La un seminar, unul dintre profesori a arătat cu degetul către o femeie şi a întrebat-o: “Soţul tău te face fericită?”

În acel moment, bărbatul care era fix lângă ea, a devenit relaxat, dând dovadă de o senzaţie de siguranţă. Era mândru de el şi deja ştia răspunsul pe care soţia urma să îl dea. Mare i-a fost mirarea când ea a răspuns direct, fără nici o urmă de regret: “NU”.

Când toţi şi-au îndreptat privirea către ea, femeia a continuat: “Nu, nu el este cel care mă face fericită.”

Dintr-o data, în întreaga sală s-a facut linişte. Soţul era pietrificat; o încruntare a apărut pe faţa lui. Nu-i venea să creadă ce spune soţia lui, mai ales într-un astfel de moment.

Femeia s-a ridicat în picioare şi, pe un ton modest, a explicat:

“Nu el mă face fericită. Eu sunt fericită. Faptul că eu sunt fericită sau nu, nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.

Eu decid să fiu fericită în fiecare situaţie şi în fiecare moment al vieţii mele. Dacă fericirea mea ar depinde de alte persoane, alte lucruri sau alte împrejurări de pe faţa acestui pământ, atunci aş avea probleme serioase.

De-a lungul vieţii mele am învăţat câteva lucruri: Eu decid să fiu fericită şi restul e o chestiune de experienţe sau circumstanţe cum ar fi de ajutor, întelegere, acceptare, ascultare, consolare. Acum sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.

Fericirea va fi întotdeauna găsită în mulţumire, iertare şi în noi înşine.

A iubi cu adevărat este extrem de dificil… înseamnă să ierţi necondiţionat, să trăieşti, să iei experienţele sau circumstanţele aşa cum sunt ele, să treci peste probleme şi să fii fericit cu convingere.

Sunt mulţi care spun “Astăzi nu pot fi fericit pentru că sunt bolnav, nu am bani, este prea frig, am fost dezamăgit, m-au insultat, cineva nu mă mai iubeşte, cineva nu mă mai apreciază.”

Dar ceea ce ei nu ştiu este că pot fi fericiţi chiar dacă sunt bolnavi, chiar dacă este prea cald sau prea frig, chiar dacă nu au bani, chiar dacă cineva i-a insultat, chiar dacă cineva i-a părăsit.

A fi fericit este o atitudine despre viaţă şi fiecare dintre noi trebuie să aleagă fericirea.

Trebuie să învăţăm să iubim viaţa pe care o avem nu pentru că este mai uşoară decât a celorlalţi, ci pentru că am decis să fim fericiţi ca persoană… şi că noi suntem responsabili de fericirea noastră.

Fericirea depinde de noi… depinde de mine.

Cad, mă ridic, fac greşeli, trăiesc, învăţ, sunt ranită… dar sunt în viaţă. Sunt om. Nu sunt perfectă, dar sunt fericită.”

În acel moment soţul ei s-a ridicat în picioare şi a început să aplaude, fiind urmat de toţi cei prezenţi la seminar.

„Soţul şi soţia trebuie să fie asemenea mâinii şi ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar cand ochii plâng, mâna şterge lacrimile.”