ILIE PĂLIE și FOCA – Să ne temem de Ilie Pălie și Foca? Iată ADEVĂRUL

ILIE PĂLIE și FOCA
Să ne temem de Ilie Pălie și Foca? Ce ne spune Sfânta Biserică?

Cu siguranță că i-am auzit pe bunicii noștri spunând că, în aceste zile, nu trebuie să se săvârşească niciun fel de activitate și că mânia divină se va abate imediat asupra celui care nu le cinsteşte. Ilie-Pălie și Foca sunt două astfel de pseudo-sărbători în care oamenii nu lucrează, de frica bolilor sau a focului. În realitate, aceste afirmații sunt născute din veșnicele superstiţii populare care nu au nimic în comun cu tradiţia bisericească.

– 21 iulie: Ilie Pălie
Despre Ilie Pălie se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor există superstiția că toți cei ce lucrează de Sf. Ilie sunt „păliți” imediat, chiar a doua zi, de unde și vine numele de Ilie Palie pentru ziua de 21 iulie. Adică, Ilie te pălește. Biserica însă nu face nici o referire la această sărbătoare, nu este nici un fel de Ilie Pălie. Este o zi obișnuită. În calendarul bisericesc apar doar Sfântul Proroc Iezechiel; Cuvioșii Rafael și Partenie de la Agapia. Ilie Palie nu a existat ca persoană şi deci nu există această sărbătoare. Este o născocire. Daca ar fi existat această sărbătoare ar fi fost scrisă cu cruce roşie pe calendarul ortodox. Este chiar o batjocorire a numelui Sfântului Ilie prin adăugarea unui cuvânt care rimează.

– 22 / 23 iulie: Foca
Urmează 22 și 23 iulie. În general, lumea amintește de Foca pe 22 iulie. Însă, în calendarul bisericesc, pe 22 iulie apare „Sfânta Maria Magdalena”, abia pe 23 iulie apare „Aducerea moaștelor Sfântului Foca”. Există Sfântul Foca, însă lucrurile sunt înțelese diferit. Lumea ține această sărbătoare pentru a se apăra de foc, dar Sfântul Foca este ocrotitorul celor care navighează pe ape. Există, totuși, o legătură: atunci când se aprinde ceva și apare un foc, pentru a fi stins este necesară apa.

Sfântul Mucenic Foca

Sfântul Mucenic Foca

În ceea ce-l privește pe Sfântul Mucenic Foca, acesta a trăit în timpul împăratului Traian (98-117), fiind originar din orașul Sinope. Pamfil, tatăl lui, de meserie constructor de corăbii, și mama sa, Maria, erau creștini. De aceea, conform Sinaxarului, încă din tinereţe, Sfântul Foca era plin de darul Duhului Sfânt: îi gonea pe diavoli din oameni şi tămăduia neputinţele. Pentru viata virtuoasa a fost hirotonit episcop in Sinope. A intors multi oameni de la ratacirea lor si pe pagani de la inchinarea catre idoli i-a adus la cunostinta unuia Dumnezeu. În timpul unei persecuții împotriva creștinilor, declanșate de împăratul Traian, Sfântul Mucenic Foca a fost prins și supus torturilor și, în cele din urmă, a primit moarte martirică. Sfintele sale moaște au fost mutate din Sinope la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403.

Deoarece la romani “phoque” era o divinitate ce trăia în adâncurile mării, sfântul martir din vremea împăratului Traian a fost învestit ca patron al corăbierilor. Sf. Foca este ocrotitorul celor care navighează pe ape. Ce treabă are cu focul? Numai niște neștiutori pot crede că dacă a luat foc ceva de la aragaz sau scurtcircuit, din cauza instalației defecte, este o pedeapsă.

Aceste pseudo-sărbători menționate și multe altele (Joile după Paşti, Rusaliile, Ilie Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul,) nu există în calendar, nici cu cruce roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin.

