Dragi tineri si nu numai, vă rog să aveţi grijă cum conduceţi… Gândiţi-vă câte lacrimi şi durere lăsaţi în urma voastră!

„O viaţă tânără, curmată de un tragic accident…”

Update 10.08.2017 – Prietenii acestei familii care au organizat această acţiune, ne-au comunicat astăzi că s-a reuşit strângerea banilor necesari repatrierii lui Alexandru Ioan Moldovan şi a mai rămas un picuţ pentru cheltuielile necesare care vor urma. Totul a fost posibil prin acţiunea acestor oameni şi bunăvoinţa tuturor celor care aţi ajutat această familie atât de greu încercată. Vă mulţumim din suflet tuturor celor care aţi donat şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să vă răsplătească şi să înmulţească această jertfă pe care aţi făcut-o. Fiţi binecuvântaţi!

***

Dragi prieteni, cu greu scriu aceste rânduri… Ieri am fost chemat la Clinica din Straubing, la căpătâiul unui tânăr în vârstă de 26 de ani din Mediaş, Alexandru Ioan Moldovan, care a fost grav rânit în urma unui cumplit accident de circulaţie petrecut la sfârşitul săptămânii trecute pe raza localităţii Gottfrieding (Dingolfing-Landau).

Dragi tineri si nu numai, aveţi grijă cum conduceţi... Gândiţi-vă câte lacrimi şi durere lăsaţi în urma voastră!

Dragi tineri si nu numai, aveţi grijă cum conduceţi… Gândiţi-vă câte lacrimi şi durere lăsaţi în urma voastră!

Datorită coliziunii foarte puternice cu remorca unui tractor, tânărul a fost atât de grav rănit, încât, după ce elicopterul l-a transportat la clinică, doar aparatele l-au mai menţinut în viaţă pentru două zile, ieri seara medicii declarând oficial decesul.

Ne-am rugat, aşa cum ne-a învrednicit bunul Dumnezeu să o facem, acolo, la secţia de terapie intensivă a clinicii. Au rămas în urmă soţia, un băieţel de doi ani, părinţi, prieteni, toţi cu inima sfâşiată de durere, multe lacrimi şi veşnica intrebare: „De ce?” Citeste tot articolul

Pierdem timpul fără rost, iar în pragul morții vom dori o clipă în plus – Părintele Efrem Filotheitul

Amintirea morţii subţiază conştiinţa, luminează mintea, arată calea mai curată. Să nu pierdem nici un minut, căci vom cere o clipă din timpul nostru pierdut şi nu ni se va da. De aceea, în fiecare minut să facem neguţătorie bună.

De suflet, care este veşnic şi nemuritor, trebuie să avem mare grijă, ca să nu-l pierdem. Sufletul nostru se pierde atunci când urmăm calea păcatului, când dobândim „cancerul” fărădelegii. Atunci suferim moarte sufletească, adică despărţirea pe veşnicie a sufletului de Dumnezeu.

Părintele Efrem Filotheitul

Părintele Efrem Filotheitul

Veşnicia este o mare taină. Lumea, trupul şi diavolul ne înşală şi ne aruncă în uitare! În ultimele clipe de suflare, când conştiinţa noastră va fi paralizată şi nu va mai putea să strige, atunci ce pregătire vom face? Atunci se va auzi glasul adevărului: „Când apune soarele, să-ţi aminteşti de Dumnezeu. Când a apărut ziua, unde am fost?” Citeste tot articolul

Lăsaţi oamenii în pace! Hristos ne cheamă pe fiecare, nu ne mai blocaţi accesul!

În biserică intri oricând: cu batic sau fără, în fustă sau în pantaloni, cu căruciorul lu’ bebe, cu părul vopsit sau nu, cu chipul machiat sau nu (ştergeţi totuşi rujul de pe buze, pentru a nu murdări Sfintele Odoare).

Mantuitorul Nostru Iisus Hristos

Mantuitorul Nostru Iisus Hristos

Cine se leagă de oameni atrăgând atenţia datorită vestimentaţiei sau a îngrijirii faciale, are probleme psihice. Cine te ghidează pe un ton superior, răcnind la tine pentru că ai atins cu dor o icoană veche, are probleme psihice. Cine îţi cere să ieşi afară cu ăia mici fiindcă se plimbă sau râd nevinovat, are probleme psihice.

Lăsaţi oamenii în pace! Hristos ne cheamă pe fiecare, nu ne mai blocaţi accesul! Citeste tot articolul

Liturghia mamei…

Ce alcătuire minunată este în trupul femeii. Odată cu zămislirea ei, din pântece, poartă în ea sămânţa dăruitoare de neamuri. Trupul ei, atât de perfect lutuit, pe zi ce trece, cu maturizarea lui, se transformă în vas al procreerii, al conlucrării cu Dumnezeu, al dăruirii şi al unei jertfiri permanente, al unui sacrificiu care devine însăşi raţiunea şi firea mamei de mai târziu.

