Ce inseamna sa fii credincios crestin – ne spune Parintele Arsenie Boca

Ce inseamna sa fii credincios crestin ortodox – ne spune Parintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie zicea că «a fi credincios creştin înseamnă a te întâlni măcar o dată cu Hristos viu şi să nu-ţi ajungă o viaţă întreagă să mărturiseşti acea clipă».

Aşa s-a întâmplat la mormantul parintelui si tot asa mi s-a intamplat de fiecare data, la fiecare Sfanta Liturghie in Sfanta noastra Biserica Ortodoxa Romana Straubing: adică am simţit si simt că m-am întâlnit cu Dumnezeu, o clipă, şi de atunci totul se dezleagă ca un ghem, cu tot mai multe înţelesuri, tot mai multe, şi nu se mai sfârşesc…

Ce inseamna sa fii credincios crestin ortodox – ne spune Parintele Arsenie Boca * www.credinta-ortodoxa.com

Ce inseamna sa fii credincios crestin ortodox – ne spune Parintele Arsenie Boca * www.credinta-ortodoxa.com

Rugaciunea Inalt Prea Sfintitului Parinte Bartolomeu Anania

Rugăciunea Înalt Prea Sfințitului Părinte Bartolomeu Anania

″Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să
mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor.

Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine.

Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică.″

† I. P. S. Bartolomeu Anania
(1921 – 2011)

Rugaciunea Inalt Prea Sfintitului Parinte Bartolomeu Anania * www.credinta-ortodoxa.com

Rugaciunea Inalt Prea Sfintitului Parinte Bartolomeu Anania * www.credinta-ortodoxa.com

Nevoia de Dumnezeu

Nevoia de Dumnezeu – Pilde si istorioare duhovnicesti

Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu.

Profesorul i-a răspuns: „Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.

Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult.

Atunci copilul i-a răspuns: „Pentru că simţeam nevoia să respir”.

Profesorul i-a răspuns: „Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului

“Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.” – Troparul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre formele de preacinstire a Maicii Domnului. Lui Dumnezeu îi acordăm o cinstire absolută, Maicii Domnului îi acordăm preacinstire sau supravenerare, iar celorlalţi sfinţi – cinstire.

Trebuia să existe o formă deosebită de cinstire a Maicii Domnului în raport cu ceilalţi sfinţi, pentru că, aşa cum mărturisim în rugăciunile şi slujbele noastre, ea este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii“.

[wpyt_profile3]s_bEtyk3DFY[/wpyt_profile3]

Maica Domnului este Maica Vieţii, cea care a născut pe Hristos Mântuitorul şi care ne ajută la mântuire prin rugăciunile de mijlocire către Fiul său, Biruitorul morţii.

Noi, ortodocşii, ţinem acest post în cinstea Maicii Domnului pentru a ne pregăti duhovniceşte să întâmpinăm marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului şi a trecerii ei cu trupul la cer. După Tradiţia ortodoxă, însăşi Maica Domnului s-a pregătit pentru trecerea ei la cele veşnice prin post.

Postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Marii începe în fiecare an la 1 august şi are o durată de două săptămâni, până în ziua praznicului. Această perioadă specială de pregătire a fost rânduită pentru cinstirea sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, dar şi pentru praznicul Schimbării la Faţă, care este sărbătorit pe 6 august.

Bucurie duhovniceasca desavarsita la Icoana facatoare de Minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Nicula * Parintele Vasile Florin Reut * www.credinta-ortodoxa.com

Bucurie duhovniceasca desavarsita la Icoana facatoare de Minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Nicula * Parintele Vasile Florin Reut * www.credinta-ortodoxa.com

Biserica Ortodoxă închină prima jumătate a lunii august cinstirii în mod deosebit a Preasfintei Fecioare Maria. În cele două săptămâni (1-14 august) premergătoare praznicului Adormirii Maicii Domnului (15 august), credincioşii postesc şi acordă o mai mare atenţie rugăciunilor închinate „Maicii Vieţii“, în special Acatistului şi Paraclisului Maicii Domnului. Postul „Sântămăriei“, cum mai este denumit în tradiţia populară, este considerat a fi mai uşor decât Postul Mare, dar mai aspru decât cel al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli.