Mai bine lucrează duminica şi în schimb ţin aşa zisele sărbători. Vorba românească: „Scump la tărâţe şi ieftin la făină”, adică dau importanţă zilelor fără valoare, şi nesocotesc Duminica. Iar dacă Domnul vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate face oricând vrea EI. Iar când acești oameni lucrează în Sfânta zi de Duminica se scuza aşa: „Ne iartă Dumnezeu, că doar muncim, nu lenevim”.

NU ESTE ADEVĂRAT! Porunca a patra nu poate fi călcată cu astfel de scuze. „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile” (Iacov 2, 10).

Deși ziua de 23 iulie nu este trecută în calendar cu cruce roșie, în lumea satului oamenii o țin, pentru a se apăra de foc. Bătrânii spun că Foca pedepseşte cu arșiță şi grindină, în cazul în care sărbătoarea nu se cinstește și, de aceea, în această zi nu se aprinde focul şi nu se coace pâine în cuptor. Tradiția spune că Sfântul Foca umblă prin cer într-un car de foc, purtând în mână un bici care arde, așteptând cu nerăbdare ziua pomenirii sale. De aceea, Dumnezeu îi spune de ea abia când aceasta a trecut, pentru ca el să nu pârjolească pământul.

Ne întrebăm, așadar, cum să ne raportăm la aceste pseudo-sărbători? Un răspuns relevant în găsim într-un articol publicat în anul 1907 în revista „Biserica Ortodoxă Română”, buletinul oficial de informare a clerului şi a credincioşilor cu privire la activitatea Sfântului Sinod al Bisericii noastre, în care se precizează următoarele:

„Deoarece mulţi săteni ţin încă şi astăzi obiceiuri şi sărbători idoleşti, cu toate că ierarhii Bisericii dintotdeauna n-au încetat a sfătui pe creştinii noştri să se ferească de ele. Însuşi Sfântul Sinod al Sfintei noastre Biserici autocefale ortodoxe Române a votat, în şedinţa din 29 mai anul 1874, un regulament împotriva sărbătorilor de origină idolatră. Acest regulament, promulgat în 3 iulie 1874, cuprinde mai întâi sărbătorile bisericeşti şi naţionale ce tot creştinul ortodox român e dator a ţinea, apoi dispune la art. 3 următoarele: Orice alte sărbători superstiţioase precum: Joile după Paşti, Rusăliile, Ilie Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul, sunt oprite a se serba, ca nişte rămăşiţe din timpul idolatriei şi care nu aduc nici un folos sufletesc, ci numai pagube celor ce le serbează, împiedecându-i de la lucrări folositoare şi dând prilejul la petreceri deşarte şi vătămătoare. Preoţilor le recomandăm a sfătui pe enoriaşi de a părăsi asemenea sărbători păgânești, care nu sunt potrivite cu demnitatea de creştin şi cu învăţăturile Sfintei Evanghelii şi ale Bisericii”.

De altfel, știm că Biserica Ortodoxă a condamnat mereu superstiţiile şi obiceiurile păgâne. Spre exemplu, canonul 62 de la Sinodul din Trulan (692) subliniază faptul că praznicele și datinile păgânești trebuie să fie scoase din vieţuirea credincioşilor, urmând ca cei care vor încălca această dispoziție să fie caterisiți sau afurisiți:

„De aceea, cei care de acum înainte s-ar apuca sa facă ceva din cele zise mai înainte, după ce au fost puşi în cunoştinţă, poruncim ca aceştia, dacă ar fi clerici, să se caterisească, iar dacă ar fi laici, să se afurisească”.

Astfel, urmând și îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că omul credincios nu poate fi şi superstiţios – „Ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” (II Corinteni 6, 15) – înțelegem că greșim acordând o importanță deosebită acestor tradiții și credințe populare în detrimentul celor statornicite de Biserică, iar această atitudine nu este doar departe de duhul creștin, ci are și un conținut contrar mărturisirii și viețuirii ortodoxe autentice.
Sursa: DoxologiaRo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.