Pe măsură ce anii trec, fiecare os al ei, fiecare bucăţică de carne, coapsele ei, tot corpul se pregăteşte încă de când şi ea era în pântece doar o adiere de viaţă, spre a da viaţă, spre a zidi un neam întreg, neamul ei prin care îşi va continua la rându-i trăirea şi în care va pune povestea neamului din care vine. Inima capătă un dor, mintea se subţiază, trupul se pregăteşte, fiinţa cere o nouă viaţă şi cu fiecare viaţă pe care o va accepta spre naştere femeia prinde viaţă, dar nu o viaţă constrânsă de timp ci una veşnică, ea îşi asigura continuitatea în neam, se adânceşte în Viaţă iar viaţa nu este nimeni alta decât Dumnezeu.

Mama este ca o Liturghie: Jertfeşte jertfindu-se. Ce bucurie să fii mamă! Ce minune! Ce dar! Ce binecuvantare!

Mama este ca o Liturghie: Jertfeşte jertfindu-se. Ce bucurie să fii mamă! Ce minune! Ce dar! Ce binecuvantare!

Acceptarea jertifirii trupului ei, acceptarea renunţării la ea este însăşi calea către fericire. Se face o ”ardere-de-tot” bineplăcută Lui Dumnezeu căci întreaga ei existenţă va fi o liturghisire, o liturghie închinată Creatorului Citeste tot articolul

Urare la ziua Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

„Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre” (Troparul Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon – 27 iulie).

Pentru toţi medicii creştini, cunoscuţi, consilieri, prieteni, fii şi fiice duhovniceşti, mă rog Sfantului vostru protector, Pantelimon „Atot-milostivul”, să vă dăruiască în primul rând sănătate, precizie şi discernământ în diagnosticare şi în aplicarea tratamentelor, bucurie, spor, pace sufletească şi odihnă trupeasca!

Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi şi Vă îmbrăţişez cu drag şi dor. Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
Parintele Vasile Florin Reuţ

 

 Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

Sfântului mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, protectorul medicilor

”Învață-te să spui: ajunge! Ajunge pentru ziua de azi!” – Despre otrava care încet ucide omul

Grijile reprezintă un dezastru pentru viața spirituală. Ele sunt otrava care încet ucide omul. Ne distrug nu doar viața spirituală, dar, și pe cea lumească, inclusiv relațiile dintre oameni. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Și care este motivul? „Nu am timp!” Tatăl cufundat în gândurile proprii. Mama, de asemenea, meditează la o sumedenie de alte probleme. Cum acești oameni să comunice între ei?

Mereu auzi : «Nu acum! Am de lucru!»

Se apropie copilul să vorbească cu mama:

— Mamă, vreau să-ți spun ceva Citeste tot articolul

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Zilele trecute am fost chemat la căpătâiul unui tânăr de 23 de ani spitalizat la clinica universitară din Regensburg, Nicolae Cosmin Păunescu, un student care anul acesta ar fi trebuit să-şi susţină lucrarea de dizertaţie la Facultatea de Medicină, dar pe care boala l-a ţintuit la pat.

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă...

Cea mai mare dorinţă a lui Nicolae: să mă fac bine şi să merg acasă…

Singur, trist… şi foarte bolnav. Nu are pe nimeni cunoscut în Regensburg. S-a bucurat foarte mult să mă vadă, mai ales că, de fiecare dată când am mers la el, l-am împărtăşit cu Sfintele Taine şi ne-am rugat împreună.

Am povestit, atat cât a putut să vorbească, despre vrute şi nevrute. Când l-am întrebat ce-şi doreşte cel mai mult, mi-a răspuns: „Să mă fac bine şi să merg acasă”…

Oricine doreşte, poate să meargă în vizită la el (pentru detalii, vă rugăm să ne contactaţi). O vorbă bună, un cuvânt de mângâiere face mult pentru un om suferind. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului: „…bolnav am fost şi M-aţi cercetat…” (Matei 25, 36).

Pomeniţi-l şi frăţiile voastre în rugăciuni pe fratele Nicolae Cosmin, de asta are cel mai mult nevoie.

O zi binecuvântată tuturor!

Citeste tot articolul

Copilul şi preotul

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
– Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
– Că este un englez, a răspuns băieţelul.
– Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
– Ar fi un spaniol, desigur.
– Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare Citeste tot articolul

Taina Sfântului Botez

Într-o zi, un sectant, om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
– Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
– Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
– Da, îi răspunse omul.
– De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? – îl mai întrebă preotul pe om.
– Fiindcă nu vroiam să se îmbolnăvească şi ştiam că e bine pentru ei.
– E, vezi, tot aşa şi noi ştim că Sfântul Botez este bun pentru copii şi nu avem de ce aştepta Citeste tot articolul

Sfânta Biserică

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
– Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
– Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate, însă priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor” (Sfântul Nicodim)