**********************************************************
[wpyt_profile3]p9isO1kctDk[/wpyt_profile3]

O Maicuta Sfanta:

(o priceasna foarte frumoasa cantata indeosebi de pelerinii prezenti la hramul Manastirii Nicula):

O, Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte,
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte Citeste tot articolul

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica !

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica!

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată țara. Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul.

Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soțul, soția și cei doi copii ai lor. Soția foarte evlavioasă merse la părinte și primi binecuvântare împreună cu copii iar soțul stătea un pic retras fiind necredincios și chiar impotriva acestor gesturi de evlavie față de un om.

Femeia zăbovi puțină vreme alături de bătrânul monah încercând să afle de la dânsul cum să-l îndrepte și pe soțul ei pe calea credinței.

La un moment dat soțul nervos, pentru că el venise în pelerinaj doar ca simplu turist merse spre părintele bătrân cu gândul de al ispiti și ai pune într-o lumină proastă întreaga credință. Și zise monahului:

– Auzi bătrâne! Spune-mi te rog frumos, Dumnezeul ăsta al vostru care-L tot propovăduiți și cu care prostiți lumea ar putea să creeze ceva atât de greu încât El însuși să nu poată ridica?

Bătrânul zâmbi cu fața-i senină și răspunse necredinciosului bărbat:

– Dumnezeu Cel Adevărat, este un Dumnezeu al iubirii, nu crează lucruri abstracte, toate au un rol în lumea asta. Privește universul și minunează-te de el! Toate se mișcă într-o armonie perfectă. Dumnezeu este armonie, El aduce pacea, bunătatea, înțelegerea și tot binele din lumea aceasta. Răul nu este creat de Dumnezeu. Acolo unde apare răul înseamnă că nu există binele. De ce? Pentru că pe om l-a făcut liber și-i respectă libertatea. Avem un Dumnezeu tandru și iubitor și am putea spune că e atât de gentil, nu intră în sufletul omului cu bocancul.

– Vezi, zise bărbatul necredincios, i-am spus eu nevestei mele că sunteți niște înșelători și vrăjiți lumea cu limbajul ăsta sofisticat! Eu ți-am pus o întrebare și tu ai ocolit răspunsul precum politicienii.

– Frăția ta nu m-a lăsat să termin! Eu încercam să-ți explic câteva lucruri despre Dumnezeu înainte să-ți dau răspunsul. De aceea ți-am spus că Dumnezeu nu face lucruri nesăbuite. Tu mi-ai pus o întrebare prin care încerci să mă ispitești!

– Gata m-am lămurit, bătrânule, nu ești capabil să-mi răspunzi și te-ai făcut de râs și față de copii aceștia care așteptau și ei un răspuns concret de la mata. Adunați în jurul vostru toți proștii și toți naivii ca să-i păcăliți voi! Dacă vine unul mai deștept, așa ca mine, gata vă pune cu botul pe labe!

Monahul cu fața senină și zâmbitoare spuse:

– Da, Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica!

– Ha, ha, ha! Auzi un Dumnezeu care poate face ceva pe care nu poate ridica! Și ce ar putea face el așa de greu să nu poată ridica? Te rog să-mi răspunzi, să văd și eu cât e de slab!

Atunci bătrânul monah zambind răspunse necredinciosului:

– Un prost ca tine, nu poate ridica! Dumnezeu te-a făcut, ți-a dat inteligență, rațiune, suflet viu, sănătate și tot ceea ce-ți trebuie să poți răzbi în viață și să-L recunoști ca Creator al tău. Vrea să te ridice din prostia in care zaci, și nu poate că tu nu vrei. El îți respectă libertatea și nu te ridică cu forța. Iar tu ești atât de prost și greu că nu te poate ridica.

Atunci copii au început să râdă, șocați fiind de înțelepciunea monahului și de felul în care l-a rușinat pe tatăl lor necredincios. Rușinat omul necredincios zise bătrânului:

– Vreau părinte să stăm de vorbă! Aveți timp și pentru mine?!?!?

