Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”.

Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

Adormirea Maicii Domnului

După rugăciune s-a întors acasă şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic.

Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri.

Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.

Bucură-te Maica Vieţii!

Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu Citeste tot articolul →

Spovedania este una dintre Tainele Bisericii. Prin marturisirea cu parere de rau (pocainta) a pacatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Insusi ne iarta pacatele si ne da harul Sfantului Sau Duh, spre tamaduire si spre mantuire.

Spovedania nu se face numai pentru impartasirea cu Sfintele Taine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nadejdii de mantuire.

Cum se marturisesc pacatele ?

Taina Sfintei Spovedanii

Sfantul Nicodim Aghioritul defineste marturisirea pacatelor astfel: „Spovedania este destainuirea rostita a faptelor, a cuvintelor si a gandurilor viclene (deplinate), facuta de buna voie (libertate), cu frangerea inimii (pocainta), cu osandire de sine (smerenie), limpede, fara rusine, cu hotarare, catre un duhovnic randuit canonic.”

Prima putere a Spovedaniei: Cunoasterea de sine !

Cunoasterea de sine este cheia catre viata cea adevarata. Oricare alta cunoastere si putere este inferioara acesteia, drept pentru care, Sfintii Parinti spun: „Acela care isi vede pacatele este mai mare decat acela care invie mortii.”

Cartile duhovnicesti si Sfanta Scriptura, precum si „Indreptarul de Spovedanie”, ne ajuta sa ne cunoastem tot mai bine. Apoi, in cadrul Spovedaniei, preotul ne ajuta sa gasim in adancul nostru si ceea ce nu reusim sa vedem inca Citeste tot articolul →

Am observat că societatea în care trăim astăzi este foarte permisivă şi încurajează divorţul prin pârghiile şi concepţiile ei.

Divorţul nu este o opţiune, divorţul nu e „asul din mânecă” când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie.

Dacă te-ai certat o dată – de două ori cu cel iubit, asta nu înseamnă că gata! s-a terminat. Dacă soţia te-a supărat şi nu face ce crezi tu că e bine, asta nu înseamnă că trebuie să divorţezi.

Iubirea in familie: Divorţul nu e niciodată o variantă, pentru un creştin

Dacă soţul nu spală vasele sau se uită prea mult la televizor, sau iese prea des cu prietenii în oraş, soluţia nu e ruperea căsniciei. Dacă relaţia dintre voi doi a devenit monotonă asta nu înseamnă că totul s-a terminat, sau că de acum lucrurile vor sta şi mai rău.

Ce frumoasă e această unire dintre bărbat şi femeie… Chiar şi marele Apostol Pavel se miră zicând: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică Citeste tot articolul →

Tatal este cea de-a doua „mama” a copilului, iar nu invatatoarea, precum se spune adesea. Tatal intrupeaza o altfel de „maternitate”, chiar daca aceasta poarta denumirea de „paternitate”.

Taina Cununiei este o slujba care-i uneste pe cei doi miri, pe barbat si pe femeie, „intr-un singur trup”, precum Dumnezeu a hotarat inca dintru inceput. Atata timp deci cat barbatul si femeia formeaza un singur trup, iar nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, cresterea si educarea lor nu poate fi vazuta decat tot ca misiune a amandurora.

Cresterea copiilor are loc deci si in prezenta tatalui, lucru care nu trebuie catusi de putin sa fie trecut cu vederea de barbat. Precum copilul se zamisleste prin conlucrarea a doi parinti, barbat si femeie, tot asa, el se afla si in responsabilitatea si purtarea de grija a amandurora dintre ei, iar nu numai a unuia, adica a mamei.

Tatal, o altfel de mama, iar nu un musafir
Citeste tot articolul →