Tatal este cea de-a doua „mama” a copilului, iar nu invatatoarea, precum se spune adesea. Tatal intrupeaza o altfel de „maternitate”, chiar daca aceasta poarta denumirea de „paternitate”.
Taina Cununiei este o slujba care-i uneste pe cei doi miri, pe barbat si pe femeie, „intr-un singur trup”, precum Dumnezeu a hotarat inca dintru inceput. Atata timp deci cat barbatul si femeia formeaza un singur trup, iar nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, cresterea si educarea lor nu poate fi vazuta decat tot ca misiune a amandurora.
Cresterea copiilor are loc deci si in prezenta tatalui, lucru care nu trebuie catusi de putin sa fie trecut cu vederea de barbat. Precum copilul se zamisleste prin conlucrarea a doi parinti, barbat si femeie, tot asa, el se afla si in responsabilitatea si purtarea de grija a amandurora dintre ei, iar nu numai a unuia, adica a mamei.
Tatal, o altfel de mama, iar nu un musafir
De cele mai multe ori, cresterea si educarea copiilor se pune in intregime pe seama mamei. Sfantul Ioan Gura de Aur, atragand atentia mamelor asupra rolului lor in buna crestere a copiilor, spune: „Mamele sunt adevarat mame nu numai dand nastere copiilor lor, ci mai ales dandu-le o buna crestere.”
Intr-adevar, este decisiv rolul mamei in cresterea si educarea celor mici, insa rolul tatalui in cresterea copiilor nu trebuie nici el sa fie trecut cu vederea.
Mai inainte, cand muncea numai tatal, mama trebaluind mai ales prin casa, copiii se aflau mai mult in purtarea de grija a mamei, insa astazi, cand mama are un serviciu deopotriva de solicitant cu cel al tatalui, daca nu chiar mai mult, purtarea de grija fata de cei mici se afla asezata, mai evident, in egala masura, pe umerii amandurora.
Astazi, cand mama nu mai poate sa se preocupe numai de cresterea copiilor, tatal trebuie sa invete sa fie „o altfel de mama”, ramanand barbat. Astfel, schimbarea scutecelor, mesele de peste zi, plimbarea prin parc, imbaierea si culcarea copilului nu sunt, in mod obligatoriu, sarcini ale mamei.
Insa pentru ca tatal sa poata fi mai mult decat un sprijin al sotiei lui, in cresterea copiilor, este nevoie ca el sa fi invatat de mic toate acestea. De va regasi o altfel de mama, in tatal sau, copilul (baiat) va putea deveni si el „mama” pentru copiii sai.
Cresterea si educarea sanatoasa a copiilor depinde, in egala masura, atat de influentele materne, cat si de cele paterne. Astfel, nici o alta persoana exterioara familiei (educatori, profesori, rude, etc) nu-i poate ajuta pe copii sa creasca sanatos mai bine decat parintii lor, insa numai in masura in care acestia isi inteleg si isi asuma rolul de parinti.
Buna intelegere dintre cei doi parinti este vitala pentru o crestere sanatoasa a copiilor, iar mai ales a baietilor. Spre a creste sanatos, pe langa iubirea lui Dumnezeu, copilul are nevoie de inca trei iubiri vitale: iubirea din parte mamei, iubirea din partea tatalui si iubirea dintre parintii sai.
Spre a avea o familie cat mai sanatoasa, ambii parinti trebuie sa stea cu adevarat in familie. A sta acasa nu este totuna cu a sta in familie, deoarece timpul petrecut acasa poate fi canalizat, in intregime sau in mare parte, in activitati straine de familie, precum statul la televizor, la calculator sau altele asemenea.
Ajuns acasa, tatal trebuie sa fie si el foarte atent la copii, pentru ca acestia sa simta ca au langa ei un tata, iar nu un musafir. Astfel, tatal trebuie sa se joace mult cu copiii sai, aceasta activitate fiind poate chiar cea mai benefica pentru o buna dezvoltare a acestora, intarindu-le increderea in parinti si dragostea reciproca.
Multumita autoritatii lui, cu blandete, dar si cu fermitate, tatal le poate impune copiilor limite, cu mult mai bine decat ar putea sa o faca mama lor. Astfel, atata timp cat mama este vazuta drept parintele emotional al copiilor, tatal poate fi foarte usor vazut ca parintele legislativ al acestora, invatandu-i ferm limitele dintre bine si rau, dintre ordinea sociala si dezordine.
Sfantul Ioan Gura de Aur, punand educarea copiilor mai ales pe seama tatalui, spune:
„Sa armonizezi vointa copiilor tai prin cuvinte, prin indemnuri si prin sfaturi. Fii acasa, impreuna cu femeia, impreuna cu copiii, si formeaza-i pe acestia. Dumnezeu ti-a dat copiii ca ei sa invete virtutea de la tine. Caci de aceea a vrut ca sa uneasca astfel neamul oamenilor, facand cele doua lucruri foarte mari: unul, asezandu-i invatatori pe tati, al doilea, sadind in ei multa dragoste.”
Teodor Danalache