Prea tarziu?!? * www.credinta-ortodoxa.com

Prea tarziu?!? * www.credinta-ortodoxa.com

Citeste tot articolul

Rolul femeii în familie, societate şi Biserică – ne vorbeste Parintele Cleopa

Rolul femeii în familie, societate şi Biserică – ne vorbeste Parintele Cleopa

Am fost chemat la Manastirea Varatic, unde au venit reprezentanti de la consiliul ecumenic de la Geneva si acolo m-au pus sa vorbesc ceva in legatura cu rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.

M-am gandit la predica Sfantului Ioan Gura de Aur “Pentru purtarea de grija de femei si pentru supunerea si cinstea femeii catre barbat”, din “Impartirea de grau”. Al doilea, mi-am adus aminte de datoria diaconitelor din “Tezaurul liturgic” de Badea Ciresanu.

Pe urma tot in problema asta, mi-am adus aminte de la “Facere”, este un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, de ce a numit Dumnezeu pe femeie ajutatoare barbatului, “ca nu-i bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutatoare asemenea lui”; si de colo de colo am improvizat asa cateva idei, dupa care am inceput sa schitez predica.

Eu credeam ca daca sunt atatia teologi, atatia profesori poate dupa slujba vor vorbi ei. Dupa slujba am mers cu totii la casa oficiala a manastirii. Ne-a dus cu corul acolo, cantand, cum este regula lor. Si mitropolitul din Liban printr-un translator a zis:

– Mata esti Ilie Cleopa?

– Da.

– Ai sa ne vorbesti la conferinta.

– Fie voia Domnului.

Mitropolitul Ardealului, Antonie, se apuca si ma recomanda la toata multimea aceea, iar un episcop m-a recomandat in limba engleza. Eu care nici romaneste nu stiu bine le-am spus: “Prea Cuvioasa maica stareta, prea cucernici parinti, consilieri, preoti si iubiti frati.

Rolul femeii în familie, societate şi Biserică - ne vorbeste Parintele Cleopa Ilie - www.credinta-ortodoxa.com

Rolul femeii în familie, societate şi Biserică – ne vorbeste Parintele Cleopa Ilie – www.credinta-ortodoxa.com

Am fost chemat aici sa slujesc si sa tin un cuvant. Dar sa stiti ca azi va vorbeste de aici de la tribuna asta un cioban. Sa nu asteptati mare lucru de la mine Citeste tot articolul

Stefan cel Mare si Sfant: Imparatul moldovenilor si voievodul romanilor

Ştefan cel Mare şi Sfânt, „Împăratul moldovenilor şi voievodul românilor

Nici un voievod nu este atât de viu în inimile românilor ca Ştefan cel Mare. A luptat timp de 47 de ani pentru apărarea ţării şi a credinţei ortodoxe. De aceea, după studierea atentă a faptelor şi a vieţii domnitorului, Biserica l-a trecut în rândul sfinţilor, fixându-i ca dată de pomenire ziua de 2 iulie.

Dar strămoşii noştri l-au numit „sfânt“ încă din timpul vieţii şi i-au păstrat amintirea în numeroase legende. În multe dintre satele Moldovei oamenii păstrează şi azi semne ale trecerii sale: o biserică ridicată de el, un zid de apărare, o pădure, un plop plantat de el, un izvor care a ţâşnit în chip minunat…

StefanCelMareSiSfant, "Imparatul Moldovenilor" * www.credinta-ortodoxa.com

StefanCelMareSiSfant, „Imparatul Moldovenilor” * www.credinta-ortodoxa.com

Şi copiii ştiu de ce Ştefan cel Mare este demn de respect şi cinstire: pentru că şi-a apărat ţara de duşmani, care nu erau puţini: unguri, polonezi, tătari, turci… Ştiind că Imperiul Otoman este duşmanul credinţei creştine, a încercat să mobilizeze regatele creştine din Europa ca să lupte împreună. Nu a reuşit; a fost lăsat singur.

Atunci, a luptat cu ţăranii, boierii şi târgoveţii, răsplătindu-i pe cei credincioşi şi viteji. A reuşit să aibă o ţară bine păzită, cu drumuri sigure. De aceea, negustorii străini preferau să treacă prin Moldova, în drumurile lor dintr-o parte în alta a Europei. Vămile pe care le-au plătit au umplut vistieria, permiţându-i lui Ştefan să lupte cu turcii şi să repare sau să construiască drumuri, cetăţi şi biserici.

