Acesta este ultimul mesaj referitor la aceasta tema pe care il mai scriem… ne-am convins deja de adevar… Sa nu uitam cine suntem, de unde venim, ce dorim si pe cine marturisim ca Dumnezeu in aceasta viata!
Multumim tuturor celor care au inteles necesitatea inscrierii ca si membru in Parohia noastra din Straubing si care ne-ati ajutat la acest mare necaz. Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca insutit osteneala si jertfa.
Ne-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa primim sprijin mai ales de la oameni straini, de la care nici macar nu ne-am fi asteptat sa fim ajutati. Ca de fiecare data se adevereste zicala: „Prietenul la nevoie se cunoaste” … si la fel ne-am convins si noi acum de aceasta, caci tocmai cei mai multi dintre cei care se numeau mari credinciosi, au dat primii inapoi.
Doar asa ne-am dat seama cat de mult insemnam pentru toti ceilalti, care n-au binevoit sa ne dea nici macar un raspuns. Un semnal clar ca putin le pasa daca existam ca si preot si parohie.
Adevarul ?! Multumim tuturor celor care ne-ati sprijinit si ajutat sa existam in viitor…
De fiecare data cand se intampla ceva, un necaz, sau este nevoie urgenta de preot, acesta trebuie sa lase tot si sa plece imediat, pe nimeni insa nu intereseaza cu ce ajunge preotul la destinatie… Sa nu mai vorbim de sumele uriase investite pentru reparatia masinii (la aproape o mie de kilometri parcursi lunar, nici nu-i de mirare, nu?)
Oricata iubire ar fi, masina preotului de exemplu, nu functioneaza doar cu iubire. De asemenea avem nenumarate cheltuieli pe care trebuie sa le suportam de-a lungul fiecarui an… si din pacate nu le putem plati cu iubire si dragoste, ci tot cu bani… toate aceste se pot amortiza numai cu ajutorul credinciosilor activi care sunt inscrisi ca si membri in parohie.
Avem de mers sute de kilometri pentru a ajunge sa facem Sfintele Slujbe si pentru a nu va lasa lipsiti de bucuria participarii la acestea… Dar pe prea putini intereseaza cum ajungem noi acolo…
Cum spunea candva un Prea Sfintit Episcop: „Cum putem astepta sa se mai jertfeasca oamenii pentru Hristos, sa fie asemenea Sfintilor Mucenici, daca ei nu sunt in stare sa jertfeasca nici macar o suma minimala de persoana sau de familie (fiecare atat cat poate) , pentru ca Parohia noastra sa existe mai departe?”
Nu asteptam sa ni se dea de acolo de unde nu se poate (persoane somere, persoane cu handicap, familii cu copii multi, etc…), iar acolo unde numai o persoana din familie lucreaza, este suficienta si suma cat de mica, dar sa fie data cu regularitate si din toata inima.
In afara de aceasta avem nevoie de membrii pentru a dovedi autoritatilor ca existam cu adevarat, in acest sens ni s-a cerut de catre Amtsgericht sa le aratam cati membri are parohia noastra, pentru a se convinge ca meritam sa existam mai departe.
Daca facem un calcul simplu, ar veni de exemplu 2,50 Euro pe saptamana, pe care un credincios ar trebui sa-i doneze Bisericii pentru a sustine existenta ei… Pentru unii insa, este mult prea mult sa se dea acesti bani pentru acest scop…
Este trist, am ramas profund dezamagiti si cu sufletul indurerat… Exista bani pentru toate, pentru mers la discoteci, pentru mers la restaurante, pentru concedii scumpe, pentru distractii, pentru orice altceva, dar nu avem din pacate suficienti bani pentru a sustine existenta Sfintei Biserici aici in Diaspora din Straubing, Passau si imprejurimi…
Biserica o fi buna ea la ceva, dar cand e vorba de sprijinirea ei in adevaratul sens al cuvantului, atunci aceste sume minimale inseamna deja enorm de mult.
Dupa cum am mai spus, nu o data, noi nu facem preotie si Sfintele Slujbe pentru bani, dar sunt si acestia foarte necesari, pentru ca in ziua de astazi nu se mai poate face aproape nimic fara bani.
Acesta este ultimul mesaj referitor la aceasta tema pe care il mai scriem… ne-am convins deja de adevar… Chiar si tacerea este un raspuns, nu-i asa?
Bineinteles ca Sfanta Biserica este deschisa oricui, insa vom aprecia cu siguranta mai ales pe cei care ne-au ajutat la greu si care au rupt o bucatica din putinul lor pentru a sprijini existenta pe viitor a parohiilor noastre.
Dupa ce s-a discutat si in sedinta Consiliului Parohial, s-a ajuns la concluzia ca nici noi nu mai putem fi obligati sa mergem sa savarsim servicii religioase celor care din rautate nu au vrut sa ne sprijine, decat in functie de timpul disponibil si posibilitatile pe care le vom avea in momentul respectiv.
http://www.credinta-ortodoxa.com/membrii-parohiei/
Iertati-ma si Bunul Dumnezeu sa va ierte si pe fratiile voastre… Poate ca am vorbit deja prea mult pe aceasta tema… dar numai asa ne-am dat seama cine are nevoie cu adevarat de noi si de Sfanta Biserica.
O zi binecuvantata tuturor.
Cu sufletul indurerat si amarat,
Parintele Vasile Florin Reut