Înmormantarea unui înger – Și cerul plânge împreună cu noi

A mai plecat la Domnul un înger – Eduard Andrei, un prunc de numai trei săptămâni… Chiar și cerul plânge astăzi împreună cu noi!

După cum spunea și Părintele Constantin Necula, taina aceasta a acestei treceri ne dovedeşte o dată în plus că deja Eduard Andrei este un mediator între noi şi Hristos. Este un mijlocitor, pentru că noi i-am spus aici: Pruncule, roagă-te pentru noi, păcătoşii! Că nu pe el avem a-l plânge, ci pe noi.

Că el n-a gustat din dulceaţa vieţii, dar iată, gustă din dulceaţa Raiului şi a Cerului. Sigur că ne este greu şi trecem greu peste astfel de momente şi să ştiţi că niciodată nu-i vindecat sufletul nostru de astfel de drame. Ele ar fi tragedii, dacă Hristos n-ar fi înviat. Pentru că în taina lui Hristos, puterea străbaterii vieţii acesteia ne este dată întotdeauna de Mântuitorul şi Domnul nostru. Nimeni din jurul nostru nu ne poate trăi viaţa.

Îl rog pe Dumnezeu să ne poarte de grijă şi îndrăznesc să spun că Cel ce a locuit în ieslea Betleemului ştie întotdeauna să-Şi ofere ieslea braţelor Sale, pentru a ridica pruncii şi a-i aşeza în slavă împărătească.

Eu astăzi trebuie să-I mulţumesc lui Dumnezeu că am văzut, o dată în plus, că atunci când Dumnezeu ne încearcă, sufletele cu adevărat ale lui Dumnezeu nu se tem şi ştiu încotro merg. Asta înseamnă să fii creştin: să ştii unde merge sufletul tău, după ce trupul tău pare că nu mai este. Cu alte cuvinte, vom avea un iconostas nou în cimitir şi de fiecare când ne vom pleca acolo, ne vom pleca dinaintea Slavei lui Dumnezeu, Care pe toate le cuprinde.

Nu vom primi mângâiere niciodată de la oameni pentru astfel de situaţii. Ne vor încuraja. Ne vor iubi poate mai mult. Sunt convins că de acum înainte, toţi ne vom strânge un pic mai tare copiii în braţe la culcare. Sunt convins că de astăzi nu vom mai trimite pe alţii să le dea ceva dulce, pentru că o vom faxce noi înșine. Sunt convins că febra copiilor ne va fi bucurie şi când vine şi când pleacă.

Auzim de multe ori copiii scâncind în biserică şi am vrut să le zic celor cărora le plângeau copiii: Nu-i scoateţi afară! sunt semn că sunt vii. Toţi ne-am dori ca pe toţi copiii pe care i-am pierdut să-i mai auzim plângând o vreme. Plânsul lor e semnul biruinţei, al respiraţiei. E semnul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Inaintea lui Hristos, copiii noştri sunt copiii Lui. Imi spunea cineva odată: Of Dumnezeul Asta, cum răneşte câte-o familie! Nu înţelege nimic din taina familiei!

Să nu uitaţi nicio clipă: Primul dintre noi care Şi-a pierdut Fiul este Dumnezeu Tatăl. De dragul copiilor noştri, ca ei să nu se piardă niciodată. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!” Iată, un Tată orfan de Fiu vindecă toate inimile noastre orfane de fii.

Eu le mulţumesc tuturor celor care am fost astăzi prezenţi, pentru că e cea mai bună lecţie a preoţiei noastre. Suntem noi tari şi mari când e vorba de morţile tuturor, dar copiii întotdeauna ne obligă să ne vedem puterea şi limita puterii noastre slujitoare.

N-avem voie să spunem Dumnezeu sa-l odihnească!, nici sa-l ierte, ci doar atât să spunem: Dumnezeu să ne ierte că uneori trec copiii prin lumea aceasta şi nu reuşim să-i ţinem, cu tot efortul nostru, şi că singurul Medic, Care n-a venit să ne vindece, ci să ne învie, rămâne Hristos, Care este cel mai frumos dintre copii, Care-i primeşte cel mai frumos pe toţi copiii care vor să se aşeze în împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, Hristos a înviat! Dumnezeu să ne ierte pe toţi, să ne întărească în credinţă, nădejde şi dragoste. Mihaela, îţi sărutăm mâna că ne-ai dăruit un sfânt. Il rugăm pe Hristos ca în nicio situaţie să nu ne forţeze mâna să credem chiar în toate. E bine să ne lase aşa păcătoşi cum suntem şi să ne mângâie cu copiii noştri care plâng si fac febră si tuşesc si vor dulceaţă si nu iau notele cele mai bune la şcoală, până când, crescând, la rândul lor să ne dea copii, ca să ne mângâiem cu dânşii.

Maica Domnului cu Pruncul Iisus

Maica Domnului cu Pruncul Iisus

Extras și din cuvântarea la  înmormântarea unui bebeluș, a Părintelui Constantin Necula