Spurcata femeie lehuză

„Ne-ai spurcat casa. Nu știai că femeile lehuze nu au voie sa iasă din cameră?” Cam așa au fost și sunt încă întâmpinate proaspetele mămici în unele bordeie. Nașterea de prunci a devenit o spurcăciune, în timp ce avortul și curvia o modă. Nu degeaba se spune că a înnebunit lumea. Da, a înnebunit lumea care a încetat să mai gândească. Vechea dispută vizavi de necurăția femeii lehuze, proaspătă mămică, sau a femeii aflate în perioada menstruației rămâne în actualitate și constituie pe nedrept un motiv de tulburare.

Dragă proaspătă mămică, îți mulțumesc că te-ai jertfit pe tine ca toată sarcina să decurgă bine. Îți mulțumesc că ai împlinit Cuvântul lui Hristos: „Lăsați copiii să vină la Mine”(Matei 19,14) și pentru tot chinul, nădejdea, rugăciunile, teama, îngrijorarea și toată osteanala care au însoțit lunile de sarcină și momentul nașterii. Poate că îți faci încă o grijă acum că ești necurată datorită scurgerilor naturale, că nu te poți atinge de nimeni, că nu ai voie să intri în biserică, și altele de genul acesta pe care le auzi în jurul tău.

Aș dori ca mai întâi să cunoști prevederile Constituțiilor Apostolice, un document foarte important pentru creștinism, care precizează că „nici împreunările legitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi fapta contrară legii”.

De asemenea vreau să știi că Sfântul Atanasie cel Mare, un mare sfânt al Bisericii, spune în canonul 1 că „dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! ; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. ….. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări…”

Mai vreau să știi că femeia cu scurgeri de sânge s-a atins de Hristos și s-a vindecat și că femeia preadesfrânată s-a atins de picioarele Lui și le-a sărutat, iar Hristos nu S-a scârbit de ea, nici nu a izgonit-o, nici nu a considerat-o spurcată. Adu-ți aminte și de Cuvântul Lui care spune în mod clar că „cele ce ies din gură pornesc din inimă și că acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.” (Matei 15, 18-19).

Astfel nu considera că prin nașterea de prunci ai devenit necurată, ci ai adus bucurie în lume prin nașterea unei noi ființe. Necurat este omul care săvârșește păcatul, iar cel ce își umple casa de copii este numit fericit de Sfânta Scriptură, „Fericit este omul care-şi va umple casa de copii”, Ps 126, 5.

Domnul Iisus Hristos spune: „Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.” (Ioan 16, 21) Te-ai întristat, acum e vremea să te bucuri de darul tău, de omul nou născut din tine. Bucură-te așadar de minunea care îți stă în brațe, slăvește și mulțumește lui Dumnezeu pentru ea și roagă-L să te ajute să îți crești pruncul spre slava Numelui Său.

Pr. Iosif Cristian Radulescu