Bucuria de a darui: Povestea zilei de 28 noiembrie 2013, undeva in Botosani
(Aceasta este prima urmare a actiunii umanitare a Bisericii Ortodoxe Romane „Sfintii Imparati Constantin si Elena” din Straubing. Cei care doresc sa stie mai multe si vor sa ne sprijine mai departe, va rugam sa cititi Acest Articol – dati click pe acest link).
A fost odată o zi, una ca oricare alta, ziua de 28 noiembrie 2013. Soarele a răsărit din nou peste cei buni, dar și peste cei răi, pentru că Bunul Dumnezeu este cu adevărat BUN. O zi obișnuită putem spune pentru majoritatea oamenilor, dar nu și pentru noi, voluntarii Pro Vita Dorohoi.
Nerăbdători și dornici de a pleca la drum, am așteptat această zi. Dar unde să plecăm? Răspunsul: la adevărații creștini. Și uite că a venit ora să ne urcăm în mașini și să ducem la capăt misiunea noastră.
Am plecat, nu știm unde sigur ca locație, nu știm ce vom găsi, nu știm dacă bucuria lor va fi așa cum ne așteptăm noi să fie, nu știm nimic concret, dar știm că darurile noastre și ale voastre trebuie să ajungă la sfârșitul zilei ACOLO.

Bucuria de a darui: Povestea zilei de 28 noiembrie 2013, undeva in Botosani * www.credinta-ortodoxa.com
Ajungem în Dorohoi în jurul orei 15. La Seminarul Teologic Sfântul Ioan Iacob ne așteaptă o mulțime de omuleți, câțiva dintre ei au și o chitară și bineînțeles cutii viu colorate de cadouri. Sunt membrii A.T.O.R. împreună cu părintele Ciprian Șoptică care se vor alătura echipei noastre. Pr. Ionuț Crețu, pr. Cătălin Budacă, pr. Adrian Nahoi, voluntarii Pro Vita din oraș, vor întregii „familia” din acest moment.
Pornim la drum împărțiți în două echipe mari. O echipă va merge la Ibănești, Fundul Herții și Vârful Câmpului iar cealaltă echipa la Strahova, Bucecea și Horia Crișan. Aceste localități sunt în apropierea orașului Dorohoi.
La toate familiile la care s-au impartit cadouri, prietenii nostri au colindat, transmitand in felul aceste si frumosul mesaj al apropiatei Sarbatori a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos:
Se vede o casă cu un acoperiș de stuf. Deja simțim un gol în suflet și o nerăbdare de a vedea copiii. Zarva pe care o facem noi îi ajută să prindă curaj și să apară. Doi copilași sunt pe geam, doi lângă părinții lor în tocul ușii, alții sunt în casă, iar cei mai mari plecați în sat cu diferite treburi. Aceeași poveste aproape la toate cele 7 familii dintre care amintim Citeste tot articolul