Domnul a spus ca: „unde sunt doi sau trei adunati întru numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

Se gasesc oare doi sau trei adunati întru numele Lui? Se gasesc, dar rareori. De altfel nu vorbeste de o simpla adunare si unire locala a oamenilor. Nu cere numai asta. Vrea ca, împreuna cu unirea, sa existe la cei adunati acolo si alte virtuti. Prin aceste cuvinte, asadar, vrea sa spuna: „Daca cineva Ma va avea pe Mine ca temelie a iubirii lui fata de aproapele, si împreuna cu aceasta iubire are si celelalte virtuti, atunci voi fi împreuna cu el”. Acum însa, cei mai multi oameni au alte scopuri.

Nu întemeiaza pe Hristos iubirea lor. Cineva iubeste pe altcineva, pentru ca si acela îi arata iubire; altul îl iubeste pe cel care l-a cinstit; iar altul îl iubeste pentru ca i-a fost de folos la vreo treaba de-a lui. E greu sa gasesti pe cineva care-l iubeste pe aproapele doar din dragoste pentru Hristos, caci ceea ce-i leaga pe oameni sunt de obicei interesele materiale. Însa o iubire cu atâtea lipsuri este batjocoritoare si trecatoare. La cea mai mica problema – vreun cuvânt jignitor, daune banesti, invidie, ambitie sau ceva asemanator – iubirea aceasta, care nu are temelie duhovniceasca, se destrama.

Iubirea crestina nicicând nu va pieri

Dimpotriva, iubirea care-L are ca pricina si temelie pe Hristos, este statornica si nepieritoare. Nimic n-o poate destrama, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar amenintarile cu moartea. Cel ce are dragoste crestina, oricâte neplaceri ar suferi de la un om, nu înceteaza sa-l iubeasca; caci nu este influentat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea crestina, cum spunea Pavel, nicicând nu va pieri.

Si, adevarat, ce pricina ai putea aduce, pentru care sa încetezi sa-l mai iubesti pe aproapele tau? Faptul ca, pe când tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul ca, pe când tu savârseai fapte bune în folosul lui, acela voia sa te vatame? Dar daca-l iubesti întru Hristos, aceste cauze te vor face nu sa-l urasti, ci sa-l iubesti si mai mult. Caci toate cele care distrug iubirea obisnuita, nascuta din interes, întaresc iubirea crestina. Cum? În primul rând, întrucât cel care se poarta în chip vrajmas cu tine, îti aduce rasplata de la Dumnezeu; si în al doilea rând, fiindca acela, fiind bolnav duhovniceste, are nevoie de compatimirea si de sprijinul tau.

Dragostea este rodul virtutii. Dar si iubirea, la rândul ei, da nastere virtutii

Prin urmare, cel care are iubire adevarata continua sa-l iubeasca pe aproapele, chiar daca acesta îl uraste sau îl înjura sau îl ameninta, cu multumirea ca iubeste pentru Hristos si deci Îl si urmeaza pe Hristos, Care asemenea iubire a aratat vrajmasilor Sai. Nu numai ca S-a jertfit pentru cei care L-au urât si L-au rastignit, dar L-a si rugat pe Tatal Lui sa-i ierte: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34).

Iubirea, de asemenea, nu stie ce înseamna interesul. De aceea Pavel ne povatuieste: „Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt” (I Corinteni 10, 24). Iubirea nu stie ce înseamna nici invidia, caci cine iubeste cu adevarat considera binele aproapelui ca pe al sau. Astfel iubirea, încet-încet, îl preschimba pe om în înger. Dupa ce îl scapa de mânie, de invidie si de oricare alta patima tiranica, îl scoate din starea naturala omeneasca si-l aseaza în starea îngerestii eliberari de patimi.

Cum se naste însa dragostea în sufletul omului? Dragostea este rodul virtutii. Dar si iubirea, la rândul ei, da nastere virtutii. Si iata cum se întâmpla asta: Cel virtuos nu alege banii în locul iubirii aproapelui sau. Nu tine minte raul. Nu este nedrept. Nu vorbeste de rau. Pe toate le rabda cu vitejie sufleteasca. Din acestea provine iubirea. Faptul ca din virtute se naste dragostea este aratat de cuvintele Domnului: „Din pricina înmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci” (Matei 24, 12). Si iarasi, faptul ca din iubire se naste virtutea, îl arata cuvintele apostolului Pavel: „Cel ce iubeste pe altul a plinit legea” (Romani 13, 8). Asadar una din doua se cere, dragostea sau virtutea. Cel ce o are pe una, o detine negresit si pe cealalta. Si invers: cel care nu iubeste si raul îl va savârsi; si cel ce face raul nu iubeste. Sa ne straduim deci sa dobândim iubirea, pentru ca ea este o fortareata care ne apara de tot raul.

„Daca-i cu putinta, pe cât tine de voi, traiti în pace cu toti oamenii“

Apostolul nu a spus simplu „iubiti”, ci „urmariti iubirea” (I Corinteni 14, 1), de vreme ce e nevoie de multa lupta pentru a o dobândi. Dragostea trece degraba si dispare, caci multe lucruri ale lumii acesteia o distrug. S-o urmarim, sa alergam încontinuu în spatele ei, ca s-o prindem, înainte de a reusi sa ne scape.

Apostolul Pavel ne spune si motivele pentru care trebuie sa ne iubim unul pe altul: „Întru frateasca prietenie iubiti-va unii pe altii” (Romani 12, 10). Vrea sa spuna: sunteti frati, si de aceea trebuie sa aveti dragoste frateasca între voi. Aceasta a spus-o si Moise evreilor acelora care se certau în Egipt: „De ce va certati? Sunteti frati” (Parafraza la Iesirea 2, 13). Este remarcabil faptul ca Apostolul, desi îi povatuieste pe crestini sa aiba între ei blândete si iubire frateasca, atunci când se refera la legaturile dintre crestini si necredinciosi spune altfel de cuvinte: „Daca-i cu putinta, pe cât tine de voi, traiti în pace cu toti oamenii” (Romani 12, 18).

Deci în cazul necredinciosilor ne cere sa nu ne certam cu ei, sa nu-i urâm, sa nu-i nesocotim, pe când în cazul fratilor nostri crestini cere în plus blândete, iubire frateasca, sincera si neprefacuta, iubire arzatoare si statornica. (Fragment din „Problemele vietii”, Sf. Ioan Gura de Aur)