Liturghia mamei…

Ce alcătuire minunată este în trupul femeii. Odată cu zămislirea ei, din pântece, poartă în ea sămânţa dăruitoare de neamuri. Trupul ei, atât de perfect lutuit, pe zi ce trece, cu maturizarea lui, se transformă în vas al procreerii, al conlucrării cu Dumnezeu, al dăruirii şi al unei jertfiri permanente, al unui sacrificiu care devine însăşi raţiunea şi firea mamei de mai târziu.

Pe măsură ce anii trec, fiecare os al ei, fiecare bucăţică de carne, coapsele ei, tot corpul se pregăteşte încă de când şi ea era în pântece doar o adiere de viaţă, spre a da viaţă, spre a zidi un neam întreg, neamul ei prin care îşi va continua la rându-i trăirea şi în care va pune povestea neamului din care vine. Inima capătă un dor, mintea se subţiază, trupul se pregăteşte, fiinţa cere o nouă viaţă şi cu fiecare viaţă pe care o va accepta spre naştere femeia prinde viaţă, dar nu o viaţă constrânsă de timp ci una veşnică, ea îşi asigura continuitatea în neam, se adânceşte în Viaţă iar viaţa nu este nimeni alta decât Dumnezeu.

Mama este ca o Liturghie: Jertfeşte jertfindu-se. Ce bucurie să fii mamă! Ce minune! Ce dar! Ce binecuvantare!

Mama este ca o Liturghie: Jertfeşte jertfindu-se. Ce bucurie să fii mamă! Ce minune! Ce dar! Ce binecuvantare!

Acceptarea jertifirii trupului ei, acceptarea renunţării la ea este însăşi calea către fericire. Se face o ”ardere-de-tot” bineplăcută Lui Dumnezeu căci întreaga ei existenţă va fi o liturghisire, o liturghie închinată Creatorului Citeste tot articolul

Urare la ziua Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

„Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre” (Troparul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon – 27 iulie).

Pentru toţi medicii creştini, cunoscuţi, consilieri, prieteni, fii şi fiice duhovniceşti, mă rog Sfantului vostru protector, Pantelimon „Atot-milostivul”, să vă dăruiască în primul rând sănătate, precizie şi discernământ în diagnosticare şi în aplicarea tratamentelor, bucurie, spor, pace sufletească şi odihnă trupeasca!

Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi şi Vă îmbrăţişez cu drag şi dor. Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
Parintele Vasile Florin Reuţ

 

 Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

”Învață-te să spui: ajunge! Ajunge pentru ziua de azi!” – Despre otrava care încet ucide omul

Grijile reprezintă un dezastru pentru viața spirituală. Ele sunt otrava care încet ucide omul. Ne distrug nu doar viața spirituală, dar, și pe cea lumească, inclusiv relațiile dintre oameni. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Și care este motivul? „Nu am timp!” Tatăl cufundat în gândurile proprii. Mama, de asemenea, meditează la o sumedenie de alte probleme. Cum acești oameni să comunice între ei?

Mereu auzi : «Nu acum! Am de lucru!»

Se apropie copilul să vorbească cu mama:

— Mamă, vreau să-ți spun ceva Citeste tot articolul

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Zilele trecute am fost chemat la căpătâiul unui tânăr de 23 de ani spitalizat la clinica universitară din Regensburg, Nicolae Cosmin Păunescu, un student care anul acesta ar fi trebuit să-şi susţină lucrarea de dizertaţie la Facultatea de Medicină, dar pe care boala l-a ţintuit la pat.

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă...

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Singur, trist… şi foarte bolnav. Nu are pe nimeni cunoscut în Regensburg. S-a bucurat foarte mult să mă vadă, mai ales că, de fiecare dată când am mers la el, l-am împărtăşit cu Sfintele Taine şi ne-am rugat împreună.

Am povestit, atat cât a putut să vorbească, despre vrute şi nevrute. Când l-am întrebat ce-şi doreşte cel mai mult, mi-a răspuns: „Să mă fac bine şi să merg acasă”…

Oricine doreşte, poate să meargă în vizită la el (pentru detalii, vă rugăm să ne contactaţi). O vorbă bună, un cuvânt de mângâiere face mult pentru un om suferind. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului: „…bolnav am fost şi M-aţi cercetat…” (Matei 25, 36).

Pomeniţi-l şi frăţiile voastre în rugăciuni pe fratele Nicolae Cosmin, de asta are cel mai mult nevoie.

O zi binecuvântată tuturor!

