„Duhovnicul, conform rugăciunii pe care o citim înainte de Spovedanie, va fi martor al disponibilității tale, al sincerității, adevărului și pocăinței tale. Va asculta ceea ce tu Îi spui lui Hristos. Se va ruga ca Hristos să te primească așa cum primește pe fiecare păcătos – cu prețul vieții și morții Sale.”

Taina Sfintei Spovedanii

Atunci când vii la preot să te spovedești, deschide-ți inima lui, sau mai bine zis Domnului Iisus Hristos Care stă de față, iar duhovnicul, conform rugăciunii pe care o citim înainte de Spovedanie, va fi martor al disponibilității tale, al sincerității, adevărului și pocăinței tale. Va asculta ceea ce tu Îi spui lui Hristos. Se va ruga ca Hristos să te primească așa cum primește pe fiecare păcătos – cu prețul vieții și morții Sale. Se va ruga. Nu va uita niciodată persoana și mărturisirea ta. Va accepta să fie un martir, nu doar un martor, va primi să poarte durerea, groaza, durerea păcatelor pe care le aude.

Tot omul care vine să se spovedească pune pe umerii preotului povara propriilor păcate, iar preotul, din compasiune, le va căra pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Mai aproape de Hrisos: spovedania și iertarea, traducere din limba engleză de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 136)

Care este fericirea a noua şi ce înţeles are?

„Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi va veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi” (Matei 5, 11-12).

Prin aceste cuvinte, Mântuitorul fericeşte pe cei care vor avea de suferit defăimari, prigoane şi chiar moarte, din pricina credinţei în El şi a răspândirii Evangheliei creştine în lume Citeste tot articolul →

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului. ” (Pildele lui Solomon 23:17)

1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi preamarele dar ce ţi s-a dat prin botez?

2. Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze pe cei păcătoşi.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Îndrumar pentru a treia săptămână din Postul Mare

3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia — îl vei invidia, oare, sau îl vei plânge? Citeste tot articolul →

„Părinte, ce să fac să mă mântuiesc?”, iar Părintele mi-a zis:

„Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane, da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca! Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu! Nici viţelul. Da’ sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru, frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!

Fără răbdare te sfădeşti cu omul, nu ajuţi, nu te rogi; fără răbdare nu faci milostenie”. Citeste tot articolul →

În unele dăţi este nevoie să mustri pe cineva, dacă corespunde cu sfatul Sfinţilor Părinţi; dar cel mai mult putem ajuta un suflet în alt fel… Un părinte, egumen la un schit, după ce a terminat slujba, a fugit după mine şi m-a ajuns la marginea pădurii şi a zis:

– Stai puţin să-ţi spun ceva.

Şi mi-a spus unele necazuri, cu unii fraţi care nu-l ascultau. Şi m-a întrebat:

– Ce să fac? Cum să mă răzbun asupra lor?

Părintele Proclu Nicău: Cea mai bună metodă de răzbunare asupra păcătoşilor şi a celor care îţi fac rău!

Şi i-am zis că eu am găsit într-o carte mai veche, nu ştiu unde, că spune aşa:

– Dacă vrei să te răzbuni asupra păcătoşilor, răzbună-te cu lacrimi. Citeste tot articolul →

Războiul stomacului însă e primul război pe care l-a pierdut omul şi prima biruinţă a diavolului. Şi cu el nădăjduieşte să câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu. Şi să ştiţi că, de nu-şi vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui.

Iată de ce strigăm, s-audă toţi: ‘napoi la post, căci fără de post ne merge rău! Şi iată cât de rău: cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi-ncolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Să vedeţi cum: mâncarea de carne (şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei) ca să se facă sânge, are nevoie de fiere, care este otravă – veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare Citeste tot articolul →