[wpyt_profile1]D7UPxrg_Dq8[/wpyt_profile1]

Deşi se spune că avea o fire aprigă, se ştie din documentele istorice că Ştefan cel Mare a fost un om evlavios şi un bun creştin. Smerit, se considera domn prin mila lui Dumnezeu. Postea mult şi, în treburile ţării, se sfătuia cu Sfântul Daniil Sihastrul. Se spune că la îndemnul Sfântului a ridicat biserici şi mănăstiri după marile bătălii, ca amintire, dar şi pentru alinarea sufletelor celer jertfiţi.

Mănăstirile Putna, Voroneţ, Tazlău şi „Sfântul Ilie“ din Suceava sunt cele mai cunoscute. A ridicat biserici nu numai în Moldova, ci şi în Transilvania şi Ţara Românească. Şi multe mănăstiri de la Muntele Athos – Zografu, Vatoped, „Sfântul Pavel“, Costamonitu şi Grigoriu – s-au bucurat de ajutorul lui Citeste tot articolul

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu

 

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu * www.credinta-ortodoxa.com

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu * www.credinta-ortodoxa.com

 

24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

După Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi (14 Octombrie), unul dintre sfinţii cei mai veneraţi în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află în ţara noastră de 600 de ani.

Era originar din Trapezunt, în Asia Mică, şi negustorea cu tatăl său făcând comerţ cu cetăţile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguţător veneţian care, din răzbunare, a minţit pe stăpânul mongol al cetăţii că Ioan vrea să devină musulman.

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava"- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava”- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

În confruntarea cu acesta, tânărul creştin i-a spus că nu are motive să-şi schimbe credinţa, ceea ce a declanşat furia eparhului, sau mai marelui cetăţii, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credinţa şi stoicism torturi înfricoşătoare între care legarea de coadă unui cal sălbatic şi târârea pe caldarâmul cetăţii – iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330.

Eparhul cetăţii, iniţial, n-a permis creştinilor să-l îngroape, dar o minune – apariţia unor îngeri şi împietrirea mâinii unui tătar care a tras cu arcul asupra lor – l-a determinat să-şi schimbe atitudinea. Trupul lui Ioan a fost dus în procesiune în biserica Cetăţii Albe şi depus acolo Citeste tot articolul

Se vorbeste prea mult despre rugaciune – Tipic, tipic si la inima nimic… Parintele Arsenie Papacioc, despre rugaciunea adevarata

Se vorbeste prea mult despre rugaciune – Tipic, tipic si la inima nimic… Parintele Arsenie Papacioc, despre rugaciunea adevarata

(e plin FaceBook-ul si internetul in general de cei care „ne invata cum sa ne rugam”… Avem nevoie de fapte, nu de vorbe, dragii mei… si de Sfintele Slujbe din Sfintele Biserici):

 

„Întâi, ce trebuie spus e că se vorbește prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea și în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.

Eu personal nu sunt pentru rugăciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce privește dorința de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic.

Avem nevoie de o prezență continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relație cu Dumnezeu, asta este esența rugăciunii. Pentru că și o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Și o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.

Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poți face. Dar dacă se face o rugăciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligația rugăciunii din inimă și se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l țină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească.

De aceea mă faceți să spun că orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face așa: „Uf!”, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El. Așa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minți ascuțite. Nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne” va intra în Împărăția Mea! Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.”

Deci, o viață continuă de prezență duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. Pentru că dacă te rogi, ești mereu prezent. Rugăciunea – să zicem – tipicală poți lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?

Vedeți, nu trebuie renunțat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunoștință, pentru a se înțelege, pentru că lucrul ăsta e mai puțin discutat, e prezența inimii continuă…

Și te rogi. Pentru că se rugau sfinții și stăteau în genunchi până se făcea dimineață și apărea soarele. Și la răsărit tot în genunchi erau. Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezență.

Mai multe despre adevărata rugăciune ne relatează Parintele Arsenie Papacioc in video-ul urmator:

[wpyt_profile1]T01SEDiAskE[/wpyt_profile1]

– Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?   Citeste tot articolul