Citeste tot articolul

Copilul şi preotul

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
– Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
– Că este un englez, a răspuns băieţelul.
– Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
– Ar fi un spaniol, desigur.
– Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare Citeste tot articolul

Taina Sfântului Botez

Într-o zi, un sectant, om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
– Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
– Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
– Da, îi răspunse omul.
– De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? – îl mai întrebă preotul pe om.
– Fiindcă nu vroiam să se îmbolnăvească şi ştiam că e bine pentru ei.
– E, vezi, tot aşa şi noi ştim că Sfântul Botez este bun pentru copii şi nu avem de ce aştepta Citeste tot articolul

Sfânta Biserică

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
– Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
– Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate, însă priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor” (Sfântul Nicodim)

Înţelepciunea călugărului

Odată, un domnitor renumit pentru mintea sa luminată, a aflat că, departe, într-o mănăstire retrasă, trăieşte un călugăr bătrân, om de o rară înţelepciune, şi, dorind să vadă el însuşi cât de adevărată este această veste, se duse neîntârziat în acel sfânt lăcaş şi ceru să-l vadă pe călugăr.
Când acesta veni supus şi smerit, domnitorul, vrând să-l încerce într-o situaţie mai puţin obişnuită, îi spuse:
– Părinte, pot să te întreb ceva?
– Desigur, Măria-ta, întreabă-mă! Citeste tot articolul

O bucăţică de lemn

La ora de religie, Hannes avea o întrebare care îl frământa foarte tare: `De ce au familiile creştine o cruce în locuinţele lor?` `Un semn al învierii ar fi mai bine`, era de părere un altul. Atunci m-am aşezat lângă băieţii mei şi le-am povestit o istorioară.

Bunicul şi Mihael au mers împreună la plimbare. Era într-o după-amiază de iarnă aprigă. Mihael se bucura de gheaţă şi zăpadă, ţopăia şi umbla greu prin zăpadă.

Sfânta Cruce - Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare!

Sfânta Cruce – Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare!

Bunicul, cu zâmbetul pe buze, îl urma anevoios. Era bolnav de inimă, chiar foarte bolnav. Mihael voia să meargă la iaz. Acesta era acoperit cu un strat de gheaţă. `Trebuie să fie splendid pentru patinaj, strigă Mihael. Voi încerca cel puţin să mă dau puţin pe gheaţă!`. Bunicul îl avertiză. Când Mihael îşi puse picioarele pe gheaţă, bunicul îi spuse insistent: `Vino, Mihael, la mine. Nu te du pe gheaţă!`.

Dar cuvintele bătrânului au venit prea târziu. Gheaţa se sparse, Mihael căzu în apă şi acum se ţinea de marginea unei bucăţi de gheaţă. Tremurând, bunicul îşi întinse numaidecât bastonul către nepoţel. Depuse tot efortul să nu alunece şi să nu scape bastonul din mâini.

În cele din urmă reuşi să-l salveze pe băiat. Îl luă în braţe şi-l duse repede acasă. Copilului i-a fost de ajuns o baie caldă, ca să-şi revină, dar pentru bătrân această întâmplare a fost prea mult, prea obositor. Un atac de inimă îi puse capăt vieţii. Şi durerea celor dragi a fost mare.

Nu peste mult timp, rudele voiau să arunce sau să dăruiască săracilor toate lucrurile care aparţinuseră bunicului. Mihael privea cu durere. `Nu, strigă el deodată, nu aruncaţi bastonul. Îl voi lua eu! Cu acest baston bunicul a salvat viaţa mea, în timp ce pe a sa a pierdut-o. Atât cât voi trăi, vreau să am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale faţă de mine!

N-a mai trebuit să vorbesc mai departe. Copiii au înţeles. Şi Hannes a continuat: `Acum înţeleg ce poate să însemne o bucată de lemn pentru cineva…; înţeleg ce înseamnă pentru creştini semnul crucii.

Pe cruce, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost răstignit. Pe cruce, El şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. Crucea este sfântă!

Nu mai am vreme…

Am măsurat anii mei și am conștientizat că-mi lipsește mai puțin timp de viață decât am trăit până acum…

Mă simt precum copilașul care a primit o pungă cu bomboane: pe primele le-a înghițit cu lăcomie, dar când a observat că i-au mai rămas puține, a început să le guste cu o prelungită savurare.

Nu mai am vreme pentru întruniri interminabile, unde se discută în mod reglementar, norme, proceduri și regulamente, știind că nimeni nu va ajunge la nimic.

Nu mai am vreme pentru a răbda oameni iraționali, care în ciuda vârstei lor, nu s-au maturizat.

Nu mai am vreme ca să port dispute cu mediocritățile Citeste tot articolul