Dragii mei, m-ați atins acolo unde cuvintele se sting și rămâne doar simțirea… acolo unde inimile ❤️ se recunosc și se cuprind, chiar și de la distanță.
Fiecare gând trimis de voi a fost ca o șoaptă caldă, ca o mângâiere de suflet 🤗, care mi-a învelit ziua într-o frumusețe pe care nici timpul, nici uitarea n-o vor putea șterge.
Chiar dacă unii semeni au încercat — și poate vor mai încerca — să-mi umbrească seninul, voi… ați fost lumina ✨ care a pătruns prin fiecare fisură, cu blândețe, cu sinceritate, cu iubire.
V-ați strecurat în inima mea nu doar prin cuvinte, ci prin prezența aceea tăcută și vie, care încă se simte și acum, ca un ecou bun ce rămâne.
Ați fost mai mult decât urări. Ați fost alinare. Ați fost adevăr. Ați fost frumos.
Nu știu dacă pot spune în cuvinte ce ați însemnat și ce însemnați pentru mine…
Dar știu sigur că vă port cu adâncă recunoștință, ca pe o comoară — vie, curată, nemuritoare 💛.
Vă mulțumesc 🙏. Vă îmbrățișez și vă iubesc cu toată inima și cu tot ce sunt.
Fiți binecuvântați, oameni frumoși și minunați, dragi inimii și sufletului meu.
Să vă întoarcă viața înmiit tot binele și iubirea pe care mi le-ați dăruit.
Și dacă s-ar putea să îmi mai faceți un cadou de suflet, v-aș ruga doar atât:
Fiți buni 🌱. Faceți bine. Atât cât puteți — dar faceți. Între a face puțin și a nu face deloc e o diferență uriașă.
Și mai ales… iubiți-vă. Iubiți-vă. Iubiți-vă din suflet ❤️.
Nu din interes, nu din obligație, nu dintr-o așteptare ascunsă.
Așa cum ne-a învățat și Mântuitorul Hristos: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei – dacă veți avea dragoste unii față de alții.”
Ce dar mai frumos am putea lăsa în urma noastră decât iubirea sinceră dintre oameni?
Vă îmbrățișez cu drag 🤍.
Acelaşi EU… al Domnului Hristos, al meu şi al vostru,
Părintele Vasile Florin Reuţ 🙏❤️🤗
