Nicușor a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare Biserică Ortodoxă. Nicușor o privi şi spuse:

„Mămică, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare”.

Mămica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în Biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.

Atunci, Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi. Şi printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.

Nicușor întrebă: „Mămică, cine este acesta?”

„Acesta în faţă, răspunse ea, este sfântul Ioan Botezătorul”.

Câteva zile mai târziu băiatul a avut oră de religie. Profesorul i-a întrebat pe elevi: „Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”.

Atunci se făcu mare linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:

„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.