24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

După Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi (14 Octombrie), unul dintre sfinţii cei mai veneraţi în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află în ţara noastră de 600 de ani.

Era originar din Trapezunt, în Asia Mică, şi negustorea cu tatăl său făcând comerţ cu cetăţile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguţător veneţian care, din răzbunare, a minţit pe stăpânul mongol al cetăţii că Ioan vrea să devină musulman.

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava"- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava”- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

În confruntarea cu acesta, tânărul creştin i-a spus că nu are motive să-şi schimbe credinţa, ceea ce a declanşat furia eparhului, sau mai marelui cetăţii, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credinţa şi stoicism torturi înfricoşătoare între care legarea de coadă unui cal sălbatic şi târârea pe caldarâmul cetăţii – iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330.

Eparhul cetăţii, iniţial, n-a permis creştinilor să-l îngroape, dar o minune – apariţia unor îngeri şi împietrirea mâinii unui tătar care a tras cu arcul asupra lor – l-a determinat să-şi schimbe atitudinea. Trupul lui Ioan a fost dus în procesiune în biserica Cetăţii Albe şi depus acolo.

Minunile săvârşite de Sfânt

Vestea despre minunile care se săvârşeau la moaştele sale s-a răspândit în toată Moldova. Evlaviosul domn Alexandru cel Bun (1400-1432), cel care obţinuse în 1401 recunoaşterea canonică a mitropolitului Iosif al Moldovei de la Patriarhia Ecumenică a reuşit să pecetluiască acest act bisericesc prin aducerea moaştelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 Iunie 1402, şi aşezarea lor în biserica Mirăuţilor, atunci catedrală mitropolitană.

Sfintele moaşte au fost însoţite de ieromonahul Grigorie Tamblac şi au fost întâmpinate de Alexandru cel Bun şi de mitropolitul Iosif la locul numit „Poiana Vlădicii” de lângă Iaşi. La puţin timp, racla a fost îmbrăcată în argint, iar pătimirea Sfântului Ioan redată în 12 scene sculptate pe raclă. Eruditul monah Grigorie Tamblac a rostit o cuvântare despre viaţă şi patimile Sfântului Ioan, care – tipărită în slavonă este considerată prima operă originală cunoscută în Moldova.

Multe minuni s-au săvârşit la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Una dintre cele mai cunoscute s-a petrecut la 2 Iunie 1662, când Suceava era asediată de tătari. Locuitorii au vrut să se refugieze şi să ia cu ei racla sfântului, dar n-au fost capabili s-o mişte din loc, era un semn ceresc că protectorul Moldovei nu voia să-şi părăsească reşedinţa. La rugăciunile mitropolitului şi preoţilor, Dumnezeu a trimis o ploaie torenţială care a învolburat apele râului Suceava încât tătarii n’au putut să intre în cetate.

După depresurarea Vienei (1688), craiul polon Ioan Sobietki a jefuit Moldova, a dat foc la mânăstiri şi a prădat odoare sfinte. L’a luat cu sila pe mitropolitul Dosoftei împreună cu racla Sfântului Ioan cel Nou ducându-i în captivitate la Zolkiev. Ocrotitorul Moldovei a rămas acolo o sută de ani, până la 13 Septembrie 1783, când au fost repatriate moaştele Sfântului Ioan şi depuse cu cinste în biserica catedralei mitropolitane din Suceava.

Pelerinaje

Peregrinările moaştelor Sfântului Ioan nu s-au oprit. În timpul primului război mondial – spre a fi ocrotite – au fost duse în capela română din Viena unde au rămas până la 25 Iulie 1918, când au fost readuse în ţară. Ele se află astăzi în biserica mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, redevenind ocrotitorul Moldovei, alături de Cuvioasa Paraschiva.

Cea mai veche zi de pomenire a Sfântului Ioan cel Nou este 24 Iunie, naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, numită în Moldova „La Sânziene”, când – cu evlavia cunoscută – mii şi mii de creştini din Moldova şi Transilvania vin să se închine moaştelor făcătoare de minuni ale Ocrotitorul Moldovei.

La propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950, între sfinţii cu moaşte din România al cărui cult a fost generalizat în toată Biserica, a fost şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, înscriindu-se ca zi de pomenire data martiriului, adică 2 Iunie. Generalizarea cultului s-a făcut în 1955. Este cinstit prin cântări şi imnuri liturgice. Primul cuvânt de laudă sau panegiric i-a fost închinat de Grigorie Tamblac intitulat : „Mucenicia sfântului şi slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost martirizat la Cetatea Albă”, reeditat de Melchisedec Ştefănescu în 1884. Un alt panegiric i-a dedicat mitropolitul Varlaam, iar Dosoftei, în „Viaţă şi petrecerea sfinţilor”, îi închină un sinaxar (rezumat al vieţii).

Vindecările miraculoase petrecute la racla Sf. Ioan cel Nou de la Suceava sunt redate în lucrarea „Pateric Românesc” de monahul Ioanichie Bălan, publicată în 1990.

Sărbătoarea hramului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava are loc, prin tradiţie, la 24 Iunie, având un profund caracter autohton ortodox. Miile de credincioşi, în frumosul port naţional, aduc spice de grâu, flori de câmp, crengi de tei şi de brad. Pelerinajul începe în dimineaţa zilei de 23 Iunie, când Sfintele Moaşte sunt scoase din biserică şi depuse pe un baldachin în curtea mânăstirii.

Credincioşii se închină cu evlavie, iar seara se face slujbă privegherii, moaştele fiind vegheate toată noaptea. Dimineaţa se sfinţeşte agheasma, apoi se face Sfânta Liturghie arhierească de către Mitropolitul Moldovei şi Arhiepiscopul Sucevei, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Spre orele patru după amiază, Sfintele Moaşte sunt duse din nou în biserică, purtate pe mâini de maramureşeni, care 24 de ore veghează moaştele şi nu mănâncă nimic, conform unei tradiţii ancestrale.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, alături de cel al Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iaşi, constituie unul din cele mai importante sărbători religioase ale românilor din ţinutul Moldovei. (www.doxologia.ro)

„Sfântul Ioan cel Nou a fost un om smerit, rugător şi milostiv”

„Sfântul Ioan cel Nou a fost un om smerit, rugător şi milostiv. Deşi era negustor, nu a fost nici lacom, nici zgârcit, ci milostiv. Agonisirea îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Sfântul Ioan cel Nou s-a apropiat de Dumnezeu prin faptele de milostenie şi prin credinţa curată. El a pătimit în Cetatea Albă pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa creştin-ortodoxă. Mântuitorul a spus Sfinţilor Apostoli că vor avea necazuri în lume şi că vor fi prigoniţi pentru El.

Astfel, Hristos i-a îndemnat pe apostoli să aibă dragoste între ei şi să se iubească unul pe altul. Dragostea creştină trebuie să călăuzează gândurile şi faptele noastre. Atunci când suntem în primejdie, trebuie să fim mai uniţi şi să avem mai multă dragoste. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou reprezintă pentru pelerini un prilej de bucurie duhovnicească”, a spus ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Sursa: doxologia.ro, Monitorul de Suceava