Străbătând oraşele şi satele cu propovăduirea despre Împărăţia Cerurilor, Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos a intrat odată în casa unui locuitor al Capernaumului şi, după obiceiul Său, a rostit acolo cuvânt. S-a adunat mulţime de popor, încât era cu neputinţă să mai ajungă cineva până şi la uşă. Patru oameni îl duc la această casă pe cel bolnav de paralizie ca să-l pună înaintea ochilor Celui Care vindeca toată boala şi toată neputinţa din popor (Matei 9, 35) – dar întrucât nu puteau deloc să-şi croiască drum până la Hristos prin mulţime, s-au ridicat cu bolnavul pe acoperişul casei, au desfăcut ţiglele şi, după ce au făcut o deschizătură destul de mare ca să poată trece bolnavul, l-au coborât cu patul pe duşumea, înaintea Domnului Însuşi.
Văzând credinţa lor, Domnul i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”, iar după aceea, ca prin minunea învederată a vindecării să le arate cărturarilor necredincioși că El este Dumnezeu-Omul, Care are stăpânire pe pământ să ierte păcatele, i-a zis: „Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor (Marcu 2, 11-12). Tot poporul care a fost martor al acestei minuni s-a minunat şi, proslăvindu-L pe Dumnezeu, a dat mărturie că nu a văzut niciodată aşa ceva. Iată răsplata pe care a dat-o Dumnezeu-Omul credinței celor care l-au adus pe slăbănog Citeste tot articolul