„…caută mai întâi leacul și dacă ești bogat dă sfinților să se roage pentru tine, rugându-te și tu împreună cu ei. Iar rugăciunea celor ce se roagă să fie expresia dorului arzător pentru împăcarea cu Dumnezeu, altminteri nu îți este de nici un folos plata și rugăciunile altora, dacă tu ești nepăsător, fiindcă tu cu nimic nu ai devenit mai bun din punct de vedere moral. Iubiților, este vorba aici de renașterea morală, este vorba despre viața creștină, este vorba despre petrecerea cuvioasă și virtuoasă, este vorba de însușirea a ceea ce este dumnezeiesc. Este vorba despre desăvârșire și sfințenie. Fiindcă astfel devenim părtași vieții veșnice. Dacă noi nu luptăm, nimic nu isprăvim, deșarte sunt și rugăciunile duhovnicului, deșarte sunt și paraclisele pe care le plătim, deșarte și cele 40 de Liturghii pe care le plătim pentru cel ce nu se pocăiește și nu satisface dumnezeiasca dreptate și care încă trăiește în păcat. Să ne mântuim prin zdrobirea inimii și prin adevărată spovedanie…”

Cei care vin la spovedanie din obicei și ca să salveze aparențele, cei care nu își spovedesc sincer păcatele și de rușine le acoperă sau le justifică, cei ce se îndreptățesc pe ei înșiși și îi osândesc pe alții, aceștia Îl batjocoresc pe Dumnezeu, vorbind aiurea. Dar Dumnezeu nu se lasă batjocorit fiindcă El cunoaște toate.

Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina

Cei care își acoperă păcatele suferă cele asemenea celor bolnavi care își ascund bolile și nu spun adevărul la doctori din pricina rușinii, și dacă e să li se întâmple lor vreo slujire a patimii, li se întâmplă, și aleargă la doctorii cei duhovnicești, dar și trec sub tăcere adevărul Citeste tot articolul →

„Duhovnicul, conform rugăciunii pe care o citim înainte de Spovedanie, va fi martor al disponibilității tale, al sincerității, adevărului și pocăinței tale. Va asculta ceea ce tu Îi spui lui Hristos. Se va ruga ca Hristos să te primească așa cum primește pe fiecare păcătos – cu prețul vieții și morții Sale.”

Taina Sfintei Spovedanii

Atunci când vii la preot să te spovedești, deschide-ți inima lui, sau mai bine zis Domnului Iisus Hristos Care stă de față, iar duhovnicul, conform rugăciunii pe care o citim înainte de Spovedanie, va fi martor al disponibilității tale, al sincerității, adevărului și pocăinței tale. Va asculta ceea ce tu Îi spui lui Hristos. Se va ruga ca Hristos să te primească așa cum primește pe fiecare păcătos – cu prețul vieții și morții Sale. Se va ruga. Nu va uita niciodată persoana și mărturisirea ta. Va accepta să fie un martir, nu doar un martor, va primi să poarte durerea, groaza, durerea păcatelor pe care le aude.

Tot omul care vine să se spovedească pune pe umerii preotului povara propriilor păcate, iar preotul, din compasiune, le va căra pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Mai aproape de Hrisos: spovedania și iertarea, traducere din limba engleză de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 136)

Care este fericirea a noua şi ce înţeles are?

„Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi va veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi” (Matei 5, 11-12).

Prin aceste cuvinte, Mântuitorul fericeşte pe cei care vor avea de suferit defăimari, prigoane şi chiar moarte, din pricina credinţei în El şi a răspândirii Evangheliei creştine în lume Citeste tot articolul →

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului. ” (Pildele lui Solomon 23:17)

1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi preamarele dar ce ţi s-a dat prin botez?

2. Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze pe cei păcătoşi.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Îndrumar pentru a treia săptămână din Postul Mare

3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia — îl vei invidia, oare, sau îl vei plânge? Citeste tot articolul →

„Părinte, ce să fac să mă mântuiesc?”, iar Părintele mi-a zis:

„Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane, da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca! Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu! Nici viţelul. Da’ sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru, frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!

Fără răbdare te sfădeşti cu omul, nu ajuţi, nu te rogi; fără răbdare nu faci milostenie”. Citeste tot articolul →

În unele dăţi este nevoie să mustri pe cineva, dacă corespunde cu sfatul Sfinţilor Părinţi; dar cel mai mult putem ajuta un suflet în alt fel… Un părinte, egumen la un schit, după ce a terminat slujba, a fugit după mine şi m-a ajuns la marginea pădurii şi a zis:

– Stai puţin să-ţi spun ceva.

Şi mi-a spus unele necazuri, cu unii fraţi care nu-l ascultau. Şi m-a întrebat:

– Ce să fac? Cum să mă răzbun asupra lor?

Părintele Proclu Nicău: Cea mai bună metodă de răzbunare asupra păcătoşilor şi a celor care îţi fac rău!

Şi i-am zis că eu am găsit într-o carte mai veche, nu ştiu unde, că spune aşa:

– Dacă vrei să te răzbuni asupra păcătoşilor, răzbună-te cu lacrimi. Citeste tot articolul →