Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand: „pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei”… Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi stiti cine a fost noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete.
Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?
Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea. Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme: „Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc!…” Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : „Cumatra iti dai copilul?„ „Il dau, ca sa am noroc!”
Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti. Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ? „Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc”. Si voi, crestinilor, scrieti „noroc” pe pomelnic.
Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire! N-ai pe Dumnezeu? Pui pe dracul Noroc? Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand: ,,Hai noroc, cumatre!” Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta: „Hai noroc, vecine!” Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca. Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani? Te inchini la satana?
Zi asa: „Buna ziua, cumatre! Buna ziua, vecine! Buna seara, matusa!” Cand zici, „buna ziua”, arati ca Dumnezeu e bun. Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul „Noroc”!
(Din pildele parintelui Cleopa)