste vieți au fost purtate în rugăciunea Sfintei Liturghii și așezate înaintea lui Hristos.
Nu știu ce a lucrat Dumnezeu în fiecare suflet. Nu știu câte rugăciuni își vor găsi răspunsul așa cum oamenii nădăjduiesc și câte vor primi un răspuns pe care îl vom înțelege poate mult mai târziu.
Dar știu un lucru:
Nicio rugăciune sinceră nu este străină inimii lui Dumnezeu.
Au existat și oboseală, și nopți scurte, și momente în care trupul ar fi mai fi vrut câteva ore de somn. Dar când intram în biserică și începea Sfânta Liturghie, toate căpătau un alt sens.
Și am văzut, dimineață după dimineață, același lucru minunat despre care scriam ieri: începeam rugăciunea în întunericul nopții și, încet, ferestrele bisericii se umpleau de lumină. Noaptea devenea zi.
Poate că aceasta rămâne pentru mine imaginea cea mai frumoasă a acestor 40 de Sfinte Liturghii.
Pentru că așa lucrează Dumnezeu adeseori și cu viața noastră.
Nu îndepărtează într-o clipă toate nopțile. Nu ne scutește de toate lacrimile. Nu ne răspunde întotdeauna când și cum am vrea noi.
Dar, dacă rămânem lângă El, undeva, aproape neobservat, începe să se facă lumină.
Mulțumesc din inimă tuturor celor care au mers împreună cu noi pe acest drum: celor care au venit la biserică, celor care s-au rugat de departe, celor care au încredințat Bisericii pomelnicele lor și celor care au sprijinit această lucrare prin timp, osteneală, ajutor și jertfă.
Nimic din ceea ce este dăruit cu inimă curată nu este neînsemnat înaintea lui Dumnezeu.
Iar astăzi, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, aș vrea să las un singur gând celui care citește aceste rânduri:
Sunt dureri pe care nu le poți povesti nimănui.
Sunt lacrimi pe care le ascunzi atât de bine, încât ceilalți cred că ești bine.
Sunt întrebări pe care le porți de ani întregi și pentru care încă nu ai găsit răspuns.
Nu le purta singur.
Așază-le astăzi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și cere mijlocirea Maicii Domnului.
Ea cunoaște durerea unei mame. Cunoaște despărțirea. Cunoaște sabia care poate trece prin sufletul unui om.
Și poate că minunea de care ai nevoie nu este ca toate problemele tale să dispară mâine.
Poate prima minune este să primești puterea de a nu te mai prăbuși sub ele.
Astăzi s-au împlinit cele 40 de Sfinte Liturghii.
Dar rugăciunea nu se termină aici.
Mâine vom veni din nou înaintea Sfântului Altar și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom săvârși cea de-a 41-a Sfântă Liturghie consecutivă.
Pentru că Dumnezeu nu este doar Dumnezeul unui drum care s-a încheiat.
Este Dumnezeul zilei care începe.
Să ne fie tuturor spre folos sufletesc, spre întărire și spre mântuire.
Slavă Ție, Doamne, pentru toate!
Cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuţ
Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen
