„Dragă fiică, dragă fiule…”
Știu unde ești. Te-am văzut când ai fugit. Te-am auzit când ai tăcut.

Te-am simțit când ai plâns singură, noaptea, cu fața în pernă, fără să mai știi cui să-i spui ce-ai făcut.
Știu cum te privești în oglindă. Și știu ce îți spui:
„Nu mai am dreptul să mă întorc… Nici Dumnezeu nu mă mai vrea.”
Dar Eu… Eu nu am plecat niciodată. Am fost acolo când ai ales greșit. Când ai vorbit urât. Când te-ai vândut ieftin.
Am fost acolo. Și-am plâns. Dar n-am încetat să te iubesc…